Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Martie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Aprilie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Piatra Iorgovanului
Muntii Retezat

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Valea Cernei (2): in susul apei, pana spre izvoare

   Râul Cerna se varsă în Dunăre la Orșova, într-un golf al lacului de acumulare Porțile de Fier I.

   Urmată spre amonte, Valea Cernei dezvăluie turistului îndrăgostit de natură frumuseți neasemuite. Dar pentru a cunoaște pe îndelete, sau pentru a fotografia pereții de stâncă, cheile sălbatice, vegetația extraordinară, ori pentru a identifica intrările în numeroasele trasee montane de pe ambii versanți se reconandă parcurgerea ,,per pedes” a întregii văi, până la izvoare.

 

   Pornim din Orșova și decum intrăm pe drumul spre Caransebeș, la km 371 al șoselei, lângă halta CFR Valea Cernei, în stânca de dincolo de calea ferată vedem fragmentele unui apeduct și degajările în stânca realizate pentru dirijarea apelor pe acel traseu.

   Un alt frgment al acestui apeduct numit ,,Podul Turcilor” poate fi vazut la km376,6, înainte de a face dreapta spre Baile Herculane.

Ramășițele acestei construcții au o poveste de toată frumusețea...

   Prin pacea de la Belgrad din anul 1739, ce a urmat razboiului de doi ani otomano-ruso-austriac, război câștigat de turci, se prevedea ca Orșova ar putea trece sub stăpânirea turcilor, dacă aceștia constriuesc un canal prin care să devieze apele Cernei prin vestul orașului.

   Lucrarea a reușit, dar la o primă viitură apeductul a fost distrus.

 

   La confluența cu râul Belareca Valea Cernei face un cot de 90 de grade spre nord.

   Aici, pe partea stângă a șoselei spre Caransebeș, se vede construcția gării Băile Herculane.


/Alpi/img_7041-art.jpg

   Lucrarea a fost ridicata în anul 1878, în stil baroc, având drept caracteristică principală cupola ca de catedrală, decagonală, împodobită în interior cu fresce reprezentând figuri mitologice romane.


/Alpi/img_7042-art.jpg

 

   Trecem podul peste Belareca și ne îndreptăm spre Băile Herculane.

   Dincolo de coroanele unor plopi de pe stânga drumului vedem plaiul acoperit de fânețe și livezi care coboară din Culmea Seseminului.

   Drumul de caruță ce urcă pe acest plai e intrarea în traseul de creastă al Munților Cernei și implicit intrarea în traseul de creastă al Carpaților Meridionali.

 

   Ne îndreptăm spre stațiunea Băile Herculane și la un pod peste apa Cernei DN67D se desprinde spre dreapta pentru a ocoli milenara stațiune.

   Dacă urmăm acest drum de centură până în dreptul localității Pecinișca, la podul peste Valea Satului găsim intrarea în traseul spre Cheile Pecinișca, spre peșterile Gaura Ungurului și Pestera de la Ponorul Pecinișcăi. Un marcaj cruce galbenă trece prin chei și urcă până în culmea Munților Mehedinți, la Cresta Cocoșului.


   Prin Cheile Peciniscai.


/Alpi/img_7095-art.jpg

 

   Celălalt drum, cel care conduce spre stațiune, poarte numele de Aleea Trandafirilor.

   Ajunși în zona blocurilor de locuințe, puțin mai sus de piața agricolă, traversăm Cerna pe un pod de beton și trecem pe lângă riunele fostei fabrici de var.

   Ieșim în drumul de centură și într-o curbă găsim intrarea în traseul din Cheile Feregari, traseu ce conduce în final pe Vârful Domogled, sau în Poiana Mușuroaie din apropierea culmii Munților Mehedinți.

 

   Înainte de a ajunge în Parcul Vicol, din centrul nou al stațiunii, nu trecem podul peste Cerna, ci prindem aleea betonată ce urmează râul pe partea sa dreaptă.

   Din carierul Zăvoi urcă un traseu spre Platoul Coronini și de aici, mai departe, spre Izvorul Munk și Vârful Poiana cu Peri de pe creasta principală a Munților Cernei.

