Prin Crai, intre Valea Podurilor si Vladusca

Incursiune in lumea de stanca a Braului Soarelui (Maimutelor), Braului de Sus si a vailor ce le intersecteaza intre Valea Podurilor si firul principal al Vaii Vladusca, deasupra Braului de Mijloc.

Acest articol vine in completarea jurnalului http://www.carpati.org/jurnal/piatra_craiului_braul_de_sus_din_poiana_inchisa_pana_dincolo_de_varful_ascutit_iii_amvon_-_la_lanturi_/2108/ . 

In tura descrisa anul trecut am parcurs , pentru o scurta portiune, Braul Soarelui in loc de Braul de Sus. Desi nu au fost "reclamatii" (nimeni nu a observat sau nu a dorit sa comenteze), dupa incursiunile ulterioare, in care am lamurit unele nedumeriri personale privind braurile mentionate, mi s-a parut normal sa revin cu corectiile necesare in jurnal . Iar acest articol isi propune sa ofere informatii suplimentare despre zona strabatuta de cele doua brauri.

Piatra Craiului atrage iubitorii muntelui ca un magnet. Coltii de calcar lucind in soare, creasta cu urcusuri si coborasuri abrupte, aspectul de cetate inexpugnabila al Westwand-ului sunt numai cateva din motivele pentru care masivul e iubit si cautat.

Despre inceputurile turismului si alpinismului in zona s-a scris mult. Stim de drumetii de demult si calauzele lor, iar de la I. Ionescu - Dunareanu am aflat de primele trasee alpine si dificultatile parcurgerii unei zone putin cunoscute.

Au trecut peste 7 decenii de la "patrunderea organizata" in abrupt si publicarea primelor harti. In acest timp informatiile despre masiv s-au inmultit: trei lucrari de referinta (Piatra Craiului – I. Ionescu Dunareanu, Piatra Craiului - Emilian Cristea, Drumuri spre culmi – W. Kargel), articole in reviste de munte (in principal Romania Pitoreasca si Muntii Carpati) si postari pe site-uri sau bloguri. Cu toata acestea, zone intinse din masiv au ramas in continuare adevarate "pete albe" pe harta - nu au fost descrise sau putinele informatii disponibile sunt eronate. Un exemplu este portiunea cuprinsa intre Valea Podurilor si firul principal al vaii Vladusca, subiectul acestui articol.

O lume de piatra intr-o dezordine perfecta, chiar in mijlocul Westwand-ului. Un loc cu vai strambe ori neterminate, unde ce pare usor devine greu sau imposibil si invers, strabatut de brane ispititoare pe care odata intrat nu le mai poti parasi dupa voie. Un loc ca multe altele prin Crai, in acelasi timp aparte.

Descrierea ce urmeaza ofera informatii despre o zona care, desi relativ apropiata de traseele nemarcate circulate, a ramas inca insuficient pusa in valoare. Adnotarile si completarile sunt asteptate si binevenite. Sper ca vor fi si alti doritori care, in urma cercetarilor de pe teren, vor prezenta noi trasee.

Zona este parcursa rar fata de „vecinatatile” mult mai celebre (Braul de Mijloc ori Traseul Anghelide) iar hartile sumare din lucrarile de referinta se remarca doar prin inexactitate si lipsa de informatii (ex: Piatra Craiului - E. Cristea (pag 268) sau Drumuri spre culmi – W. Kargel (harta 38)). Pentru remedierea acestei situatii, dupa turele facute in zona am realizat o schita (cu siguranta poate fi imbunatatita, astept comentarii in acest sens) :

Pentru o mai buna intelegere a hartii, o imagine cu portiunea schitata:

Fac precizarea ca relieful este deosebit de complex si schita trebuie privita si folosita sub aceasta rezerva. Cei ce doresc o rezolutie mai buna o gasesc si pe Picasa: https://picasaweb.google.com/109102122773962751156/PiatraCraiuluiHZoneiVPodurilorVVladuscaDeasupraBM

In AMFITEATRUL COLTILOR GEMENI sunt concentrate traseele alpine de grad superior din aceasta parte a masivului. Intrucat sunt prezentate pe larg in lucrarile de referinta, mentionez existenta lor doar pentru a evidentia varietatea si frumusetea peisajului :

Vaile de aici alterneaza portiunile line cu rupturi de panta, uneori impresionante. De aceea, exceptand Valea Podurilor ale carei intreruperi pot fi ocolite sau uneori escaladate, nu exista cai de acces (trasee alpine usoare) intre Braul de Mijloc si creasta masivului.

