Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Ianuarie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Februarie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728

Online

Vremea
Varful Mieru Mare
Muntii Latoritei

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Tehnici de mers

Folosim de atîta vreme picioarele pentru mers, încît subiectul articolului poate părea amuzant. Organizînd de ceva timp ture de inițiere cu și pentru colegii de serviciu, am observat că principala problemă a începătorilor este reprezentată nu de condiția fizică, ci de modul în care merg. Îmi petrec în ture o bună parte din timp încercînd să le explic ce și cum să corecteze. M-am gîndit că le poate fi util și altora.


Mersul pe munte diferă substanțial de mersul pe care-l folosim zilnic. În oraș, scopul e acela de a ajunge cît mai rapid dintr-un punct în altul, presați continuu de o grabă artificială, de cele mai multe ori indusă de alții. Muntele are un scop recreativ, așadar scopul călătoriei e de a vedea pesajele, nu de a ajunge cît mai repede la destinație. Pentru a ne putea bucura de peisaj, trebuie să avem corpul într-o stare suficient de odihnită încît să nu fie nevoie să apară întrebarea "cît mai avem pînă ajungem?" la fiecare cîteva minute. Cu alte cuvinte, trebuie să fie schimbat modul de mers astfel încît să devină eficient, să consume cît mai puțină energie. Cum?


1. Mușchii

Aproape toți începătorii tind să-și folosească mușchii de la gambe și să meargă pe vîrfuri cînd urcă. Efectele nu se lasă așteptate, în scurt timp simțind că le iese foc din tălpi și din glezne. Pentru orice tip de efort, nu neapărat pentru mers, trebuie să fie folosiți cei mai mari mușchi disponibili. De aceea se folosesc mușchii femurali. Talpa trebuie ținută în întregime lipită de sol, iar mersul se face împingînd în picior ca la genuflexiuni. În momentul împingerii, greutatea corpului este deplasată pe celălalt picior. Transferînd mereu greutatea de pe un picior pe celălalt, la un moment dat veți vedea că mersul va deveni legănat, iar efortul depus se va diminua considerabil.


2. Pasul

O altă problemă depistată a fost mărimea pasului. Pașii de un metru aduc oboseala extrem de repede, indiferent de ritmul de mers. Pentru urcuș consider că cel mai potrivit pas e cel la care dinstanța dintre vîrful unui picior și călcîiul celuilalt e ușor mai mare decît propria talpă. La această distanță poate fi folosită foarte bine tehnica balansului, necesitînd un impuls mic pentru a muta greutatea de pe un picior pe celălalt. Aici nu există o metodă universal valabilă, dar experimentînd vă veți găsi fiecare un mod care vă va fi comod. La coborîre pașii mici sînt și mai importanți, pentru că de ei depinde echilibrul. Coborîți cu genunchii ușor îndoiți și corpul aplecat ușor în față. Nu în spate! În cazul pierderii echilibrului, dacă aveți corpul aplecat în față vă puteți redresa ușor. Vă veți alege cu febră musculară, însă mușchii se refac. Cartilajele și ligamentele nu.


3. Cadența

Corpul uman are o calitate aparte: învață foarte ușor ceva repetitiv. Impunîndu-ne conștient un anumit ritm, corpul se adapteză și îl folosește ulterior în mod automat. Cîntatul unei melodii în gînd este una dintre cele mai eficiente metode de a păstra un ritm constant. O altă metodă este număratul pașilor, cu dezavantajul că poate fi mult mai plictisitoare. Cadența devine mai importantă atunci cînd se instalează oboseala sau cînd aveți de trecut peste un moment mai dificil.


4. Bețele de trekking

Multă vreme nu le-am folosit, fiindcă mi se păreau inutile. Cînd am început să le folosesc corect, situația s-a schimbat dramatic. Tehnica este simplă. Bețele trebuie reglate astfel încît atunci cînd sînt ținute pe sol, mîinile să formeze la cot un unghi drept. Se trec mîinile prin chingi, iar în mers se împinge în chingă cu încheietura mîinii. Degetele au doar rolul de a dirija bățul către punctul în care urmează să fie sprijinit. În funcție de teren și de fiecare persoană, bețele pot fi folosite alternativ sau ambele odată. Pe urcările mai abrupte e comod să fie folosite amîndouă, împingînd în ele cu ambele mîini simultan. Efortul depus de picioare este cu mult mai mic. Veți ști că le-ați folosit corect atunci cînd ajungeți la destinație. Dacă și în mîini și în picioare resimțiți aceeași oboseală, e semn clar că ați mers corect.