   Înainte de a ajunge în Piața Hercules, din centrul vechi al stațiunii, identificăm oaltă intrare spre traseele din vresantul drept.

   Dacă pornim pe lângă Izvorul Diana traseul marcat cu punct galben ne conduce mai întâi la Izvorul Munk, apoi la Peștera cu Aburi și Vârful Ciorici.


   Izvorul Diana II si scarile de beton pe unde urca traseul turistic spre Izvorul Munk.


/Alpi/img_6763-art.jpg

 

   Dacă ne aflăm pe drumul principal din stațiune, nu trebuie să ocolim Parcul Central, unde putem vedea câțiva arbori de magnolie, un Sequoia gigantea și un impunător exemplar de tisă.


   Arbore de magnoie inflorit si in luna august.


/Alpi/img_6750-art.jpg


   Arborele Sequoia gigantea din Parcul Central al statiunii Baile Herculane.


/Alpi/img_6752-art.jpg


   Exemplar de tisa din Parcul Central.


/Alpi/img_6745-art.jpg


   Urcăm scările care odinioară conduceau spre Cazinou. Trecem pe lângă librărie și ieșim în spate, la Izvorul Domogled, cel cu apă plată adevarata, de unde se alimentează pe gratis toată suflarea din stațiune.


   Izvorul Domogled.


/Alpi/img_6753-art.jpg

   De la izvor ieșim în drumul de centură de deasupra și puțin mai spre dreapta găsim indicatoarele spre Crucea Albă, Izvorul Jelarău și Vârful Domogled.

 

 

   Revenim în Parcul Central și continuăm spre centrul vechi al stațiunii. Trecem pe un pod acoperit si în Piața Hercules trebuie neapărat să ne pozăm cu statuia lui Hercule, patronul de milenii al băilor.


/Alpi/img_6755-art.jpg

   În capătul de nord al pieții, pe lângă zidurile bisericii catolice, urcă traseul marcat cu triunghi albastru spre Peștera cu Aburi, Izvorul Elisabeta și Vârful Poiana cu Peri.

   Trecem de biserică și urmăm aleea auto și pietonală până la Hotelul Roman.

   Înainte de a trece pe sub hotel vedem sub coasta abruptă a muntelui Izvorul Higieea, secat de o vreme și lângă el deschiderea îngustă a Peșterii de la Despicătură.


   Pavilianul cu izvoarele Hercules II si Higieea, acum secate.


/Alpi/img_6758-art.jpg

   Dincolo de Hotelul Roman găsim scările de beton ce ne conduc în câteva minute la una din cele trei deschideri ale Peșterii Hoților.


/Alpi/img_6761-art.jpg


   Tot pe scările de beton începe urcușul unei alte variante a traseului marcat cu triunghi albastru pe care l-am întâlnit la biserica catolică.

 

   Aleea îngustă de pe malul drept al Cernei se sfârșește la podul de lângă vechea uzină electrică. Aceasta a fost construită în anul 1893 și este legată de începuturile iluminatului electric la Băile Herculane.

   Trecem peste pod, intrăm prin curtea Uzinei electrice și în pădurea din spatele ei identificăm marcajul bandă galbenă ce conduce spre Șaua Padina și mai departe peste creasta Munților Mehedinți la satele oltenești din Podișul Mehedințean.

   La mai puțin de 1km de la ieșirea din stațiune ne atrage atenția zgomotul Cascadei Bobot (a nu se confunda cu cea de la km28, din Cheile Bobotului).

   Trecem iarăși pe malul stâng al apei și vom continua pe această parte pâna aproape de Cerna Sat.

 

   În continuare vom stabilii diferitele puncte de pe traseu după înscrisul de pe fața nordică a bornelor kilometrice: ,,Băile Herculane 3km”.

   După ce trecem de km3 ajungem la cele Șapte Izvoare Calde. Locul este ușor de identificat pentru că în zonă sunt parcate mașinile celor care fac băi calde la izvoarele ,,semiamenajate” pe malul Cernei, unele ascunse chiar sub platforma șoselei.

   Dincolo de un cot al drumului, sporind și mai mult aglomerația în zonă, se află Campingul Șapte Izvoare.

