Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Martie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Aprilie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Padina Popii
Muntii Piatra Craiului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Pesteri si canarale in Dobrogea de Sud

   De la început trebuie să remarcăm diferența dintre relieful Dobrogei de Nord și cel al Dobrogei de Sud.

   Din punct de vedere geologic, dacă horstul nord-dobrogean e constituit din vaste incluziuni de granite într-un suport de roci cristaline dure, în Dobrogea de Sud întâlnim roci sedimentare, în special calcare moi, mult mai vechi decât cele mezozoice din lanțul carpatic.

 

   Și mai evidentă este diferența dintre aspecrul reliefului din cele două regiuni.

   Dacă în Dobrogea de Nord suntem obișnuiți cu o nesfârșită întindere vălurită, punctata din loc în loc de culmi rotunjite sub formă de insule (așa-numitele inselberguri), în Dobrogea de Sud întâlnim un întins platou carstic, în care formele de relief sunt de această dată negative, văi puternic ramificate și meandrate, cu adâncimi de 50-100m.

   În zonă o astfel de vale tăiată în strate orizontale de calcare se numește derea, ceair, ori canara.

 

   Dobrogea de Sud e un ținut arid, dar, în mod surprinzător, în rocile carstificabile din aseste locuri vom întâlni și câteva peșteri.

   Acestea se deosebesc de cele din carstul carpatic atât prin aspect, cât și prin modul de formare.

   Dacă peșterile obișnuite se dezvoltă de obicei în lungul diaclazelor ce spintecă masele de calcare, peșterile din Dobrogea de Sud s-au format prin dizolvarea diferențiată a stratelor de calcar de către apele freatice, ori de apa mării când aceasta avea un nivel mult superior celui de azi.

   Reprezentativă acestui tip de peștri e Peștera Limanu.

 

1.      PEȘTERA LIMANU

 

   Din Mangalia urmăm șoseaua spre 2 Mai traversând ghiolul pe un pod care a fost construit de curând, căci nouă luni, cât am stat sub arme într-o unitate de pe malul lacului, nu l-am observat...

   În dreptul șantierului naval prindem drumul spre satul Limanu și după ce trecem prin localitate remarcăm valea ce se adânceste în dreapta șoselei.

   Din drum privim spre est și pe direcția macaralelor din șantierul naval, dincolo de vale, luăm ca reper o bornă înaltă de beton.

   Sub ea, puțin spre sânga, se află gura Peșterii Limanu.

 

/Limanu1/img_6107-a1.jpg

 

   Un puști aparut prividențial în zonă se angajează sa ne conducă la custodele din sat dacă ușa de la intrare e închisă.

   Ajungem la peșteră și găsim ușa dată în lături.

 

/Limanu1/img_6106-a1.jpg

 

   E 2 octombrie dar la amiază temperaturile trec de 23 de grade.

   Se va dovedi că Peștera Limanu nu e prea răcoroasă și nici nu necesită echipamente deosebite pentru parcurgere, fiind o peșteră uscată.

   Luăm cu noi polarele și lanterna.

 

/Limanu1/img_6079-a1.jpg

 

   Galeriile Peșterii Limanu au o geometrie surprinzătoare atât prin secțiunea lor dreptunghiulară neașteptat de regulată, cât și prin dispunerea lor în plan orizontal sub forma unui labirint ce duce cu gândul la planul de sistematizare al unei localități de la câmpie, cu străzile perpendiculare unele pe altele.

 

/Limanu1/img_6085-a1.jpg

 

   Tavanul e aproape orizontal, ceea ce face trecerile mai dificile fiind blocurile căzute pe podea, acoperite pe alocuri cu argilă de decalcifiere și, eventual, de depozitele de goano uscate.

 

   Formele geometrice ale galeriilor s-ar putea explica prin dizolvarea diferențiată a straturilor de calcar sarmațian, cât și prin sistemul rectangular de fisuri verticale preexistent în masa de rocă, înainte ca aceasta să se scufunde sub nivelul apelor freatice.

   Aceste fisuri verticale au funcționat ca niște ,,cuțite” ce au tăiat pereții drepți ai galeriilor.

 /Limanu1/img_6092-a1.jpg

 

   În pozele văzute de noi înainte de vizitarea peștreii speologii parcă stăteau în picioare...

 

/Limanu1/img_6093-a1.jpg

 

   Cu o lungime totală a galeriilor de 3640m, Peștera Limanu dacă nu e cea mai lunga din țară, cu siguranță este cea mai întortocheată.

   Peștera mai poartă și numele ,,La Icoane”, după bolovanii sculptați cu forme umane și ampasați în fața intrării.

   În jurul numelui peșterii se învârt o sumedenie de legende, începând cu aceea în care aici ar fi fost orașul subteran Keris, loc de refugiu pentru daci.

