Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Leaota
Muntii Leaota

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Valea Cernei (1): geografie la superlativ

   Cunoscută de romani ca Tierna, apoi ca Dierna, Cerna este un râu de munte de la izvoare și până la vărsare, rectiliniu pe aproape toți cei 84km ai săi.

   Spre deosebire de alte râuri care izvorăsc din Carpați, ori traversează acești munți în curgerea lor, Cerna străbate longitudinal o parte a lanțului carpatic, printr-o vale adâncă și îngustă, săpată în roci dure și prezintă pe alocuri pereți înalți și chei impresionante.


   Sectorul de obârșie al Cernei este legat cu bazinul de obârșie al Jiului printr-o șa situată la 1400m altitudine.

   Râul își trage apele din două surse principale:

-pârâul Cernișoara, cu izvoarele la altitudinea de 2070m. După ce se formează din unirea pâraielor Măneasa și Sturu, Cernișoara mai primește de pe partea stângă pârâul Turcineasa și parcurge aproape 10km până la Izbucul Cernei.

-Izbucul Cernei este situat sub Ciuceava Chicerii la 700m alt. și este o exurgență puternică, al cărui debit maxim poate ajunge până la 6-7m cubi pe secundă.


   Astfel format râul Cerna capătă aspectul unui culoar longitudinal ce separă două șiruri de munți cu trăsături geografice diferite:Pe dreapta Munții Godeanu, continuați spre sud cu Munții Cernei, iar pe stânga Munții Mehedinți, ca o continuare spre sud a Munților Vâlcan.


   MASIVUL GODEANU are în partea sa nordică, între vârfurile Paltina și Balmeșu, înălțimi ce trec de 2000m, iar șeile dintre vârfuri sunt și ele deosebit de înalte.

   Spre Valea Cernei Masivul Godeanu are un aspect de perete din care se desfac spinări prelungi pănă spre albia râului. Acestea se numesc, pe rând, Mănesei, Gârdomanului, Chicerii, Cărbunelui, Bulzului, Balmeșului, Naibii, Olanului, Craiovei și Opleșatei.

   Ca și creasta principală a masivului, aceste picioare de munte sunt alcătuite din șisturi cristaline, fiind dispuse paralel, despărțite de văi adânci, bine împădurite.


   MUNȚII CERNEI nu sunt decât o continuare spre sud a Masivului Godeanu, de la Valea Olanului până la confluența Cernei cu Belareca pe o lungime de peste 40km.

   Culmile secundare ale acestr munți cad și ele perpendicular pe Valea Cernei.

   Caracteristica culmilor secundare ale Munților Cernei o constitue faptul că se termină cu abrupturi calcaroase, uneori prezentând pereți accesibili doar alpiniștilor.


   Treapta înaltă a muntelui e reprezentată de Masivul Vlașcu (1700-1600m alt.), iar a doua treapta o reprezintă culmile joase, care scad până la 500m alt.

   Principalele vârfuri ale Munților Cernei de la nord către sud sunt: Olanu 1990m alt., Dobrii 1928m, Vlașcu Mare 1608m, Vlașcu Mic 1733m, Zglivăr 1708m, Arjana 1512m, Cicilovete 1105m, Culmea Mohornicului (900-600m alt.), Si Culmea Seseminului (600-200m alt.).


   După cum vom vedea rocile carstificabile ocupă suprefețe întinse în bazinul Cernei, prezența lor având un rol însemnat în devenirea aspectului văii până la forma pe care o putem vedea astăzi.


   Calcarele de vârstă jurasică apar de la obârșia Cernișoarei și continuă sub formă de bandă îngustă până la confluența Cărbunelui cu Cerna.

   În aceasta banda a fost sculptat șirul de ,,ciuceve”, mici masive ascuțite, decupatr din banda de calcar de către văile secundare înguste, cu aspect de chei.

   De la nord la sud se înșiră ciucevele: Șarbei 1650m alt., Sturului 1302m, Mare 1477m, Neagră 1052m, Popii 1010m, Frasinului 1045m, Chicerii 976, Ogașului Cald 849m.

   Creasta acestor ciuceve este zimțată și foarte greu accesibilă, iar versanții lor sunt abrupți și lipsiți de arbori și arbuști.


   În bazinul superior al Cernei formele exocarstice au o raspândire mai redusă.

   Puținele doline din Poiana Scocului (la obârșia Cernișoarei sunt circulare sau ovale, unele cu ponoare active pe fundul lor, sau chia cu lacuri, așa cum e Lacul Raței.