   Aici se urcă o pantă mai accentuată și imediat după ce depășim o casă țărănesscă cu ușile și ferestrele direct pe marginea stângă a șoselei, vedem locul unde până nu demult cobora o scară foarte înclinată, urmată de o punte pe cabluri ce ne conduceau la câteva izvoare de pe celălalt mal al râului.

   Izvoarele se află chiar în albia râului și au forma unor mici bazinete de beton executate rudimentar. Printre ele se află și izvorul cu cea mai ridicată temperatură, 57gr C, dar și cel mai radioactiv.

 

   La km4, într-o curbă din vârful pantei, se desprinde spre înainte un drum betonat care conduce mai întâi la poarta de acces la ștrandul termal Șapte Izvoare Calde, apoi la câteva campinguri ad-hoc. Prin curtea unuia dintre ele începe traseul marcat cu triunghi galben spre Piatra Băniței și Peștera din Piatra Băniței.

   Urmat mai departe drumul betonat conduce la barajul lacului de acumulare Prisaca.

   La km4,1 întâlnim pe stânga șoselei, pe un pinten spânzurat deasupra râului, Crucea Ghizelei, iar puțin mai jos, într-o altă curbă a drumului DN67D, găsim indicatorul de intrare în trei trasee turistice: spre Cascada lui Roșeț (Cociu) pe punct roșu, spre Poiana Fântâna Moșului și Poiana Balta Cerbului pe doua variante, triunghi albastru și bandă albastră.

 

   La km5,5 ajungem în dreptul barajului de beton de la Prisaca.

   Pe o stâncă dintre șosea și baraj a fost ridicat Hotelui Tierna ce aparține de societatea RENEL.


   Barajul Lacului Prisaca si Hotelul Tierna vazute din peretele Inalatului Mare, din zona Fantana Mosului.


/Alpi/img_7336-j4.jpg


   Din acest punct mai ridicat al drumului coborâm ușor spre coada lacului și pe o distanță de vreo 4km peisajul e dominat de peretele calcaros al Inălățului și de apele verzi ale lacului.

 

   La km12,5 putem traversa apa Cernei pe un pod de beton în zona de vărsare a pârâului Scochina.

   Un marcaj cruce roșie ne conduce mai întâi la Cascada Vânturătoarea, apoi urmat mai sus pe piciorul de munte împădurit traseul ne scoate la Vârful Poiana Cicilovete de pe creasta Munților Cernei.

 

   La km13,8 intrăm în Poiana Țesnei. Poiana, odată un minunat loc de campare cu cortul, se sfârșește în partea nordică în albia seacă a pârâului Țesna.

   Pe stânga văii, imediat lângă drum, începe marcajul cruce albastră ce străbate în partea mediană a traseului neasemuitele Chei ale Țesnei.


/Alpi/img_7433-j4.jpg


   Moara din amontele Cheilor Tesnei, numita si Moara Dracilor, in perfecta stare de functionare, cu morarul la post.


/Alpi/img_7416-j4.jpg


   Într-o depresiune carstică de deasupra cheilor poteca se desparte în trei: spre dreapta, pe triunghi albastru spre Balta Cerbului, înainte, pe cruce albastră spre localitatea Izverna, iar spre stânga, pe punct galben, spre Vârful Pietrele Albe și zona cu crovuri (Poienile de Sus).

   Până în anul 1918 această vale a fost granița dintre Imperiul Austriac și Regatul României.

   Dincolo de panourile rutiere de trecere din județul Caraș-Severin în județul Mehedinți a fost construita mai de curând Pensiune Dumbrava pe locul fostei cabane turistice ,,KM14”.

 

   Înainte de a ajunge în dreptul bornei km14 suntem cu băgare de seamă pentru a nu trece pe lângă Podul Țesnei, un podeț de lemn cam deteriorat care ne trece peste apele liniștite, dar adânci ale Cernei.

   Dincolo de pod, lângă un izvor cu țuțuroi, pornesc două dintre cele mai spectaculoase trasee turistice de pe Valea Cernei: cel marcat cu punct galben ne conduce pâna pe Vârful Arjana trecând pe la bisericuța din Dobraia, iar marcajul bandă galbenă străbate sălbaticele Chei ale Prisăcinii, ca într-un final să ne scoata în Șaua Prislop din culmea Munților Cernei.