   Numai că în Dobrogea dacii se numeau geți...

 

/Limanu1/img_6089-a1.jpg

 

   Singurul risc pe care ți-l asumi când pătrunzi în rețeaua subterana de galerii e acela că te poți lesne rătăci.

  ( Oricum, aici măcar scapi de singurul risc de care se temeau vechii gali: acela de a-ți cade cerul în cap...)

   În teren am văzut trei rânduri de ,,fire ale Ariadnei” folosite la orientare de cei ce au mai fost pe aici.

   Unul era mai complicat, cu numere scrise pe capace de borcan dispuse la intersecții, capace ce erau înșirate pe o sforicică... Nu-i de joacă!...

 

/Limanu1/img_6096-a1.jpg

 

   Fără infiltrațiile de apă scurse prin fisurile tavanului Peștera Limanu e lipsită în totalitate de concrețiuni.

 

/Limanu1/img_6100-a1.jpg

 

   Micile denivelări ale podelei sporesc și mai mult dificultatea orientării.

   Nu știu dacă am înaintat vreo sută de metri dealungul galeriilor, dar când ne-am întors a fost îndeajuns o singură ezitare în alegerea unei galerii și am foast străbătut de un fior de teama direct în inimă...

   Am încercat sa fiu calm, am privit cele trei galerii ce se deschideau în față și parcă am recunoscut un bloc de piatră cu o forma mai ciudată, scobită, văzut la venire.

 

/Limanu1/img_6101-a1.jpg

 

   Deschiderea de la intrare e destul de îngustă și lumina din exterior te face să respiri ușurat abia când ajungi în apropierea ușii.

 

/Limanu1/img_6103-a1.jpg

 

 

 

   2. PEȘTERA DE LA CERCHEZU

 

   De la Peștera Limanu urmăm drumul din sudul Dobrogei spre localitatea Negru-Vodă.

   Pe versanții canaralelor observăm strate de diferite culori ale vechilor depozite de calcare sarmațiene.

 

/Limanu1/img_6108-a1.jpg

 

   În satul Cerchezu oprim pentru a încerca să găsim gura Peșterii de la Cișmea (Peștera Cerchezu).

   În apropierea intersecției cu drumul spre Măgura căutăm casa domnului Gică Drăghici, de la care sperăm să obținem informațiile necesare.

   Reușim să vorbim numai cu băiatul și nora batrânului. (În fotografie.)

 

/Limanu1/img_6125-a1.jpg

 

   Canaraua cu Peștera Cerchezu e chiar în centrul satului, pe direcția indicatorului din poza anterioară, dar în sens invers, spre dreapta.

   Trecem pe lângă cișmeaua veche, cea care a dat numele peșterii.

 

/Limanu1/img_6122-a1.jpg

 

   În versantul stâng al văii găsim locul în care odată se deschidea Peștera Cerchezu, galerie orizontală de peste 100m lungime.

   Toți cu care am vorbit spuneau că au intrat în peșteră când erau copii.

   Acum pestera nu se mai poate vizita, gura ei fiind obturată intenționat de către localnici

 

/Limanu1/img_6123-a1.jpg

 

 

 

 

3.     CANARAUA CURVII

 

   De la Cerchezu continuăm să mergem spre nord-vest și trecem prin satele Viroaga și Căscioarele.

   În localitatea Olteni străbatem drumul din partea cea mai de jos a satului. Când acesta face 90 de grade dreapta și urca spre deal, noi continuăm direcția pe o stradă secundară.

   La o uliță ce coboara spre derea (vale, canara) primim informația cum că e mai bine sa traversăm dealul de dincolo de derea, decât să urmăm valea intortocheată și sinuoasă.

   Trecem canaraua pe lânga o fântână rămasă fară cumpană.

 

/Limanu1/img_6131-a1.jpg

 

   După circa 15-20 minute ajungem deasupra unui meandru al văii ce ocolește un pinten masiv.

   Primul obiectiv cautat de noi în zona a fost Canaraua Curvii.

   În fotografie grotele căutate sunt undeva pe versantul din fundal.

 

/Limanu1/img_6136-a1.jpg

 

   Urmăm creștetul pintenului până la capăt, trecem canaraua și urcăm un versant plin de tufărișuri spinoase și de ierburi uscate cum numai în Dobrogea poți să întâlnești. Mai descoperim că urzicile nu mor niciodată!...

   E drept că locul are un nume la marginea trivialității, nume ce vine peste timp de la fetele furate și necinstite aici de către bandiții unor vremuri de mult apuse.

   Sub pereții de calcar puternic surplombați  întâlnim terase acoperite cu praf fin de argila de decalcifiere.

 

/Limanu1/img_6143-a1.jpg

 

   Pe alocuri înălțimea scobiturilor se mai reduce.