/Narat1/2013-05-02-0770.jpg


5. Atitudinea

Deși e pe ultimul loc, psihicul e cel care face diferența în absolut toate cazurile. Ca orice altă parte componentă a corpului uman, poate fi educat. O mare parte a începătorilor tinde să renunțe mult mai devreme decît e cazul, refuzînd de cele mai multe ori să continue, sub motiv că nu mai pot. Refuzul nu este niciodată o soluție, iar expresia "nu pot să fac asta" trebuie extirpată din vocabular și înlocuită cu o întrebare: cum să fac să pot face asta? Căutînd soluții sau o metodă pentru a continua, oboseala e învinsă, chiar dacă nu dispare. Atitudinea e cea care vă ajută cînd aveți de trecut "zidul", un termen folosit de aproape toată lumea care face sport. Corpul termină destul de rapid glucidele din sînge în timpul efortului, creînd senzația de oboseală, că am dat peste un zid după care nu mai putem continua. Rezervele de grăsime încep să fie folosite ca sursă de energie, iar oboseala falsă este un reflex de apărare al corpului, peste care se poate trece cu ușurință.  Senzația respectivă durează cîteva minute, timp în care atenția trebuie orientată către orice altceva. Glumele, poveștile și discuțiile pot ajuta foarte mult. Cu alte cuvinte, nu vă dați bătuți ușor.


(Există două astfel de "ziduri". Dacă primul poate fi trecut destul de ușor, convingînd corpul să treacă la consumarea rezervelor de grăsime, cu al doilea treburile stau complet altfel. Ajunși în acest punct, tăria de caracter e cea care spune cuvîntul. Rezervele de energie fiind deja terminate, corpul începe să consume mușchii, iar procesul e dureros. Din fericire, puțini dintre voi veți ajunge aici.)



Cam astea ar fi, pentru început, veți mai descoperi multe chiar voi înșivă. Drum bun!



Sâmbătă, 27 aprilie 2013 - 13:43 
Afisari: 7,791 


Postari similare:





Comentariile membrilor (27)

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
1
Vad ca ti-a folosit sa fii "bolnav la pat" ! Carpati.org Si ai folosit eficient aceasta stare pentru a rememora tura din Narat, cu un mic ghid legat de tehnicile de mers ! Carpati.org


Duminică, 28 aprilie 2013 - 09:58  

mona.b
mona.b

 
2
Chiar aveam nevoie de un astfel de articol pentru ca vreau sa merg intr-o tura cu niste incepatori absoluti. Am sa le "pasez" acest articol Carpati.org Dar si pe mine m-a ajutat mult. Multumesc!


Duminică, 28 aprilie 2013 - 13:42  

ratza
ratza
Busola
 
3
Mi-era o lene sîmbătă... Și dacă tot m-am trezit pe la 12, am zis să fac ceva util.


Luni, 29 aprilie 2013 - 13:22  

zeus
zeus

 
4
Este f buna expunerea iar incepatorii daca vor, pot invata evident... nu asa ca un bucurestean din Ferentari cu care am facut o portiune din Fagaras, care spre final injura muntele... bineinteles ca nu as mai dori sa-l vad vreodata pe varf de munte!...


Miercuri, 1 mai 2013 - 13:11  

ali_na
ali_na
Caraba
 
5
foarte util articolul...multumiri autorului


Miercuri, 1 mai 2013 - 22:27  

rododendron
rododendron
Caraba
 
6
Bune informatii pentru toti ,nu numai pentru incepatori .Sunt multi care merg pe munte de ani si habar nu au la ce folosesc betele de trekking.Multumim!


Joi, 2 mai 2013 - 06:37  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
7
Super articolul! Aspecte pe care le-am intalnit, unele mai constient, altele mai putin - dar la fel de utile toate.