   Varful Arjana din Muntii Cernei vazut de pe varful Biliana de pe creasta acelorasi munti.


/Alpi/img_7274-art.jpg

 

   La km16,5, dincolo de confluența cu pârâul Prisăcina, se poate trece din nou peste apele Cernei pe o punte pe cabluri.

   Locul e marcat și de un adăpost din scânduri aflat pe marginea drumului pentru așteptarea celor câteva curse auto dintre Băile Herculane și Baia de Aramă.

   De la început poteca urcă tare spre culmea Cracului Mare, iar după ce locurile capătă înălțime aceasta ia înfățișarea de drumeag și ne poartă spre satele pierdute printre munți Prisăcina, Dărstănic, Ineleț, Scărișoara și Țațu.

 

   Pentru o vreme Valea Cernei este strânsă între pereții de calcar auriu ai Medvedului pe stănga și Piatra Pușcată pe dreapta.

   La înălțime față de nivelul râului, în peretele ce precede confluența Cernei cu Iuta, se deschide Peștera lui Ion Bârzoni.

 

   La km22, pe lângă un cap de podeț de pe marginea drumului, urcă în versantul mehedințean o potecă marcată cu cruce roșie.

   Dupa ce urcă din greu prin sălbaticele Chei ale Tâmnei, poteca ajunge în Crovul Mare.

  Pe fundul acestei depresiuni carstice uriașe poteca se departe în trei: înainte, pe marcaj cruce roșie ajunge în Izverna, iar spre stânga sau dreapta, pe un inexistentpunct galben putem străbate o patre sau alta din Poienile de Sus.


   Vedere de la Crovul Mare spre partea sudica a Poienilor de Sus. Muntii Mehedinti.


/Alpi/img_6807-art.jpg

 

   Sirul crovurilor si marginea de sus a Marelui Abrupt vazute de pe Varful Pietrele Albe.


/Alpi/img_6973-j1.jpg


   După Piatra Pușcată Valea Cernei se mai lărgește. Suntem în bazinul Zăvoi.

   La confluența cu Topenia, dincolo de km23, găsim începutul unui drum forestier ce ne poate ușura accesul spre Cracul lui Stepan și Culmea Vlașcul Mare din Munții Cernei.

 

   La km28 versanții văii se srâng din nou, dar DN67D părăsește valea, urca în pantă ușoară spre dreapta și urmează Valea Arșasca până în culmea Munților Mehedinți.

   Pe versantul estic șoseaua coboară pe Valea Brebina până la Baia de Aramă.

   Mai departe drumul de pe Valea Cernei nu mai este asfaltat, dar peisajul devine deoasebit de spectaculos înca de la început.

   Străbatem Cheile Bobotului și privirea ne este atrasă de Dintele Bobot, un pinten de calcar de peste 100m înălțime, ce se ridică ușor surplombat chiar din albia râului.

   Pe verticala lui, printre câteva guri de peșteră, s-au realizat două trasee alpine.

   La ieșirea din Cheile Bobotului , în zona confluenței cu Iauna, observăm în stânga noastră marcajul triunghi albastru care urcă pe Cracul lui Stepan până pe Vârful Vlașcu Mare.

 

   Pe dreapta peisajul e la fel de sălbatic ca și în Cheile Bobotului, căci am intrat în zona ,,geanțurilor”.

   Între Valea Arșasca și Râmnuța Vânătă se înalță Geanțul Hermanului.

   Din locul numit ,,La Cârlige” pleacă marcajul punct galben spre culmea Munțilr Mehedinți și localitatea Obârșia Cloșani.

   Mai departe trecem prin fața intrărilor în Chaile Râmnuței Mari și Cheile Râmnuței Vinete.

   Între ele admirăm colții de calcar ai Geanțului Râmnuțelor și Geanțului Schitului.

   Dincolo de acești pereți valea se mai deschide și trecem prin Poiana Mare și poiana Schitului.

