Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Carja
Muntii Parang

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Valea Ialomitei-putina geografie, putina istorie (2)

   Trecem peste paraul Cocora si lasam in stanga Hotelul Pestera. Pana la construirea acestuia in zona a functionat Casa Pestera. Parintele Ioil de la Schitul Pestera construieste in anii 1924-1926 un dormitor comun, primitiv, pe care il pune la dispozitia excursionistilor, numit atunci de catre acestia ,,baraca popilor".

   Prima Casa Pestera a ars in anul 1940 si o a doua cabana a fost ridicata in anul 1942.

Prin spatele cabanei, astazi disparuta din peisaj, urca poteca de pe Plaiul lui Pacala, numita si drumul lui mos Butmaloi. Cararea, marcata cu banda albastra, conduce pe Platoul Bucegilor, la Cabana Piatra Arsa.

   In anul 1935 batalionul de garda din Sinaia construieste pentru ostasii sai o casa numai pentru dormit, la care aveau acces si turistii. Dupa 1948 aceasta constructie a devenit Cabana Piatra Arsa, nume dat gresit, ea nefiind pe muntele cu acelas nume. Ulterior cabana a fost modernizata, iar dupa 1967 a fost construit un complex sportiv de altitudine.


   Mai jos de hotel trecem prin fata Schitului Cocora. Mult timp am crezut ca acesta este Schitul Pestera, deoarece o perioada de timp nu a existat constructia manastirii din gura Pesterii Ialomitei.

   Schitul Cocora a fost ridicat in anul 1901, ca o constructie de barne, pe terasa de sub Coltul lui Nicodim.

   Coboram pe o alee betonata, trecem puntea de peste Ialomita si privirea ne ramane agatata de peretele Vararia Mare, verticala de calcar ridicata deasupra unei terase de pe stanga vaii.

   Prin anii 80 aici a avut loc un accident montan. Traian D., un tanar de 21 de ani din Bucuresti, a hotarat sa faca o tura solitara in acest perete, intr-un traseu de gradul 4B. S-a autoasigurat cu o coarda prinsa de un piton de la baza peretelui si cand mai avea cativa metri pana in varf, cum coarda se termina, s-a dezlegat si a continuat la liber. Bineinteles ca inevitabilul s-a produs.

   Caderea nu i-a fost fatala, la baza peretelui terenul fiind inclinat si captusit cu jnepenis. Refacut complet in urma multiplelor fracturi, tanarul avea sa sfarseasca la putin timp, tot pe munte.


  Ne intoarcem din drum si urcam pe malul inalt al raului, pana in fata impresionantului portal al Pesterii Ialomitei. In gura pesterii se afla cele doua corpuri de cladire ale Manastirii Pestera. In fata, deacurmezisul intrarii, sunt cateva chilii si o poarta de acces, mai in spate, sub tavanul cavernei, bisericuta manastirii.

   Dupa traditie , se spune ca Manastirea Pestera Ialomitei a fost intemeiata de Mihnea Voda cel Rau, intre anii 1508-1509, ca un schit de lemn, in gura pesterii. Prima mentiune scrisa privitoare la lacasul de cult va apare abia in anul 1752.

   Actuala biserica a fost ridicata din temelii in anul 1993, cu sprijinul actionarilor de la Fabrica de ciment din Fieni.


   Pestera Ialomitei este amplasata la altitudinea absoluta de 1660m, in Muntele Batrana, la 10km de izvoarele Ialomitei. Gura pesterii, in forma de semielipsa, se deschide pe o terasa orizontala, situata la 18m deasupra firului vaii.

   La intrare se intalneste grota cunoscuta sub numele de Mihnea-Voda, spatioasa si luminata de soare, mai ales dimineata.

   Inainte de 1924, prin aceasta grota curgea raul pesterii. In prezent paraul devine subteran inainte de a ajunge la aceasta sectuine a pesterii si se varsa in Ialomita mult mai jos.

   Spre capat pestera isi schimba orientarea spre N si isi micsoreaza mult dimensiunile, formand in dreapta o caverna mai redusa, numita Camara.

   Urmeaza Pasajul, o sectiune mult mai ingusta, care a fost largita in anul 1870. Pana in acel an cercetatorii pesterii vizitasera numai partea din fata, grota Mihnea-Voda. Calugarii de la schit stiau insa ca dincolo de stramtoare mai sunt si alte sali, cu stalactite, stalacmite, draperii etc. Ei patrunsesera pe timp secetos, ori iarna, cand apele secau.

   Arheologul (si poetul) Cezar Boliac, care facuse doua vizite la schit in 1845 si 1870, aude de la calugari de existenta celorlalte incaperi ale pesterii si isi propune sa patrunda in ele.