O precizare: ca sa apuci betele de trekking in pozitia corecta, asa cum scrie si in articol, mana trebuie trecuta prin chinga de jos in sus, nu invers. In felul asta, incheietura mainii ajunge sa se sprijine pe chinga - ceea ce este, intr-adevar, mult mai eficient.

Spor!


Joi, 2 mai 2013 - 09:17  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
8
Poza ne spune "asa nu", nu-i asa? Carpati.org


Joi, 2 mai 2013 - 15:10  

rododendron
rododendron
Caraba
 
9
Ioan,cum adica sa introduci mana in chinga de jos in sus? Esti sigur? Unde scrie in articol ca mana trebuie trecuta prin chinga de jos in sus?


Joi, 2 mai 2013 - 16:02  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
10
Daca scria in text despre acest detaliu, nu-l mai mentionam si eu, nu? Carpati.org In text scrie ca incheietura trebuie sprijinita pe chinga, ceea ce e adevarat - eu mentionam care e metoda corecta (si mult mai eficienta) pentru a face acest lucru.

Daca pui batul in pozitie de mers, drept - si ridici chinga la orizontala cu o mana, poti baga mana cealalta prin chinga de jos in sus (nu e deloc atat de complicat pe cat pare). In felul asta incheietura se sprijina mai strans pe chinga, iar degetele o fixeaza si ele intr-un mod care sa-ti ofere mai multa stabilitate - fara sa fie nevoie sa strangi prea tare batul cu degetele. Incearca si vei vedea Carpati.org

Eu mi-am dat seama ca acesta e modul cel mai eficient de a folosi betele inca de la inceput, dar mi-a fost confirmat si de cei care sustineau ateliere de munte de exemplu.


Joi, 2 mai 2013 - 17:57  

rododendron
rododendron
Caraba
 
11
Metoda pe care o descrii tu o stiu foarte bine .Am folosit betele in ambele metode si cu chinga sub inchietura si cum spui tu ,caz in care tii mult mai strans chinga odata cu manerul batului avand un control mai bun asupra acestuia .Prin metoda ta mie la un moment dat imi facea chinga stenoza deasupra inchieturii (chinga fiind ingusta si destul de tare) .
Ambele metode sunt simplu de priceput de oricine are un bat de trekking ,dar metoda corecta pe care o arata in majoritatea explicatiilor cu foto este cea in care mana se introduce in chinga de sus in jos pentru ca inchietura mainii sa se sprijine in chinga.Cine vrea o stabilitate mai mare isi poate lua bete cu chinga reglabila si o strange dupa cum se simte mai confortabil.
Cand am avut nevoie de forta si stabilitate in bete am folosit metoda ta,totusi in Germania cei care faceau trekking si pe care i-am urmarit ,aveau mana bagata ca in foto de mai sus ,de sus in jos.Pana la urma fiecare foloseste betele cum doreste ,important sa le foloseasca pana simte cum actioneaza muschii tricepsi ai bratului.


Joi, 2 mai 2013 - 20:24  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
12
Metoda "corecta" (a se intelege eficienta in distribuirea fortelor fara efort si impiedicarea circulatiei) este cea despre care vorbeste Ioan. Ca noi vrem sa inventam moduri personale de a folosi betele e alta discutie. Eu de exemplu le folosesc de obicei ca pe bastoane, scurte adica, impingandu-ma cu palma in ele, de asta-mi iau bete cu maner potrivit pt asa ceva. Dar pe pante abrupte tot pe chinga ma bazez.

Daca chinga este prea scurta inseamna ca batul are chinga prea scurta si atat. Chingile care nu pot fi reglate se gasesc de obicei pe bete de proasta calitate si noi nu vrem sa promovam asa ceva, nu?

Exista pe net filmulete si grafice care explica mai in detaliu aceste aspecte ale confortului in drumetii.


Vineri, 3 mai 2013 - 00:23  

ratza
ratza
Busola
 
13
Fotografia reprezintă modul în care le folosesc eu. Am văzut foarte multă lume aplicînd tehnica descrisă de Ioan, dar mie mi s-a părut incomodă. Metoda corectă e aia prin care nu te doare nimic după, deci ține de preferințele fiecăruia.


