Un pic de tot de istorie. Dar nostimă

Un prieten organizează o tură în Bucşoiul, pe versantul estic al acestuia mai exact. 

Ca să mai schimbăm o vorbă, îl voi însoţi o vreme pe itinerariul programat, apoi vreau să dau bună ziua unui vîlcel care mi-i drag, pe acolo, firului secundar al Portiţelor.

La acest stadiu, am ţinut să revăd nişte poze mai vechi cu zona. Ceea ce mi-a amplificat nerăbdarea. Ca să fie, pun şi aici una două din acel fir pe care am îndrăznit să-l numesc Mignon (influenţat de un traseu omonim în Cheile Tirzii, parcă).

 

Nu ştiu alţii cum sînt..., dar mie îmi plac grozav în abrupt locurile pe unde poţi să umbli creanga dintr-o văioagă în alta. Ce să mai spun cînd una din ele e Mignonul...

Aici, la A este pomenitul Mignon, B este adîncitura Vîlcelului Grohotişului, C un brîu de legătură cu vecinele Furci. Care brîu trece exact pe deasupra unui colţ ce domină zona - i-am putea spune al Grohotişului...

Limba cea lungă din dreapta lui D este cea care desparte Valea Bucşoiului de Vîlcelul de sub vîrf.

Dar hai să punem o hartă - chestie de care scrierile subsemnatului cam duc lipsă, de unde o bilă neagră...

Dar ce-am scris pînă acum e doar introducerea la subiectul principal...

În caietul unde am prinse cu pelicanol pozele de mai sus, am găsit şi nişte foi de hîrtie cam zdruncinate. Au şi de ce, căci au stat ceva pe Valea Mălinului, parcă. Săptămîni, dacă nu şi anotimpuri - cu ploile, zăpezile aferente

Ele provin de la releul Coştila.

Cei mai tineri au auzit probabil de la părinţi (pe post de Bau-bau) de pozna existentă în anii 80, cu program TV de două ore. Precizare: canale erau la vremea cu pricina... unul.

(Ce-i drept, la un moment dat s-a comis mărinimia de a se trece la trei ore. Minunăţia asta a funcţionat în 1984-22 decembrie 1989)

Aaa, am uitat să spun că sîmbăta şi duminica se adăugau două ore, la prînz.

Bineînţeles, releul avea nevoie de o marjă tehnică de funcţionare proprie, în afara programului clasic.

Pe atunci, neexistînd sateliţi, emisia tv se baza pe comunicare între asemenea relee.

Releul, sper să nu dezvălui vreuns ecret de stat, viza prin activitatea sa şi transmisii de protocol - mărturisesc a nu tii ce e aia, că eu stăteam în Piaţa Iancului, nu în Primăverii.

Mai onora şi TO, transmisiuni operative - nici despre acestea nu am idee precis ce voiau de la viaţă (ca să-l citez pe amicul care conduce mîine tura în Bucşoiul).

Un adevărat Berevoieşti alpin aş spune, pornind de la un caz de prin 1991, cu documente delicate descoperite la o groapă de gunoi, undeva prin judeţul Argeş.

Altminteri, poate-s de intervievat tipi ce au lucrat la Releu - nu neapărat pentru că va fi fost acolo cine ştie ce stîlp al dictaturii comuniste din România. Eu am dat de un aşa om pe cînd lucram la Uniunea Elenă din România, dar poate făceam mai bine dacă notam... Oricum ei îşi băteau capul mai puţin cu abruptul care li se cască sub gard...

Precizare: nu spun că era al naibii de bine cu aşa televizie (expresie rpeluată odatăcu programele lor, de la vecinii bulgari), dar cărţi bune se găseau. Iar verdele la munte era exact ca cel de azi.

Şi în Herăstrău mirosea de asemenea frumos.

Foto, şi la

https://picasaweb.google.com/104235099249145971156/Mignon1986SiNuNumai#

Sâmbătă, 30 iulie 2011 - 13:01 
Afisari: 1,114 


mmordean