Trasee alpine în Masivul Ciucaș
Lipsit de pereții
impresionanți cu care suntem familiarizați in Bucegi, ori in Piatra Craiului,
Masivul Ciucas este presărat cu numeroase turnuri de conglomerat si de calcar.
Prin anii 70 ai secolului ce a trecut,
potențialul alpin a fost pus in valoare de cațiva adolescenți inimoși din Cheia
si de prietenii lor din Bucuresti, care le erau adesea oaspeți.
(Cu unii dintre ei am fost coleg de scoala,
iar sub îndrumarea celor din Bucuresti am facut primii pasi pe verticale din
Ciucas si Piatra Craiului.)
I COLȚUL DE LA MUNTELE ROȘU
Pentru localizare și acces vezi Jurnalul meu
,,Vârful Ciucaș și Culmea Bratocei in lumina soarelui și a amintirilor.
Turnul ni se prezintă ca un dinte de calcar
agățat pe o pantă foarte inclinată a muntelui. Din aceasta cauză traseele de pe
fața nordică (aval) sunt mai lungi și mai spectaculoase decât cele de pe fața
sudică (amonte).
Se gasesc circa 10 trasee de o singură
lungime de coardă, foarte apreciate ca manșe pentru trasee-școală.
În partea de sus a colțului, de la dreapta
spre stânga identificăm:
1.Traseu
Muchia Estică
2.Traseul
Fisurile Paralele
3.Traseul
Fisura Întreruptă
4.Traseul
Fisura Pitonată (Începătorului)

Pe fața de jos:
1.Traseul
Muchia Vestică
2.Traseul
Tavanul
3.Traseul
Fisura Surplombantă

Pe fața de jos (aval) există o platformă in
partea superioară a peretelui. De copăcelul de pe această platformă se pote
lega coarda pentru rapel.
Deasemenea, o brână cu prize adânci coboară
de pe platformă spre stânga.
II PERETELE ALEXANDRU
Zona de cățărare în conglomerat care poartă
acest nume se află în partea de sud-vest a Culmii Zăganului, în spatele stânii
din Zăganu.
Premierele din perete au fost realizate de
Andrei Vârlan și Șerban Drăghicescu din București și Marian Vasile și Nini
Achim din Cheia.
Pe latura mai mare a peretelui triunghiular,
dinspre stânga spre dreapta se pot identifica traseele:
1.Traseul
Tavanelor
2.Traseul
Cortinei
3.Traseul
Campania 77
4.Traseul
Trist
5.Traseul
Prager
Coborârea se face prin poiana înclinată de
deasupra peretelui.
Accesul la perete se poate face pe poteca
marcată cu cruce roșie de pe Piscul Turistilor, ori pe drumul de căruță,
nemarcar, ce face legătura între Poiana Islazului și stâna din Zăganu.
III TURNUL CĂPRIOAREI
Acces. De la intersecția potecii marcate cu
bandă galbenă ce vine de la Cabana Muntele Roșu, cu traseul marcat cu cruce
albastră de pe Valea Berii, ne orientăm jumătate stânga și urcam prin pădure
până la baza turnului de conglomerat.
De la dreapta spre stânga, ocolind pe sub
perete, identificam intrările în trei trasee:
1.Traseul
Prieteniei, 4A, 4 l.c.
2.Traseul
Prima Cădere, 5A, 5 l.c.
3.Traseul
Bivuacul Ursului 5A, 6 l.c.
Numele celui de-al treilea traseu vine de la
grota din dreapta peretelui, unde se pare ca iernează un urs. Noi am gasit urme
de urs pe brâna de sub perete la inceputul lunii martie.
Coborârea de pe vârful celor doua turnuri de
sus se face prin stânga, la liber, prin padure.
IV TURNUL GOLIAT
Se află la vest de Șaua Bratocei, la 10
minute de coborâre pe poteca spre Cabana Babarunca, marcată cu cruce roșie.
Pe verticala cea mai înaltă a turnului a
fost realizat ,,Traseul Goliat”, 4B, 5 l.c.