   ,,Mana de lucru" recrutata a fost impresionanta: 30 de lucratori angajati, notabilitati ale vremii din Bucuresti, Targoviste si Pucioasa, plus un taraf de lautari. S-a sapat un sant de la gura pesterii pana la stramtoare, apoi apa s-a scurs si santul a fost adancit. Dupa 7-8 ore de lucru, Cezar Boliac, insotit de sase persoane cu faclii, a trecut in salile dinspre fundul pesterii si prin cateva cotloane laterale.

   Lungimea totala a galeriei principale, pana la Altar, aste de 400m, cu o denivelare pozitiva de 60m.





   Mai jos de pestera, in Poiana Horoaba, au fost construite inca din anul 1885 Casele Burlacului. Pe langa acareturile unei stani, Ion Enescu din Pietrosita (zis si Burlacu, pentru ca s-a casatorit mai tarziu) a ridicat si o cabana pentru muncitori forestieri, care era folosita si de catre turisti.

Avocatul Constantin Enescu, nepotul Burlacului, va ridica o cabana adevarata in anul 1931. Aceasta va fi distrusa in anul 1954 de cantitatea mare de zapada cazuta intr-o singura noapte.

   Tot in Poiana Horoaba, mai spre mijloc, Lucian Manolescu a ridicat Cabana Colti, dupa numele muntelui de deasupra, ulterior distrusa si aceasta.

   Din poiana se vede spre vest Turnul Seciului si Peretele Batrana. Inainte de a patrunde in canionul dintre ele, vedem in Turnul Seciului linia traseului de alpinism ce poarta numele lui Victor Maciuca (alpinist tanar, ramas pentru totdeauna pe munte...). In Peretele Batrana se remarca traseele Nemes si Fisura Soimilor.

   Trecem prin canion, ori prin stanga, pe sub Turnul Seciului si ajungem in cotloanele Canionului Horoaba. Strabatut prin vad, ori pe fetele de pe dreapta (stanga cum urcam), tura incheiata in poienile de sub Coltii Tapului nu va fi uitata prea usor.


  Trecem de doua ori peste apa Ialomitei si iesim la largime, in Poiana Padina. Pe coastele domoale de pe dreapta poienii a fost construita o prima cabana in anul 1928 de catre Serghie Popescu, fiul lui Ion Popa Nicolae din Pietrosita. Obiectivul s-a bucurat de aprecierea turistilor, astfel ca aici a luat fiinta in anul 1929 asociatia de turism A.D.M.I.R. 

Cladirea a functionat pana in anul 1956, cand a fost demolata si construita in locul ei actuala Cabana Padina. Langa aceasta se gaseste anexa condtruita in 1941 de Stan Rizescu.

   Prin spatele cabanei urca peste Muntele Colti poteca marcata cu CR. Inainte de 1918 in Saua Strunga era un pichet de graniceri, care adesea gazduia si drumetii prinsi de intuneric pe inaltimile muntelui.


  In partea dinspre sud Poiana Padina se inchide in locul unde albia Ialomitei este stransa intre versantii abrupti ai Cheilor Tatarului. In prezent pana aici se intind apele lacului de acumulare de la Bolboci.

   La Bolboci, zona denumita in vreme ,,La Bulboace", a functionat, incepand din anul 1908, o statie a funicularului Fabricii de hartie din Busteni. Acesta avea pe traseul sau o poteca ,,lucrata" si o serie de cantoane: Jepi, Bulboace, Bratei. Ele au folosit si turistilor vremii ca loc de adapost si cazare.


   Mai jos Ialomita strabate Cheile Zanoagei. La iesirea din chei suntem intampinati de oglinda linistita a Lacului Scropoasa, adapostit intre versantii impaduriti.

   Apele Ialomitei au fost zagazuite aici inca din anul 1932, cand un consortiu german a ridicat in stramtoarea Cheilor Orzei barajul de beton al primei hidrocentrale din tara, cea de la Dobresti.

   La Scropoasa au fost ridicate primele cladiri de locuit inca din anul 1897, cu ocazia prospestiunilor ineprinse la izvoarele din zona in vederea alimentarii cu apa a Bucurestiului.

   In 1903 constructiile sunt cumparate de fratii Ionescu si folosite ca locuine pe langa cele trei fierastrae ale lor. Ele au fost folosite si de catre turisti pana in 1932 cand a fost construita Cabana Scropoasa, astazi abandonata.

   Mare parte din apele Lacului Scopoasa au un parcurs subteran pana la Hidrocentrala Dobresti. In paralel Cheile Orzei sunt greu de strabatut, iar salbaticia vaii se pastreaza si mai jos, cand ea este insotita de poteca marcata cu CA.

   Mai jos de Dobresti trei tabere pentru copii pregatesc aluatul viitorilor iubitori de munte.