   Aceasta zonă cu abriuri se afla la o înălțime relativă de 30-40m față de fundul văii.

 

/Limanu1/img_6144-a1.jpg

 

   Pe pereții de calcar se disting ușor cochiliile viețuitoarelor din sarmațian

 

/Limanu1/img_6148-a1.jpg

 

   Și cuibul parăsit al unei zburătoare din vara aceasta.

 

/Limanu1/img_6149-a1.jpg

 

   În pudra fină de argilă se disting ușor urmele diferitelor viețuitoare care au trecut prin zonă.

 

/Limanu1/img_6150-a1.jpg

 

   Degradarea calcarului în aceste surplombe este destul de curioasa, aici nepătrunzând nicio picătura de apă.

 

/Limanu1/img_6153-a1.jpg

 

   Calcare coralifere cu intruziuni de cochilii de scoici.

 

/Limanu1/img_6154-a1.jpg

 

   ,,Stalactite” false din coralii de pe tavanul surplombelor.

 

/Limanu1/img_6155-a1.jpg

 

   Ne strecurăm cu greu dintr-un sector în altul al canaralei.

 

/Limanu1/img_6156-a1.jpg

 

 

 

4.      PEȘTERA CU SARCOFAGE

 

   Coborâm cu greu prin hățișul de păducel, măceși și corni de sub Canaraua Curvii.

   Ajungem în fundul văii și vedem că pe versantul drept soarele se pregăteste de asfințit.

 

/Limanu1/img_6160-a1.jpg

 

   Urmăm spre amonte canaraua și dupa un meandru în formă de ,,U” intrăm pe un afluent împădurit venit din stânga văii.

   Firul principal al văii continuă mult spre amonte și dupa circa 3km trece granița în Bulgaria.

   Străbatem din nou o vegetație uscată, dar efortul ne este din nou răsplătit pe deplin: descoperim pereții surplombați în care se află Peștera cu Sarcofage.

 

/Limanu2/img_6163-a1.jpg

 

   Înaintăm cu grijă pe terasele de jos și nu facem economie de cadre foto.

 

/Limanu2/img_6165-a1.jpg

 

   Peștera cu Sarcofage se află suspendată la 6m în peretele de calcar friabil.

   Am venit pregatiți cu o coarda de 40m, un ham, un ,,8” de rapel și 4 carabiniere în speranța pătrunderii în pestera printr-un rapel dirijat.

   Numai ca tavanul surplombat are peste 2m lățime și face imposibila patrunderea prin rapel.

   Ne mulțumim sa facem câteva fotografii din exterior. Aici eu sunt pe post de ,,băț de chibrit” pus alăturea pentru a percepe corect dimensiunile obiectivului din zonă.

 

/Limanu2/img_6172-a1.jpg

 

O cățărare până pe podeaua peșterii n-ar fi imposibilă, dar fără asigurare devine riscanta în porțiunea de sus.

 

/Limanu2/img_6173-a1.jpg

 

   Se pare că altădată accesul se făcea pe un trunchi de copac sprijinit pe perete.

 

/Limanu2/img_6174-a1-aa11.jpg

 

   Peștera cu Sarcofage e un cavernament natural, dar ajustat în unele porțiuni și de mâna omului.

   Peștera cu Sarcofage de la Olteni este unicat în românia, aici aflându-se singurele sarcofage gasite într-un spațiu subteran natural.

  

   Peștera are o lungime de circa 15-17m.

   La intrare, în podeaua de piatră albă, au fost descoperite 3 scobituri de mărimea unui om, identificate a fi sarcofage făra pietrele de capac.

   Nu se poate afirma cu siguranță că acestea au folosit ca locuri de înhumare, căci n-au fost identificate în zona resturi de schelete umane.

 

   Cioburile de ceramică și adănciturile afumate din pereții dinspre capătul peșterii conduc la ipoteza că locul a servit unor ritualuri religioase.

 

/Limanu2/img_6177-a1.jpg

 

   Într-un număr al revistei ,,Pontica” din anul 1988 s-a avansat ideea că la baza peșterii a existat și o biserică, la nivelul secolelor 10-11.

   Aceasta folosea pe jumătate spațiul natural săpat de ape în stâncă, iar jumătate era ridicata din lemn în prajma peretelui.

 

/Limanu2/img_6180-a1.jpg

 

   Mai aruncăm o ultimă privire spre impreionanții pereți în care stă suspendată Pestera cu Sarcofage.

 

/Limanu2/img_6185-a1.jpg

 

   Străbatem din nou canaraua spre aval și de pe dealul din fața satului Olteni privim un romantic apus de soare, în ton cu trăirile noastre de mai înainte.

 

/Limanu2/img_6190-a1.jpg

 

  

 

 

5.     PEȘTERA DE LA OLTENI

 

   Aseară am ajuns la mașină pe întuneric și am montat corturile la lumina lanternei.

