Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Piciorul Porcului
Muntii Padurea Craiului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Recenzie carte: Alpinistul fara maini... si fara picioare

Despre povestea tragică a lui Jamie Andrew din iarna 1998/1999, eu am aflat la scurt timp după ce s-a petrecut accidentul în Alpi, prin intermediul unei reviste britanice de alpinism la care am avut acces atunci, întâmplător, în calitate de redactor șef al revistei ALPIN info.


Peste ceva mai mult de zece ani, în timpul unei pauze între două ture de alpinism, într-o pensiune din Chamonix am început să citesc în engleză, cartea pe care a scris-o despre această tragedie montană, câștigătoare a trofeului de literatură montană de la Banff, în 2004. 


Deși am citit destul de multe cărți de munte și alpinism, cartea lui Jamie m-a fascinat total. Nu atât povestea alpină în sine, care de altfel ocupă doar o treime din carte, cât mesajul profund aflat în spatele textului.


/diverse/coperta_1.jpg


Povestea foarte pe scurt… pentru cei care nu știu despre ce este vorba.


Este vorba de o echipă de doi tineri alpiniști britanici care intră în peretele nordic din Les Droites, masivul Mont Blanc, într-o tentativă de ascensiune hivernală. Cei doi – Jamie Fisher și Jamie  Andrew – nu erau novici, ci aveau un bagaj serios de cunoștințe în domeniu (două tentative de iarnă în Eiger și în Garhwal, succese diverse în Alpii etc.).


După ce reușesc să urce peretele nordic de 1.000m într-o zi jumătate (iarna!), o furtună îi lovește din plin, în partea finală a traseului, obligându-i să se oprească în creasta somitală pentru bivuac, într-o șa cunoscută sub numele de ”breșă”, locul unde se termină mai multe trasee faimoase din perete. Pe parte opusă peretelui, urma retragerea relativ simplă (comparativ cu peretele nordic), pe ghețarul din spate și până la cabana Couvercle. O retragere pe care nu au mai făcut-o niciodată.


Furtuna continuă de zăpadă, urmată de un vânt puternic și frig extrem (până la -60 în combinație cu vântul), i-a determinat pe cei doi Jamie să rămână blocați în creastă, singurul loc orizontal și ferit de avalanșe. Deși relativ bine echipați și pregătiți, rezistența celor doi se erodează de la o zi la alta, pentru ca, după cinci nopți de coșmar, să fie scoși cu elicopterul în extremis, într-o fereastră de acalmie a furtunii. Doar unul din cei doi Jamie mai era în viață, al doilea murind de hipotermie.


După coșmarul de pe munte, Jamie Andrew se trezește înapoi la viață într-o lume total nouă: cea a persoanelor cu handicap. Datorită degerăturilor suferite, la mai puțin de 30 de ani devine una din puținele persoane din lume cvadruplu amputate.


Urmează povestea ascensiunii înapoi la viață, pe care Jamie trebuie s-o facă, de data asta fără mâini și fără picioare, echipat doar cu un psihic puternic. Și reușind, de data asta!


Astăzi, Jamie Andrew lucrează, are o familie cu trei copii și mai ales, face din nou ceea ce-i place, inclusiv concursuri gen ”Maratonul Londrei” sau ”Iron Man”, ca să nu mai amintesc de munte și alpinism. Ultimul său proiect de anul trecut, a fost o ascensiune pe emblematicul Matterhorn.


/diverse/_jamie_01.jpg


Însăși viața de zi cu zi a unui asemenea om, cu lupta permanentă pentru a face orice lucru banal în casă, dar și cu reacția oamenilor din jurul lui, atunci când reușește să iasă din casă, poate fi subiect de carte.


Cum ar fi ca după o noapte foarte lungă, brusc să te trezești la realitate lipsit de mâini și de picioare, incapabil să mai faci ceva singur? Un coșmar Kafka?!


Cam așa cred că s-a simțit Jamie Andrew atunci când, după intrarea în traseul care nu se anunța cu nimic diferit de multe altele similare, și-a pierdut cel mai bun prieten și partener de coardă iar el însuși și-a ratat moartea pe muchie, plătind însă scump pentru asta.