Vineri, 3 mai 2013 - 12:15  

danpopic
danpopic

 
14
o grabă artificială, de cele mai multe ori indusă de alții
să nu fie nevoie să apară întrebarea "cît mai avem pînă ajungem?"
Talpa trebuie ținută în întregime lipită de sol


Miercuri, 8 mai 2013 - 22:14  

ruxi
ruxi

 
15
Sunt de acord cu tine. Mai ales la ultima parte. Psihicul conteaza enorm.


Joi, 9 mai 2013 - 14:41  

yo6pnc
yo6pnc
Caraba
 
16
@Ioanstoenica si @Florinbalan au dreptate in folosirea chingilor de la betele de trekking, asa e corect si practic, astfel greutatea sta in chingi si nu mai trebuie sa strangi betele din degete.

Alta problema la unii, la care nu iasa manevra si spun ca ii deranjeaza metoda, e ca poate sa nu aiba chinga montata corect pentru priza asta, cum le gasim deobicei in magazine, sau asa le pregatesc cei care nu se pricep.

Ca sa folosesti priza asta corect, unul din cele doua capete ale chingii trebuie sa fie rasucit cand o privim, nu paralele. Pe urma, dupa ce introducem mana in bucla de jos in sus si prindem de manerul batului, impreuna cu cele doua capete ale chingii, constatam ca nu mai e rasucita si se aseaza frumos peste mana.

Mai multe detalii se pot citi aici, de la domnul Dinu Mititeanu, pe la sfertul paginii, la paragraful "Prinderea betzelor" - http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/05-scoala-muntelui/tactic
a-mersului-pe-munte


Vineri, 10 mai 2013 - 02:08  

ratza
ratza
Busola
 
17
Metoda descrisă de voi e bine exemplificată aici:
http://www.backpackinglight.com/cgi-bin/backpackinglight/hiking_p
oles_technique.html#.UYyKKsoaT8o

La începuturile folosirii bețelor o foloseam și eu, pînă cînd am găsit metoda asta greșită pe care am exemplificat-o. De altfel, mîna îmi stă exact ca în poză atunci cînd merg, nu am nevoie să strîng degetele pe băț.


Vineri, 10 mai 2013 - 08:54  

ad.rian
ad.rian
Caraba
 
18
Util articolul, utile comentariile starnite. De retinut si aplicat.


Miercuri, 15 mai 2013 - 10:01  

gabir
gabir
Busola
 
19
Nu e deloc ilara ideea acestui articol, pana la urma cat traim invatam. Am sesizat si eu ca daca reusesti sa treci peste acel "prag psihologic" de la inceput, cand ai impresia ca vei ceda fizic, lucrurile reintra usor in normal. Eu una imi intru in ritmul de mers dupa vreo ora , desi cred ca tine si de dificultatea traseului si de gradul de odihna /antrenament din acel moment. Iar daca fac pauze lungi, imi reintru, iarasi, mai greu in ritm, decat daca as face o pauza scurta, de 1 minut (cat sa imi reglez respiratia, sa zic).

Despre mersul cu betele de trekking (pe care si eu le-am considerat inutile la inceput Carpati.org - de exemplu acum mi-ar fi greu sa merg cu un singur bat; ori fara, ori cu ambele): am fost sfatuita intr-o tura, de curand, ca atunci cand distanta dintre tine si colegii din fata si spate este mica, betele nu trebuie ridicate prea mult pentru a nu-i lovi, din greseala. Eu cred ca am deprins modul asta gresit de a merge cu ele (sa le ridic mai mult decat trebuie) din cauza ca am aparatul foto pe care il manuiesc din mers, timp in care las betele sa atarne, de chinga, pe mana, pentru ca apoi sa le apuc la loc, mai rapid si mai usor.

In alta ordine de idei, as mai adauga ca am fost invatata mai demult ca, atunci cand mergi pe munte, trebuie sa pastrezi o anumita distanta intre tine si colegi, in special pe teren mai accidentat, tocmai pentru a nu provoca mici accidente.