   Cheile au o răspândire mai mare. Toate văile secundare, cu ape permanente ori temporare, au chei impresionante, cu pereți ce trec de 50m înălțime.

   Cele mai impresionante sunt Cheile Corcoaei, lungi de peste 300m, cu porțiuni înguste de 5m și pereți înalți de peste 100m.


   Dintre formele endocarstice cele mai răspândite sunt peșterile. În general în acest sector al Văii Cernei ele sunt mici, rar depășind 100m lungime.

   Sunt peșteri fosile (cu excepția Peșterii din Cheile Cernișoarei și a Peșterii din Valea Turcinesei), slab concreționate și greu accesibile.

   În culmea ciucevelor au fost identificate peste 30 de peșteri ce totalizează 2000m lungime.


   În sectorul mijlociu și inferior carstul din Munții Cernei e format din calcare puternic tectonizate, sub formă de benzi longitudinale.

   O astfel de bandă de calcar se întinde de la Valea Iuta până la Piatra Galbenă.    Această bandă reapare în amonte de Băile Herculane sub forma unei falii ce secționează picioarele de munte.

  O alta bandă de calcar, paralelă cu prima, apare în zona cheilor Prisăcina-Dărstănic.


   Formele endocarstice sunt reprezentate prin numeroase peșteri, majoritatea dezvoltate pe fracturi.

   Numai între văile Iuta și Bedina s-au inventariat 80 peșteri, din totalul de peste 300 din întreg bazinul Cernei.

   Mai importante din punct de vedere turistic pe dreapta Cernei sunt peșterile: Peștera lui Ion Bârzoni, Peștera din Piatra Băniței, peștera Mare din Muntele Șalitrari, Peștera cu Aburi, Peștera lui Adam și Peștera Hoților.


   MUNȚII MEHEDINȚI fac parte din categoria munților cu înălțimi medii, aici ele abia depășind valoarea de 1400m.

   În Munții Mehedinți se disting trei sectoare:

    Culmea Cernei reprezintă sectorul nordic al munților Mehedinți și măsoară circa 30km lungime, între Șaua Turcinesei în nord și Valea Arșasca în sudul sectorului.

   Acest sector apare ca o înșiruire de spinări netede, total împădurite, cu înălțimi ce depășesc 100m: Milan 1064m alt., Ștevaru 1213m, Cioaca Înaltă 1137m, Cioaca Gâlmei 1064m, Poiana Mica 1179m.

   Rocile carstificabile apar aici sub forma unei benzi înguste de calcar întinsă între Cheile Corcoaei și Valea Arșasca.

   Afluenții au fragmentat peretele de calcar înălțat pe stânga Cernei și au sculptat șirul de ,,geanțuri”: Corcoaei 671m alt., Olanului 923m, Ars 810m, Ogașului Sec 871m, Schitului 759m, Glodului 926m, Hărmanului 978m, Bobotului 869m, Țăranului 856m și Țiganului 759m.

   Cea mai lesnicioasă cale de traversare a acestor munți este de la Cerna Sat, peste Cioaca Înaltă spre Valea motrului Sec, pe un traseu marcat cu triunghi roșu.


    Masivul Vârful lui Stan-Pietrele Albe vine în continuarea Culmii Cernei spre sud și înșiră pe creasta principală următoarele vârfuri: Cioaca Lacului 1150m alt., Vârful lui Stan 1466m, Bruscan 1300m, Poienile porcului 1272m, Pietrele Albe 1335m, Ciolanu Mare 1135m și Inălățul Mare 1301m.

   Format în exclusivitate din depozite de calcare jurasice puternic tectonizate, masivul prezintă cel mai dezvoltat sector carstic din întreg bazinul Cernei, cu caracter de unicat în spațiul carpatic.

   Spre Valea Cernei se înalță Marele Abrupt, cu înălțimi relative între 300 și 850m, prezentând numeroase țancuri, turnuri pinteni și creste despărțite de hornuri și văi seci.

   Vegetația se instalează cu greu, doar pe polițele înguste, iar prezența pinului negru bănațean sporește farmecul locului.

   Aici formele formele exocarstice au o mare răspândire. Lapiezurile sunt prezente în Poiana Mare, sub Vârful lui Stan și în coasta Muntelui Tâlva.

   În poiana Beletina se găsește Urma lui Gruia, o urmă uriașă de pas modelată în roca de calcar.


   Depresiunile carstice sun situate între Marele Abrupt și cumpăna principală a Munților Mehedinți.