VALEA PODURILOR este o vale de referinta in Piatra Craiului. In zona inalta bazinul larg si putin inclinat este usor de parcurs, atat pe firul principal cat si pe secundar. Pe flancul stang geografic (catre Muchia Timbalului Mic) valea are doua hornuri (traseul si varianta Braului de Sus) si doua sei (deasupra Coltilor Gemeni) prin care se poate inainta spre sud :

Mai jos firele se strang si talvegul se adanceste, intre Tancul Ascutit si Braul de Mijloc scocul fiind intrerupt de saritori. Cele mai redutabile, deasupra Braului de Mijloc, pot fi ocolite prin apropiere (descrierea lui E. Cristea) sau mai larg, pe langa Coltii Gemeni (doua variante, ambele figurate pe harta). O imagine de ansamblu cu partea inferioara a vaii, apoi aceeasi zona vazuta de la Termopile :

Daca la urcare saritorile pot fi ocolite sau escaladate (dupa caz) , la coborare se impune cel putin un rapel si asigurarea participantilor mai putin experimentati.

VALEA VLADUSCA este o alta mentiune intalnita des in descrieri. In cazul ei celebritatea e invers proportionala cu accesibilitatea. Foarte putini sunt cei care s-au aventurat cu succes pe firul principal, accesul fiind posibil doar cu ocolirea (uneori larga si foarte dificila) numeroaselor rupturi de panta ce intrerup talvegul. In imagine Valea Vladusca este in dreapta, iar la baza si in partea dreapta a peretelui insorit este locul "La Placi" din Braul de Mijloc (in jumatatea stanga se observa grota din valcelul omonim) :

In portiunea inalta firul principal are un bazin ramificat, punctat cu multe muchii si hornuri spectaculoase :

Vladusca isi aduna apele de pe o zona intinsa, ce incepe de la Valcelul Coltilor Gemeni si merge spre sud pana in vecinatatea Spirlei (cel mai sudic afluent al vaii Vladusca este prezentat in jurnalul http://www.carpati.org/jurnal/piatra_craiului_valea_vladusca_-_secundarul_sudic/2480/ ). Are numerosi afluenti, o parte din ei fiind accesibili si interesanti pentru catarare usoara in zona lor superioara. Acestia se unesc rapid si talvegul devine o succesiune de rupturi de panta, unele cu aspect de perete veritabil. De exemplu, pentru a traversa firul principal al Vladuscai Braul de Sus se desfasoara prin doua hornuri inclinate :

Am observat doua caracteristici ale firelor din bazinul Vladusca :

- in general nu exista corespondenta intre vaile superioare si inferioare (scocurile rup pe parcurs si devin perete, la oarece distanta luand nastere alte scocuri)

- cu exceptia firului principal, parcursul in zona inferioara (padure) este in general perpendicular pe directia crestei masivului iar deasupra Braului de Mijloc acesta se orienteaza spre nord devenind aproape paralel cu creasta (constatare valabila si pentru Valea Podurilor).

La nivelul Braului de Mijloc bazinul vaii Vladusca se desfasoara intre Termopile si locul de cort Elis (in apropierea grotei « La Ulcior »), traversarea firului principal al Vladuscai facandu-se langa punctul "La Placi". In partea inferioara, dupa un parcurs lung prin padure Vladusca se uneste cu Spirla in apropierea barierei de pe traseul turistic Plaiul Foii – refugiul Spirla. Cu exceptia Vaii Podurilor, toata zona prezentata in schita face parte din bazinul Vaii Vladusca.

VALEA CIORANGA MICA (CIORANGUTA) este usor de identificat din Braul de Mijloc datorita bolovanului in surplomba de la intrare:

Ceva mai sus parcursul este blocat de un alt bolovan, iar ulterior talvegul se pierde repede intr-un perete aflat deasupra Braului Soarelui. Renumele Ciorangutei este nemeritat si se datoreaza unei confuzii, ea fiind un scoc scurt si fara perspectiva si nicidecum o vale cu principal si secundar ce urca in creasta masivului (explicatii in jurnalul http://www.carpati.org/jurnal/piatra_craiului_daramarea_unui_mit_cioranguta_si_zona_dintre_valea_podurilor_si_valea_vladusca_/2532/ ). In imagine, Valea Cioranguta porneste din centru si merge spre stanga (de remarcat si Valea cu Grota din dreapta pozei, ale carei fire razbat mai sus si au creat confuzie):

VALEA CU GROTA, denumita astfel de noi dupa grota vizibila de deasupra Braului de Mijloc, are doua fire ce ofera o ascensiune interesanta din Braul Soarelui pana in zona Braului de Sus. Valea "se bucura" de un anonimat deplin, firele mentionate fiind atribuite in lucrarile de referinta, in mod eronat, Ciorangutei (parcurgerea firelor si alte informatii sunt prezentate in jurnalul mentionat anterior in prezentarea Ciorangutei). Detaliu cu grota si valea deasupra Braului de Mijloc:

Foarte accidentata si framantata, zona e strabatuta de numeroase brauri. Total diferite ca aspect si parcurs, ele sunt despartite in general de rupturi de panta ce impiedica trecerea din unul in altul.