O ideea utila, dar care ma amuza in general pentru ca nu prea se tine cont de ea: se merge in ritmul celui mai incet. S-a intamplat de multe ori sa se inceapa mersul in ritmul celui mai incet, insa cei mai experimentati isi pierdeau rabdarea si o luau serios inainte, fortand astfel ritmul intregului grup. Oricum, acest aspect e destul de discutabil, depinde mult de grup si de scopul excursiei. Cred ca asta se intampla in grupuri foarte mari in care, ca in orice colectivitate, exista personalitati diferite, cu stiluri diferite si o anumita intelegere tacita (de a ne accepta reciproc) din partea tuturor cred ca se impune. Altfel, de ce ar merge persoane experimentate cu incepatori si viceversa? Mi s-a intamplat intr-o tura ca unul din participanti sa mearga foarte in fata, dar sa ne astepte la un moment dat. Am inteles perfect comportamentul - nu a fost pentru a ne evita, ci pentru ca isi dorea sa aiba un moment de singuratate, dar apoi sa ni se alature. Era o tura relaxanta, pe un traseu foarte cunoscut. In conditiile unui traseu necunoscut, in zone accidentate, cu participanti pe care nu ii cunosti deja, e de preferat ca grupul sa ramana unit de la inceput pana la sfarsit.

Sper sa fi fost destul de coerenta si cat mai putin offtopic! Carpati.org

Multumesc pentru acest articol si va doresc carari cat mai insorite, in continuare!


Miercuri, 22 mai 2013 - 16:43  

ratza
ratza
Busola
 
20
gabir, comentariul tău aduce niște completări foarte bune. La mersul cu bețe ar fi bine să lași măcar vreo cîțiva metri față de cel din față, ca să nu devii o posibilă frigăruie pentru seară.

Merg în ritmul celui mai slab doar dacă am începători absoluți în echipă. În rest... fiecare cum poate și ne mai așteptăm.


Miercuri, 22 mai 2013 - 20:29  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
21
Poate deveni obositor pentru un om care si-a format un anumit ritm de mers sa mearga intr-un ritm mai lent (fiecare-si datoreaza ritmul tipului de trasee predominante in viata, reglare si constientizare a mersului/echipamentului, conditiei fizice, samd). Asta nu-l impiedica totusi sa faca pauze mai dese asteptand regruparea, caci conteaza foarte mult ca cei ce se misca mai incet, de regula incepatori sau "neexperimentati" sa nu piarda din campul vizual "liderii". Mai ales pe poteci necunoscute de toti, nu mai vorbesc de nemarcate. Leader nu inseamna intotdeauna organizator sau sportiv de performanta, are cred mai multa legatura cu modul in care se manageriaza o plimbare. (Suna corporatist dar nu-i termen inventat de aceasta specie)
Una din probleme des intalnite intr-un grup mai mare este fortarea involuntara a celor mai lenti. Eu is mai rapid, ii astept, dar cand ma ajung din urma pornesc mai departe. Astfel ii fortez sa nu-si faca odihna ci sa porneasca mult mai repede dupa mine. Eu voi fi mult mai odihnit, ei vor fi mult mai obositi. Deci un prost management. Carpati.org

Punctul criza este de mai multe feluri, pentru fiecare poate aparea in alt moment, si de regula apare si la cei mai experimentati dupa o pauza sau in timpul unei iesiri diferite (altfel de traseu, altfel de bagaj, altfel de coechipieri sau diverse probleme personale). Nu-i obligatoriu sa-l depasesti daca e o plimbare de placere, dar uneori poate deveni vitala asumarea efortului psihic de a trece peste mofturile durerii Carpati.org. De asta e bine sa nu te arunci in "expeditii" inainte de a sti sigur ce-ti poate pielea. Majoritatea esuarilor expeditiilor din istorie si-o datoreaza inconstientei sau increderii prea mari in propriile puteri, coechipieri sau echipament.

In teorie grupul ideal este cel format din trei persoane, caci se distribuie foarte bine bagajele, nu apar bisericute, adica scad sansele sa fie lasat unul de izbeliste, nu se pierde prea mult timp cu camparea/ridicarea taberei, gatitulul etc. Incap bine intr-un singur cort, intr-o singura masina, au sanse mai mari de un autostop, si mai sunt multe alte avantaje. Imposibil de alpicat aceasta teorie cand e vorba de grupuri mari in cre majoritatea se cunosc vag sau deloc, si banuiesc ca cei ce au participat la astfel de intruniri au observat ce ziceam mai sus.