“Nu mă așteptam la asta. Nu am văzut-o venind. Am mai puțin de 30 de ani și voi muri în curând. Nu sunt pregătit pentru așa ceva. Într-un fel, am crezut că asta nu mi se va întâmpla niciodată. Nu mie. Nu în acest mod…”


Alpinismul este o activitate umană imposibil de explicat celor care nu-l practică. De-a lungul a cel puțin două secole și jumătate (1786 este anul nașterii oficiale a alpinismului, în Franța), sute și mii de autori de cărți și articole de alpinism, de toate neamurile și în toate limbile, au încercat să găsească o explicație la întrebarea: de ce?


Sunt multe răspunsuri: pentru orgoliul personal, plăcerea naturii sau reîntoarcerea în mijlocul ei, dorința de competiție cu el însuși sau cu alții, pentru a demonstra ceva – cuiva, pentru o cauză socială și multe, multe alte posibile răspunsuri. Nu în ultimul rând, pentru bani, pentru că din păcate, zăpada albă a muntelui nu este nici pe departe atât de imaculată pe cât ar părea la prima vedere.


Din păcate, pentru majoritatea oamenilor care nu merg pe munte, care l-au văzut doar de pe canapeaua din fața TV-ului, din balconul pensiunii sau cel mult, de pe geamul telecabinei, alpinismul este o activitate care pare o nebunie curată, non sens, căutarea morții cu lumânarea.


La prima vedere, cartea ”Alpinistul fără  mâini… și picioare” poate părea cartea unuia care a căutat-o dinadins și care a primit ceea ce merita. Unii poate ar spune că așa-i trebuie! Dar vai, cât de superficială și departe de adevăr ar fi această opinie.


„Alpinistul fără mâini…” este o poveste impresionantă, relatată simplu și uneori chiar amuzant, în ciuda subiectului, despre prietenie, pasiune, ghinion, moarte și supraviețuire și mai ales, despre lunga „ascensiune” înapoi la viață a unui om căruia i s-a pus cruce, la un moment dat.


Cartea, care depășește cu mult sfera montană, are un mesaj simplu: bucurați-vă de viață și de ceea ce aveți, pentru că nu este sigur că o să mai aveți și a doua șansă. Un mesaj venit din partea unei persoane care a trăit minut cu minut, coșmarul propriei morți și care și-a văzut prietenul prins în ghearele morții:


„…nu înțeleg ce vrea să spună. Când mă uit în ochii lui, nu văd nimic. Nici o umbră de gândire. Doar întuneric… Dar acum înțeleg. Acum mi-am dat seama că totul s-a terminat. Jocul s-a sfârșit. Muntele a câștigat și povestea nu va avea un final fericit, de data asta. Speranța care ne-a susținut până acum a dispărut, spulberată de vânt, lăsându-ne doar cu o singură certitudine. Certitudinea morții.”


În ciuda lucrurilor sumbre pe care le descrie, precum moartea amicului său și ulterior, închisoarea patului din care nu se mai poate mișca, până la un moment dat, cartea „alpinistului fără mâini…” este pozitivă, cu un mesaj general învigorător: uite că se poate duce o viață normală și plină de satisfacții chiar și atunci când spui că nu mai merită, când crezi că nu are nici un sens să mai trăiești, când ești doar un corp mutilat pe viață, lipsit de membre.


Din acest punct de vedere, cartea lui Jamie Andrew depășește cu mult sfera cărților de munte, transformându-se într-o carte mesaj, adresată tuturor celor care se confruntă sau s-au confruntat cu probleme grave în viață.


Se pare că întotdeauna se va găsi un sens și un scop, dacă-ți dorești cu adevărat acest lucru și cei din jurul tău te ajută, pentru că de multe ori avem nevoie de extrem de puține lucruri, pentru a ne bucura cu adevărat. Iar Jamie a spus acest lucru foarte sintetic, la un moment dat în carte, în doar câteva cuvinte: 


„Degetele nu sunt vitale, sunt doar un lux”.