   Raul Ialomita se strecoara printre dealurile subcarpatice, acoperite cu livezi, ori palcuri razlete de padure, apoi trece prin NE orasului Targoviste, anonim, dealungul unei albii napadite de balarii si gunoaie aruncate de megiesi.

   Iesita la campie Ialomita isi uneste apele cu Prahova, sora cu care s-a bucurat ,,in tinreretile lor" de frumusetile Bucegilor.

   Acum apele maloase se tarasc incet prin meandrele cu maluri rapoase.

  (Cu doi ani in urma mergeam spre Bucuresti si zorile ma ajungeau la iesirea din Urziceni. Trecusem de intersectia cu drumul ce duce la Constanta si am oprit masina brusc, in fata unei intinderi nesfarsite ne ape tulburi. Ialomita iesise din matca, inundase lunca dintre albie si sosea si se resvarsa peste drum, spre campurile din dreapta.

   Asteptam descumpanit, cand vad ca din fata vine un camion, semanand in aceste circumstante mai degraba a vapor. Soferul opreste langa mine si, foarte incantat de ceea ce reusise sa faca, ma asigura ca apa nu depaseste o jumatate de metru pe sosea.

   Pornesc incet dubita si ma avant in ape tinand ca reper cascada nesfarsita din dreapta drumului. Dupa vreo suta de metri vad ca nu sunt singur pe intinderea de ape. Doi ,,inteprinzatori" cam colorati impingeau o dacie rapanoasa, ca pe o barca, spre pompele de benzina lasate de izbeliste ale statiei carburanti inundata pe stanga soselei.

   La un an dupa aceasta inundatie, in vara secetoasa de anul trecut, am vazut apele Ialomitei, la vreo 500m in aval, atat de scazute ca erau trecute prin vad de doi copii, in urma unui card de 4-5 vaci.)


   In amonte de podul de la Giurgeni, pe unde apele Dunarii curg nerasfirate, Ialomita invaluie in culori pastelate undele verzi ale fluviului.


   Pastrati apele curate!

   Macar pe cele care v-au ramas in suflet!


   Bibliografie:

Niculae Baticu, Radu Titeica-Pe crestele Carpatilor

Ion Preda-Omul si Muntele

Ica Giurgiu, Mircea Vladulescu-Articole publicate in revista ,,Muntii Carpati"





Joi, 3 decembrie 2009 - 16:03 
Afisari: 3,472 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

geo_graful
geo_graful
Caraba
 
1
Foarte frumos scris, parca as parcurge odata cu Ialomita toate peisajele pe care le strabate. Asa cum am mai spus sunt niste locuri superbe. Bravo.

P.S.: prima hidrocentrala din tara din cate stiu eu a fost Sadu 1 construita in 1896.


Marți, 8 decembrie 2009 - 13:47  

hana
hana
Coarda
 
2
Am avut ocazia sa trec prin Cheile Zanoagei si Cheile Orzei.
Superbe, salbatice si mai putin umblate!
Si in zona Pestera am trecut prin Cheile Ursilor in trecere spre Valea Gaura.
Una din cele mai frumoase ture!
Felicitari pentru articole!


Miercuri, 9 decembrie 2009 - 10:11  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
3
Ai dreptate: prima hidrocentrala din tara este Sadu1, construita in 1896. Ma intrebam la ce intrebuintau curentul, caci becul lui Edison avea deabia 17ani. In zona functiona o manufactura de postavuri, construita cu vreo suta de ani inaintea hidrocentralei.
Te rog sa pui amanuntul pe seama entuziasmului cu care am pus cap la cap toate aceste date din cele doua articole!


Joi, 10 decembrie 2009 - 16:30  

geo_graful
geo_graful
Caraba
 
4
Nici nu ma gandeam la altceva. E normal sa mai apara si mici greseli la prelucrarea unei cantitati mari de informatii. Oricum, conteaza ca articolul in sine contine multe informatii folositoare.
Cat despre hidrocentrala Sadu 1, se pare ca odata cu aceasta a fost construita si o linie electrica spre Sibiu, pentru electrificarea acestuia.

Numai bine si la mai multe astfel de articole!


Sâmbătă, 12 decembrie 2009 - 10:16  

alexus
alexus
Busola
 
5
Bine documentat. Bravo!

Cand aveam vreo 6 - 7 ani, fiind in tabara scolara la Piatra Arsa, mergeam si adunam cartusele trase in poligonul vanatorilor de munte. Poligonul era pe platou, undeva intre cabana Piatra Arsa si baza varfului Furnica. Asta se intampla prin 1974.

Oricand si oricat s-ar scrie despre Bucegi, este oricand binevenit.


Marți, 15 decembrie 2009 - 14:28  

bigmac
bigmac

 
6
Super !


Miercuri, 16 februarie 2011 - 23:56  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0629 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org