   Aici dolinele au dimensiuni reduse, 10-15m diametrul și 5-10 m adâncime, fiind prevăzute cu ponoare, motiv pentru care nu păstrează apa din precipitații.

   Uvalele sunt forme intermediare între doline și polii, rezultând prin unirea mai multor doline.

   Astfel Poienile porcului (1110m alt.) au dimensiunile de 300x200x50m, cu versanți abrupți ,despăduriți, cu hornuri și grohotișuri.

   Poiana Mare (1170m alt.) are dimensiunile 700x200x40m, cu fundul perfect plat, cu iarbă mărunta fixată pe stratul de argilă de decalcifiere, cu lapiezuri mari în partea nordică și două ponoare.


   Poliile au diferite grade de evoluție.

   Polia Beletina se află la altitudinea absoluta de 1200m, e lunga de 2000m și lată de 750m. Are fundul acoperit cu argile de decalcifiere și e presărată cu lapiezuri și sfărâmătuir de gresii și conglomerate.


   Văile carstice sunt seci, cu aspect de chei înguste, cu patul acoperit de grohotișuri.

   Dintre ele numai doua permit accesul din Valea Cernei la Depresiunile carstice: Fueroaga Beletina și Fueroaga Tâmna.


   De la nord la sud se înșiră urmatoarele depresiuni carstice: Polia Beletina, Poiana Mare, Crovul Mare, Poienile porcului, Crovul medved, poiana ploștina și Ploștinioarele.


    Masivele dintre Hurcu și Domogled sunt situate la sud de depresiunea carstică (polia) Balta Cerbului.

   Culmea calcaroasă a acestui sector e tăiată de câteva văi adânci, formând astfel o succesiune de masive: Cociu 1115m alt., Hurcu 1088m, Șușcu 1192m și Domogled 1105m.

   Și în acest ultim sector versantul dinspre Cerna este reprezentat de un abrupt impresionant.

   Văile care străbat acest masiv spre Valea Cernei prezinta sector cu apă decât în partea superioară, în dreptul Marelui Abrupt apa pierzându-se în patul de conglomerate al albiei, ca în Valea Țesnei, Jelerău sau Feregari.


   Formele endocarstice sunt mai puțin numeroase. Se cunosc 10 peșteri care măsoara circa 500m lungime totală.

   Cea mai importantă este peștera Mare de la Soroniște, din fața sudica a Masivului Domogled, dar mai sunt cunoscute și Peștera sub Șărban, Peșterile de la Între Pietre, Gaura Ungurului, Peștera de la Ponorul Pecinișcăi.



   Bazinul de recepție al Cernei are o suprafațăde 1433km pătrați și este puternic asimetric, deoarece majoritatea afluenților sunt pe dreapta văii, aparținând Munților Godeanu și Cernei.

   Aceștia au lungimi cuprinse între 1,5 și 10km.

   În aval de Obârșia Cernei afluenții pe dreapta sunt: Scurtu (unit cu Gârdomanu), Cărbunele (unit cu Radoteasa), Iovanu (unit cu Godeanu), Balmeșu, Naiba, Curmezișu, Olanu, Craiova, Mihalca, Iauna, Topenia, Țațu, Iuta, Prisăcina, Darstănic, Bedina, Scochina (numită și Vânturatoarea), Raina, Turanic, Șipu, Slatina, Ogașul Munk și Valea Mare.


   Afluenții din stânga Cernei sunt mai puțini și au lungimi cuprinse între 1,5 și 4km.

   Afluenții din zona carstica a Munților Mehedinți nu ajung la Cerna. Apa lor se pierde în calcare și reapare în izbucuri la baza pereților.

   În aval de Cerna Sat se întâlnesc urmatorii afluenți: Ogașul Sec, Râmnuța Vânătă, Râmnuța Mare, Arșasca, Beletin, Tâmna, Țesna, Ogașul lui Roșeț (numit și Cociu), Șaua Padina, Jelărău, Feregari si Pecinișca.


   Datorită pantei de curgere mari, de circa 24 la sută, potențialul hidroenergetic al Cernei este remarcabil, motiv pentru care aici s-au construit doua baraje: Iovanu și Prisaca.

   Dacă lacul de acumulare de la Prisaca, din amone de Băile Herculane, are și o centrala hidroelectrică, apele lacului de acumulare de la Iovanu, ca și apele zagăzuite de barajele de pe afluenții Balmeșu, Olanu și Craiova sunt conduse prin subteran la centrala hidroelectrica de la motru.