/diverse/_jamie_02.jpgVârful Les Droites, unde se desfășoară prima parte a acțiunii, se află în masivul Mont Blanc, unde se află și faimosul vârful cu același nume, cel mai înalt vârf din Europa occidentală, fiind în imediata apropiere celei mai mari stațiune de alpinism din lume: Chamonix.


Aerian, pe vreme bună, un zbor cu elicopterul din vale și până în creasta somitală a vârfului Les Droites durează undeva între 10-15 minute. Dar vai, pe furtună și vreme dificilă, acest sfert de oră poate deveni „no man`s land”, granița dintre viață și moarte, dacă nu ești pregătit să faci față situației. Iar acest lucru îl știe sau ar trebui să-l știe orice alpinist.


Sentimentul de dedublare pe care-l trăiești acolo sus, izolat în perete, când parcurgi un traseu de cățărare sau de alpinism situat într-o zonă populată, este de multe ori covârșitor. Este incredibil cum „aici” (în peretele de stâncă), viața ta depinde de erorile pe care le faci chiar tu, de reacțiile coechipierului și mai ales de condițiile meteo, în timp ce „acolo” jos, undeva departe și aproape în același timp, pe pășunea verde și însorită de la poale, viața se desfășoară mai departe, urmându-și cursul ei implacabil.


Sunt efectiv două lumi paralele și chiar opuse ca valori. Iar dacă în viața de zi cu zi îți permiți să fii ipocrit, fricos sau să faci lucrurile doar pe jumătate, fără mari consecințe, cu masca socială pe față, în viața verticală a alpinismului toate acestea vor duce la eșec (imposibilitatea urcării traseului propus) ori vor conduce direct către accidentare sau chiar moarte.


Astfel, alpinistul este printre puținii oameni privilegiați care are șansa să trăiască în două lumi paralele. Dacă valorile muntelui și ale alpinismului sunt bine intrate în sânge, atunci pasiunea și corectitudinea necesară practicării alpinismului în siguranță, vor exista și în activitățile curente, de zi cu zi. Nu doar declarații sforăitoare la conferințe de presă sau prin articole… destul de abundente în România, cel puțin.


În ciuda finalului dramatic, echipa celor doi Jamie nu a făcut multe erori. Două mari decizii pot fi eventual discutate aici, însă doar ca niște comentatori de pe margine, neimplicați în joc: decizia de a intra în traseu în ciuda prognozei care arăta că vremea bună nu va ține prea mult și decizia de a se opri în creasta somitală, pentru bivuac în faimoasa „breșă” din Les Droites.


Dacă nu intrau în traseul propus sau s-ar fi dat jos din perete mai devreme, când și-au dat seama că sunt în întârziere, alternativa ar fi fost pseudo-eșecul, pentru că nu ar fi urcat traseul propus. Am spus „pseudo” pentru că în alpinism nu cred că există un eșec cu adevărat, o dată ce muntele și traseul rămân acolo permanent și oricând se poate reveni pentru a le urca. Dar cei doi Jamie au zis că reușesc să alerge mai repede decât trenul care venea din spate, pe șine și că într-un final vor găsi un loc unde să sară în lateral. Dar nu l-au găsit și trenul i-a lovit din plin, mortal.


În ceea ce privește a doua decizie. A te opri într-o creastă îngustă și expusă vântului, în plină iarnă, nu este niciodată o soluție bună. Dar a fost o decizie corectă, luată în acel context dificil, pe întuneric, obosiți, în plină furtună și ninsoare. O decizie care a prelungit viața lui Jamie Fisher pentru câteva zile și care poate a salvat viața lui Jamie Andrew.


Alternativa clară, în contextul dat, ar fi fost să fie surprinși de avalanșă, pe culoarul de coborâre sau să facă o greșeală la rapel datorită oboselii sau să cadă în bergschrung-ul de la baza peretelui, din cauza întunericului sau să… Adică doar lucruri clar negative.


Așa că cei doi au decis să rămână în singurul loc orizontal pe care-l aveau la dispoziție, ferit de avalanșe, în ciuda aspectelor negative pe care le implica locația și care s-au dovedit fatale, până la urmă. Dintre două rele, au ales-o pe cea mai puțin rea.