BRAUL DE JOS se desfasoara numai prin zona impadurita, strecurandu-se mai mult pe sub perete. Trecerea spre Braul de Mijloc se poate face in zona schitata in 4 locuri: talvegul Vaii Podurilor, fata inclinata ce iese la Termopile, talvegul Ciorangutei sau al vaii Vladusca. Pentru a nu incarca prea mult schita nu am figurat acest brau, insa descrierea lui o puteti gasi aici : http://www.carpati.org/jurnal/piatra_craiului_braul_de_jos_1._izvorul_lui_orlowski_-_craita/2173/

BRAUL DE MIJLOC este cel mai cunoscut si frecventat traseu nemarcat de aici. Intre Valea Podurilor (Termopile) si Vladusca (locul « La Placi ») braul merge prin padure si jnepenis, zonele deschise fiind in apropierea sau la traversarea firelor de vale. De la Termopile braul ofera posibilitatea celui mai facil acces spre Plaiul Foii.

BRAUL SOARELUI (MAIMUTELOR) se desfasoara ca traseu distinct din Valea Podurilor pana in apropierea vaii Vladusca, unde isi uneste hatasul cu cel al Braul de Sus pentru a continua spre sud. Parcursul sau alterneaza fetele de iarba cu branele de piatra precum si urcusurile / coborasurile scurte cu curbele de nivel, fiind vizibil pe o mare distanta (aici vazut dinspre Valea Podurilor) :

Eu am aflat de existenta sa cu ani in urma, citind jurnalul unui minunat refugiu in care dl. Dinu Mititeanu folosea denumirea Braul Soarelui. Ulterior, pe o harta publicata la Editura ABEONA (1992) de Alexandru si Codrut Clement DAN, am intalnit pentru aceeasi portiune denumirea Braul Maimutelor. 

Ambele denumiri sunt inspirate din realitate. Daca il parcurgem in timpul verii de la nord spre sud vom avea in permanenta soarele in fata (desigur, daca norii nu acopera cerul). In acelasi timp, fiecare sea larga si inierbata prin care trecem este marginita de un tanc de piatra (maimuta). Nea Didi (Ovidiu Lupascu, mentorul lui Dan Marza in Piatra Craiului) folosea denumirea de Braul Maimutelor aflata de la Mircea Florian. Cum insa dl. Mititeanu l-a prezentat ca Braul Soarelui, eu mentionez aici ambele denumiri iar cei pasionati de istoria locurilor sunt invitati sa-si spuna punctul de vedere.

Pentru ca tot am vorbit de maimute, iata una sugestiva aflata putin mai sus de brau:

BRAUL DE SUS se desfasoara, in portiunea prezentata, de-a lungul unei falii continue perfect liniare. In zona Vaii Podurilor se poate parcurge o varianta aflata in apropierea faliei (figurata pe harta). Hatasul urca si coboara prin hornuri, fara curbe, fiind vizibil pe o distanta mare (falia aproape verticala din centrul imaginii, ce merge din strunga Muchiei Timbalului Mic pana in talvegul Vaii Vladusca):

In jurnalul mentionat la inceputul acestui articol sunt prezentate detalii din parcurgerea Braielor de Sus si al Soarelui (Maimutelor).

In literatura apare mentionat si un BRAU AL CLAILOR, dispus paralel si in apropierea crestei masivului. Noi nu am gasit un hatas cu aspect de brau, in schimb fetele domoale din zona superioara ofera diverse posibilitati de traversare a succesiunii de muchii perpendiculare pe directia crestei si desprinse din aceasta. In imediata apropiere a crestei traversarea muchiilor este facila, insa pe masura ce coboram trecerea se face din ce in ce mai greu. Pentru ca nu ne-a convins, Braul Clailor nu a fost figurat pe harta.

Ca elemente alpine interesante mai sunt de mentionat muchiile si crestele prezente in numar mare. Muchia Timbalului Mic este singura pitonata (exceptand traseele de grad superior din Amfiteatrul Coltilor Gemeni), parcurgerea ei necesitand asigurare in prima lungime. Atrag atentia si muchiile desprinse din creasta masivului, ce coboara pana in apropierea Braului de Sus, precum si cele din bazinul de obarsie al Vaii Vladusca. Varietatea de forme a zonei este completata de un aven situat intre creasta masivului si Braul de Sus .

Mentionez ca fotografiile din articol apartin lui Dan (Dan_Marza) si Adi (rupi2003), carora le multumesc pentru sprijin si entuziasm.

Marţi, 15 noiembrie 2011 - 17:13 
Afisari: 1,296 


mugurel.il..