Ca si cu alte piese din echipament, cu betele dureaza ceva pana le stapanesti, caci cam nimic in ceea ce priveste muntele nu se invata tac-pac. Dar cum ne tragem din patrupede, la un moment dat mainile redescopera anumite miscari si ritmuri ancestrale.

Ca "tehnici de mers" mai exista si altele, cum ar fi aceea a blocarii genunchiului cu piciorul intins pe pante abrupte, a eliberarii totale a umerilor de greutate prin strangerea centurii rucsacului, a bautului apei cu inghitituri foarte mici pentru evitarea dezhidratarii, rontairea deasa si regulata a dulciurilor (nu tine de mers ci de muschi si metabolism, de fapt e vorba de un altfel de alimentatie, inclusiv tinand de pregatirea organismului dinainte pentru socul pe care-l va primi), tehnici de respiratie usor de deprins dar greu daca nu esti motivat, si lista poate continua, e plin netul de ganduri ale celor ce stiu mai multe decat noi.

Numai sa nu pornim cu idei preconcepute care ne intarzaie "dezvoltarea". Timp este, caci natura are bunul obicei de a disparea mai greu decat noi.


Miercuri, 22 mai 2013 - 21:55  

laurash
laurash

 
22
Multumesc de articol, mi se pare foarte util mai ales ca m-am hotarat sa cumpar si sa folosesc in viitor bete de trekking; intr-adevar mai auzisem ca este nevoie de a invata o technica corecta de a le folosi, si din articol mi-am format cat de cat o idee Carpati.org
Foarte interesante si comentariile celorlalti, sunt de acord cu acele praguri psihologice pe care trebuie sa le treci, in momentul in care iti atingi o limita, atat fizica cat si psihica.
Si eu de exemplu obosesc mult mai repede daca merg intr-un ritm mult mai lent decat al meu si daca sunt grupuri mixte ( ca si experienta ) trebuie sa gasesti un echilibru incat sa te bucuri si tu de traseu, cat si ceilalti care nu au o conditie fizica atat de buna.


Joi, 23 mai 2013 - 16:53  

dacs
dacs

 
23
Multumesc de articol, e intr-adevar util sfatul de a canta ceva pentru a mentine o cadenta a pasilor


Vineri, 21 iunie 2013 - 17:13  

vmmro
vmmro

 
24
Bun articolul! Am vreo cativa amici care trebuie neaparat sa-l citeasca.
Multumim!


Duminică, 23 iunie 2013 - 07:49  

andini22
andini22

 
25
Foarte bun si util articolul ! dar si comentariile aparute! multumim si spor !


Joi, 21 noiembrie 2013 - 13:09  

dcazaceanu
dcazaceanu

 
26
Am citit articolul in urma cu ceva timp (inainte de primul meu concurs de trail running) si mi s-a parut foarte util. Faceam greseala de a urca pe varfuri mai mult in speranta ca voi ajunge mai repede sus de unde planuiam sa prind viteza, dar odata ajuns sus de-abia mai puteam sa merg de cat de tare ma ardeau gambele. Carpati.org Bete nu am incercat inca. Desi sunt convins ca m-ar ajuta pe urcare (din motive evidente) sunt curios mai degraba daca au vreo utilitate si pe coborare (citisem ceva de unele cu amortizor ?!), eu avand "mici probleme" cu ligamentele incrucisate. La coborarile in viteza am observat la alergatorii mai experimentati (care foloseau bete) ca tineau betele, de undeva de la jumatate dar orientate cu varfurile spre directia lor de deplasare. Banuiesc (dar nu sunt sigur) ca faceau asta pentru a-i proteja pe eventualii concurenti care veneau din spate.


Joi, 19 decembrie 2013 - 15:48  

ratza
ratza
Busola
 
27
Răspunsul meu poate fi tardiv, dar bețele au utilitate și pe coborîre, încă mai mult decît îți imaginezi. Ăsta a fost motivul pentru care mi le-am luat, de fapt: o coborîre de vreo 5 ore cu un genunchi semi-distrus.

Anti-șocul mai mult încurcă decît ajută. În loc să împingi cu forță în băț. toată energia se duce în gunoiul ăla de arc, iar după vreo sută de metri îți vine să le arunci. Cu cît mai țepene, cu atît mai bine.


Joi, 3 aprilie 2014 - 13:57  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0875 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org