Spuneam într-un articol mai vechi intitulat ”Teoria riscului în alpinism” că fascinația alpinismului nu vine, în general, din căutarea riscului sub orice formă, din ”strânsa și permanenta expunere la pericol”, așa cum se prezintă adesea la televizor. Mai degrabă este determinată de momentele de nesiguranță, de incertitudine, pe care alpiniștii le trăiesc frecvent pe traseele parcurse. Plăcerea provine din abilitatea de a lua decizii și a continua traseul, în ciuda unui nivel crescut de nesiguranță și necunoscut, elemente care nu mai există în societatea modernă.


La final, ca element inedit al acestei noi apariții în limba română.


Cartea ”Alpinistul fără  mâini… și fără picioare” este publicată în cadrul unui proiect mai amplu de educație și cultură montană, pe care-l desfășoară în acest moment Asociația de Educație și Cultură Outdoor (AECO). 


Seria cărților care vor fi publicate în cadrul acestui proiect, sunt cărți care-și propun să aducă un plus valoare membrilor societății românești în general și comunității de munte în special, indiferent dacă acestea sunt cărți ”vandabile” (comerciale) sau nu. Prioritar este calitatea lor.


Nu rămâne decât să vă doresc …lectură plăcută!

Marian Anghel - ghid montan


ALTE INFORMAȚII

Cartea costă 35lei. Se poate achiziționa si de aici:

online: Rucksack Shop (www.magazin.rucksack.ro)

Timișoara: Par Alpin Grup (http://paralpin.ro/contact/)


CARACTERISTICI TEHNICE

Titlu: Alpinistul fără mâini… și picioare

Editor: Asociația de Educație și Cultură Outdoor (AECO)

ISBN: 978-973-0-17075-7

An apariție: iunie 2014

Nr. pagini: 286



Luni, 28 iulie 2014 - 13:37 
Afisari: 7,854 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

mariananghel
mariananghel..
Caraba
 
1
În completarea articolului.
În Brașov cartea “Alpinistul fără mâini și…fără picioare” se poate găsi la:
Librăriile RALU (www.librariileralu.ro) și OKIAN (www.okian.ro).

Adrese RALU:
Str. Mureșenilor nr. 12
Str. N. Bălcescu nr. 62-64 (în incinta magazinului Star)
Str. Iuliu Maniu nr. 47
Str. Johann Gott nr. 6

Adresă OKIAN:
str. Muresenilor nr. 1 (în Piața Sfatului)


Vineri, 1 august 2014 - 09:29  

dianamiron
dianamiron

 
2
Mulțumesc pentru recenzie, chiar mi-ai făcut poftă să citesc cartea. Dilema e că mi-am promis că nu mai cumpăr cărți de hârtie, mă pregătesc să plec din țară și am să plâng că nu le pot lua cu mine. Nu am găsit-o nicăieri în format digital, din păcate nu e (nici cu bani, nici fără bani, nici în română, nici n engleză) așa că acum dilema e mare, tare mă tentează să mă duc să mi-o iau din oraș.


Sâmbătă, 2 august 2014 - 13:53  

florinstoican
florinstoica..
Caraba
 
3
Multumiri pt. aparitie si prezentare!


Miercuri, 20 august 2014 - 12:42  

catalina_curly
catalina_cur..

 
4
Un articol extrem de bine scris si o poveste emotionanta!

Marian Anghel se vede ca esti o persoana bine instruita in ce priveste activitatiile montane si ma bucur ca nu am gresit niciodata cand te-am recomandat ca si profesor in initiere alpina!


Miercuri, 27 august 2014 - 17:04  

adiciociu
adiciociu

 
5
Mda... Felicitări Marian pentru munca depusă la traducerea lucrării. M-ai făcut curios, am cumpărat-o, mi-a plăcut, dar am avut neplăcerea să citesc cartea cu cele mai multe greșeli de ortografie și asta m-a întristat.
Nu am crezut că atât de mult a scăzut importanța limbii române.


Marți, 30 septembrie 2014 - 10:22  

alexro
alexro

 
6
Bravo!


Miercuri, 28 ianuarie 2015 - 20:08  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9362 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org