 

   În dreptul Văii Craiova, care vine din dreapta (pe aici urca granița până în 1918), trecem apele cernei pe un pod și urmăm poteca abia vizibilă de pe Ogașul Adânc.

   După o diferență de nivel de 150m ajungem la Peștera Mare din Ogașul Adânc, peșteră descoperită în anul 1980.

   Intrarea are forma unei diaclaze lată de 1m și înaltă de 2,5m, situată în versantul stâng al ogașului, chia la nivelul talvegului.

   Peștera are o lungime de 650m și o denivelare de 90m, fiind una dintre cele mai lungi și mai adânci din Valea Cernei.

   E o peșteră ,,tânară”, în plină evoluție și reprezintă o străpungere hidrogeologică a bandei de calcar de pe versantul stâng al Cernei.

 

   În amonte de Gura Olanului și până în Chaile Corcoaei șoseaua parcurge bazinetul Cerna Sat.

   Suntem la km42, la intrarea în localitatea olteană Cerna Sat. Așzarea este atestată documentar la începutul secolului 19, cand Tudor Vladimirescu a intenționat să ridice aici o biserică.

   În localitate, pe malul unui lac, se află un motel ce poate oferi cazare.

   Din centrul satului pornește o potecă marcata mai nou cu triunghi roșu spre Culmea Oslea Română din Munții Godeanu.

   Cam din acelși loc pornește o alpta poteca marcata tot cu triunghi roșu, de data aceasta spre est, peste Vârful Cioaca Înalta și localitatea Cloșani din Mehedinți.

 

   După Cerna Sat șoseaua ocolește Cheile Corcoaei pe la confluența Cernei cu Naiba și revine lângă albia râului în zona Gurii Balmeșului.

Cheile Corcoaei sunt protejate ca rezervație naturală.

   Cu toate că nu depășesc 300m lungime, cheile sunt impresionante prin îngustimea lor.

   E vorba de un tunel de presiune ovoidal cu diametrul de circa 10m săpat de ape la baza unui defileu de peste 100m înălțime.

 

   În amonte de Cheile Corcoaei Cerna curge la contactul dintre șisturile cristaline (stânga) și calcarele din versantul drept.

   În bazinetul format la confluența pârâului Balmeșu cu Cerna se afla așezările Balmeșu și Lunca Largă.

   Din acest loc șoseaua urca serpentinele până pe barajul lacului Iovanu.

   Barajul, înalt de 110m, s-a ridicat la confluența pârâului Iovanu cu Cerna.

   Lacul are o lungime de 10km, până la fosta confluență cu Cărbunele. Apele lacului sunt deviate printr-un tunel spre centrala Tismana din bazinul Motrului.

   De la baraj șoseaua urmăreștemalul drept al lacului, urmărin golfulețele formate la confluența cu pâraiele ce vin dinspre Godeanu.

 

   De la coada lacului prindem cărarea ce urcă pe lângă Cerna.

   Suntem în sectorul ,,ciucevelor”, crestele calcaroase alungite ce străjuiesc malu drept al Cernei până sum curmătura Soarbele.

   La contactul dintre ciucevele Vacăriei și Chicerii, chiar sub abruptul celei din urmă, se află Izbucul Cernei.

   Faimosul izbuc, considerat cel mai puternic izvor din România, se află la 710m altitudine absoluta și 30m altitudine relativă.

   Debitul său variază între 1 și 7m cubi pe secundă, în funcție de anotimp.   Temperatura apei este constantă, în jur de 7 grade C.

   Prin colorări cu fluoresceină și prin marcare cu izotopi radioactivi s-a dovedit ca Izbucul Cernei își adună apele tocmai din bazinul Jiului de Vest, de la Câmpușel.

   Folosind structura geologică favorabilă, apele parcurg aproape 12km în 9 zile.

   La această circulație participă și pierderile de apă din Valea Scorotei și cele din zona înaltă a Retezatului calcaros, fapt ce lungește traseul subteran al apei la aproape 14km, iar timpul de parcurgere la 12 zile.

   Este vorba aici de cea mai lungă și mai adâncă străpungere hidrogeologică demonstrata experimental în România.