Premiera a fost realizată în anul 1967 de
către Ion Coman și Rolan Welkens.
Verticala traseului debutează pe fața
sud-vestică, cu o placă spălată, urmată de un horn larg, cu un bolovan
încastrat la partea de sus.

După ce se depășește bolovanul se trece
printr-o deschidere naturală (un mic tunel) pe fața cealaltă a turnului.
Coborârea de pe vârf se face pe fețele
înierbate de pe latura de sus, mai scurtă, a turnului.
V TURNUL ROȘU
Turnul de conglomerat se află tot pe partea
dreaptă a potecii de coborâre spre Cabana Babarunca, mai jos de Turnul Goliat,
dar înainte de a ajunge în dreptul Turnului de Jos.

Pe fața dinspre nord-vest s-a realizat
traseul ,,Ciucaș 79”, 4B, 4 l.c., de colegii din Cheia, Marian Vasile și Nini
Achim, împreună cu Georgel Popescu din Mâneciu.

Coborârea se face printr-un rapel mai lung,
pe fața estică.
VI TURNUL TRIUNGHIULAR
Accesul la perete se face pe Valea Seacă din
Zăganu. (Vezi Jurnalul meu ,,Muntele Zăganu: Valea Alpină.)
În partea superioara a Văii Alpine ne
orientăm spre dreapta și urcăm susținut pe trepte de iarbă și pe rupturile cu
grohotiș instabil de pe lângă perete.
Pe fața vestică a Turnului Triunghiular s-a
deschis traseul ,,Capra Neagră”, 4B, 4 l.c.
De sus se coboara la liber prin spate și
spre dreapta, până la hățașul care ne va scoate in sudul Vârfului Gropșoarele.
La una din turele din acest perete Marian
Vasile și Nini Achim au fost surprinși de o furtuna cu grindina și descărcări
electrice.
VII MÂNA DRACULUI
Acest turn de conglomerat, care poartă și
numele de ,,Mâna cu cinci degete”, se află pe versantul nordic al Muntelui
Ciucaș, la circa o jumatate de oră de coborâre de pe varf.
Traseul ,,Pasărea Calandrinon” 4A, 5 l.c., a
fost realizat de Andrei Vârlan și Șerban Nestor.
Prima lungime înaintează pe o fisură de pe
fața nord-vestică, iar în partea de sus, după ce se depășește o strunga dintre
degete, se trece pe partea opusă a turnului.
De pe unul din vârfurile ascuțite se coboara
prin rapeluri pe fața sud-vestică.
Cu siguranță că cei interesați de cațăratul
în Ciucaș cunosc aceste turnuri, cu trseele lor devenite clasice, iar cei ce
străbatem cărările muntelui ca drumeți, de acum putem identifica mai ușor
obiectivele interesante din teren.
Cărări cu soare
printre turnurile din Ciucaș!
Miercuri, 12 mai 2010 - 21:35
Afisari: 2,011
gigicepoiu..
Aș vrea totuși să punctez faptul că, în urma unei discuții avute cu băieții de la salvamont, foarte puține din zonele de cățărat din Ciucaș mai sunt practicabile. Excepție ar face, din ce mi-au zis ei, Turnul lui Goliat și Colțul muntelui roșu. E drept că nu am discutat cu ei despre fiecare zonă prezentată aici, dar despre unele mi-au spus ceva de genul "ca să mai intri în traseele alea trebuie să fii, fie un alpinist desăvârșit, fie sinucigaș".
Despre Goliat mi-au spus că traseul este echipat de curând și este destul de curat.
Celelalte zone ar fi într-o stare avansată de friabilitate și asigurările în cel mai bun caz rare, de cele mai multe ori lipsă.
Încă o dată, mulțam fain de articol, la vară sper să ajung la Goliat, am înțeles că, în pofida dificultății reduse, ar fi unul dintre traseele cele mai frumoase de alpinism.
O zi faină!
Joi, 13 mai 2010 - 09:43