   Toate aceste acumulari de apă și mai ales ,,rapirea” ei de pe Valea Cernei are și unele efecte negative asupra echilibrelor naturale.

   Astfel datorita rocilor calcaroase, a faliilor și galeriilor subterane, o parte din apele Cernei dispare din albia de la zi și reapare în zona Băilor Herculane sub formă de izvoare termale.

   Alta consecința negativă este perturbarea ecosistemului din bazinul Cernei, în special a faunei acvatice.

   Deasemeni lipsita de aproape doua treimi din debit, apa Cernei nu mai are acelaș rol în ionizarea aerului și stabilizarea climatului local.

   Se știe ca, deși situata la 165-170m alt., stațiunea Băile Herculane avea un aer ionizat ca la 3000m alt., asemănator cu cel al stațiunii Davos din Elveția, sau cu cel din preajma Cascadei Niagara.


   Apa Cernei provine din precipitații, ape freatice și ape subterane de adâncime.

Aici aportul apelor subterane este egal cu cel al apelor de suprafață.

   Apele subterane provin din apa meteorică și cea a pâraielor care se infiltrează prin rețeaua de fisuri pentru a reveni la suprefață sub forma de izbucuri carstice.


   În bazinul superior al Cernei toate apele care străbat calcare suportă pierderi totale sau parțiale de debit.

   Astfel Sturu, dupa ce curge pe conglomerate și marne, de îndată ce trece pe calcare îsi pierde toată apa în patul albiei pârâului Turcineasa.

   Și Cernișoara suportă o importantă pierdere de apă printr-un ponor situat în amonte de cheile sale, apele revenind la suprafață prin resurgența din aval de chai.

   Toate cursurile care străbat ciucevele din aval de Cheile Cernișoarei se pierd difuz în patul albiilor.


   La fel se întâmpla și cu unele pâraie de pe partea stângă a văii, printre care Râmnuță Vânătă și Râmnuța Mare.

   Chiar și Cerna, curgând și printre calcare, suportă pierderi importante de apă la Cerna Sat și în amonte de Șapte Izvoare Reci.

   În Munții Mehedinți pierderile de apă ale afluenților Cernei sunt și mai semnificative.

   Prin aceste captări carstice întreaga rețea de ape a acestor munți a fost dezorganizata. Astfel au luat naștere trei mari regiuni fară niciun pârâu, situate între Vârful lui Stan și Valea Pecinișca.


   În sectorul inferior al Văii Cernei , un loc cu totul aparte îl ocupă apele subterane calde, mineralizate.

   Datorită unor fracturi perpendiculare pe Valea Cernei, aceste ape ce patrund în subteran ies la suprefață sub formă de izvoare termominerale.

   Astfel apa de la suprafață, meteorică și curgătoare, se infiltrează la contactul dintre marea și adânca falie longitudinală a Cernei cu cele trei fracturi transversale, până la adâncimi de 1800-2000m.

   Aici apa se înfierbânta considerabil, atingând temperaturi de până la 190 grade Celsius, dupa care urca la suprafață unde izbucnește sub forma de izvoare calde, între km4 de pe dreapta Cernei și până în drept cu Parcu Vicol din mijlocul stațiunii Băile Herculane.

   Aceste izvoare au debit relativ constant și temperaturi între 35-55 grade Celsius.

   Apa izvoarelor care strabate structuri de granite este chiar radioactivă, ca cea a izvorului de pe dreapta albiei Cernei de la Șapte Izvoare Calde.


   Pentru a se afla originea apelor din izbucurile din bazinul inferior al Cernei, precum și direcția de curgere a apelor carstice, subterane, s-au facut unele marcaje cu izotopi radioactivi.

   Astfel apa Cernei marcată la Bobot (km28) a ieșit la suprafață la Șapte Izvoare Reci, la Stânca Ghizelei și la Șapte Izvoare Calde.

   Tot prin marcaje s-a constatat că apele ce dispar printr-un ponor în Poiana Balta Cerbului apar la zi în zona Șapte Izvoare Reci, iar pârâul Mușuroaiele Mici se pierde printr-un ponor și apare după șapte zile în izbucul Bârza, de lânga Topleț, izvor ce este captat pentru alimentarea orașului Orșova.



Joi, 29 iulie 2010 - 17:43 
Afisari: 3,013 


Postari similare:





Comentariile membrilor (1)

vali51
vali51

 
1
Excelenta prezentare!Felicitari!


Vineri, 6 august 2010 - 11:27  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0568 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org