   Din pacate această extraordinară rețea subterană nu este accesibila omului...

   Împreună cu alte câteva exurgențe, Izbucul Cernei marește considerabil debitul Cernișoarei, care, de aici, capătă numele de Cerna.

 

   Mai sus poteca urmarește apa Cernișoarei spre amonte.

   Dupa vreo 300m ne oprim și căutăm în versantul dinspre râu al Ciucevei Chicerii Peștera Mare din Ciuceava Chicerii.

   Intrarea e situată la 860m altitudine absolută și 180m altitudine relativă față de Cernișoara.

   Cu o deschidere de 3x5m, peștera are o lungime de 90m. Pentru vizitare e necesară doar o sursă de lumină.

 

   Dupa aproape 2km în amonte de Izbucul Cernei, într-un loc în care Cernișoara face un cot spre nord, poteca intră în niște chei scurte tăiate de râu între Ciuceava Prihodului Mare (stânga noastră) și Ciuceava Neagră (în dreapta).

   Sunt Cheile Cernișoarei, lingi de circa 300m.

   La ieșirea din chei Cernișoara primește pe dreapta ei pârâul Gârdomanu.

   La 150m în aval de confluență se află un izvor carstic. De la izbuc urcăm pe versantul Ciucevei Negre până la locul numit ,,La Frecuș”.

   Aici, la 895m altitudine absolută și 155m față de albia râului, se află Peștera din Ciuceava Neagră, cu deschiderea de 3,5x2,5m orientată spre sud.

   E o peșteră fosilă cu lungimea de 75m ce se poate vizita în orice anotimp fără echipament special, dar cu o sursa buna de iluminat.

 

   Revenim la confluența cu Gârdomanu și continuăm să urcăm pe poteca de pe Cernișoara încă o oră, pe direcția generală NE.

   Aici ajungem la confluența celor două pâraie care formează Cernișoara: Măneasa, care vine din dreapta, tocmai de sub Vârful Paltina (2149m) de pe creasta Godeanului și Sturu, care vine de pe versantul stâng, cu obârșia sub Vârful Șarba (1742m).

 

   Poteca urcă pe Culmea Mănesei, care separă cele două pâraie de formare, mai întâi strabătând o padure de fag, apoi printr-o plantație de rășinoase și iese la golul alpin la altitudinea de 1700m.

   Trecem de stâna Maneasa și ajungem în înșeuarea ce separă apele Cernei de cele ale Jiului de Vest.

 

   Un proiect megaloman și aberant intenționează să construiască un drum auto între Valea Jiului de Vest și Valea Cernei prin zona cea mai sălbatică și mai uimitoare a Parcului Național Domogled-Valea Cernei.

   Cu speranța că această intenție va rămâne pentru totdeauna la stadiul de proiect, să nu amânăm prea mult, totuși, o tură prin locurile de o frumusețe sălbatică ale Văii Cernei!

 

 

          Văi însorite!

 

 

 

 



Vineri, 30 iulie 2010 - 18:13 
Afisari: 9,497 


Postari similare:





Comentariile membrilor (4)

turonian
turonian
Rucsac
 
1
Ai fost prin Valea Cernei?


Sâmbătă, 31 iulie 2010 - 14:58  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
2
Cineva intreaba la Radio Ereven:
,,E adevarat ca domnul Putin are o amanta?"
Radio Erevan raspunde:
,,Domnule Ivanov, nu am primit intrebarea dumneavoastra."


Sâmbătă, 31 iulie 2010 - 18:44  

turonian
turonian
Rucsac
 
3
Acesta e răspunsul tău?


Sâmbătă, 31 iulie 2010 - 19:39  

cris7
cris7

 
4
Foarte interesanta si amanuntita descriere a locurilor din Valea Cernei! Sunt informatii foarte folositoare, nu am mai gasit nicaieri descrieri ale locurilor din jurul Izbucului Cernei. Si eu consider ca anumite locuri inca greu accesibile autoturismelor trebuie sa ramana asa, pentru ca frumusetea naturii o descoperi si o apreciezi mai mult daca strabati traseul la pas.


Sâmbătă, 4 iunie 2011 - 17:25  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0622 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org