   Dimineața, înainte de a ne încălzi și pe noi, soarele dezvăluie in depărtare pereții de la Canaraua Curvii, pe unde am exporat ieri.

 

/Limanu2/img_6195-a1.jpg

 

   Primele raze de soare aduce și primele vehicule în apropierea taberei noastre.

 

/Limanu2/img_6196-a1.jpg

 

   În celălat capăt al satului Olteni, într-o canara mai scundă, se deschide gura Peșterii de la Olteni.

   N-am mai avut răbdare să o vedem și pe aceasta, caci astăzi vom avea parte de o rezervație naturală...

 

/Limanu2/img_6197-a1.jpg

 

 

 

 

6.      CANARAUA FETII

 

   De la Olteni mergem spre ostrov cale de vreo 40 de km.

   În localitatea Băneasa întrebăm în dreapta și în stânga cum putem să ajungem la Canaraua Fetii.

   Suntem îndrumați să urmăm un drum de carieră dealungul unei văi ce se îndreapta tot spre sud, spre granița cu Bulgaria.

 

   După 1km abandonam mașina în prajma unei cariere de calcar.

   Nu pierdem ocazia să surprindem cu aparatul foto o secțiune prin stratele orizontale ale Dobrogei de Sud.

   Stratul superior, mai închis la culoare și gros de circa 10m, e format din depozite masive de loess. Se observa că acesta e străbătut de un strat de argilă roșie.

 

/Limanu2/img_6202-a1.jpg

 

   Străbatem o pădure în care distingem diferite exempare de jugastru, cărpiniță, gorun, cer, stejar pufos etc.

   Apoi valea se deschide și în versantul drept zărim peretele de la Canaraua Fetii.

 

/Limanu2/img_6205-a1.jpg

 

   ,,Furcile caudine” ale tufelor de spini parcă sunt mai indulgente decăt supliciul indurat în turele de ieri.

   Ajungem pe terasele de la baza versantului.

 

/Limanu2/img_6209-a1.jpg

 

   Pentru început cercetăm cu atenție și băgăm de semă că acea culoare întunecata a tavanelor nu e dată de fumul unor focuri aprinse pe podea, ci mai degrabă par a fi scurgeri de hidrocarburi din interiorul muntelui. Ca in pereții de sare de la salina Slanic-Prahova.

 

/Limanu2/img_6212-a1.jpg

 

   Un cuib din care rândunelele au plecat de mult.

 

/Limanu2/img_6213-a1.jpg

 

Centrul atenției din întregul perete poate fi considerat acest ,,pilier” de sprijin.

 

/Limanu2/img_6217-a1.jpg

 

   Zona e mult mai darnica decât cea văzută ieri.

 

/Limanu2/img_6219-a1.jpg

 

   Locul poartă numele de Canaraua Fetii deoarece legenda spune că aici erau ascunse fetele în vremea invaziilor turce ori tătare.

 

/Limanu2/img_6221-a1.jpg

 

   De la coloana vedem ca peretele se întinde mult și mai în spate.

 

/Limanu2/img_6226-a1.jpg

 

   Pereții de aici sunt impresionanți. Se lansează ipoteza că aceasta vale ar fi fost cândva locul prin care curgea Dunarea, aceste canaraleasemanându-se cu Canaraua Roșie, inundată, de pe faleza înaltă a Dunării de la Hârșova.

 

/Limanu2/img_6227-a1.jpg

 

   Vremea ține cu noi și soarele încălzește pereții de stâncă.

 

/Limanu2/img_6228-a1.jpg

 

   Într-o mică grotă de la baza pereților descoperim fagurii unui cuib de albine.

   Parcă mă văd în pielea unui aborigen ce scotoceste dupa miere, apărat doar de fumul unei cârpe aprinse...

 

/Limanu2/img_6235-1-a1.jpg

 

   Surprinzătorii pereți de la Canaraua Fetii, în sudul unei Dobroge de la care riști să nu te mai astepți la nimic...

 

/Limanu2/img_6236-a.jpg

 

   O cromatică liniștită, caldă. Caldă și la propriu, căci îmrăcat cu polarul roșu, care dă bine în poze, am fiert în suc propriu.

 

/Limanu2/img_6241-a1.jpg

 

Straturi colorate ca într-o halva turcească.

 

/Limanu2/img_6243-a1.jpg

 

   Grote, abriuri, străpungeri geologice...

 

/Limanu2/img_6251-a1.jpg

 

   O zonă mai frământată, mult mai la dreapta față de pereții cu ,,pilier”.

 

/Limanu2/img_6257-a1.jpg

 

   La întoarcere ne întâlnim cu starețul tânăr de la viitoarea mânăstire ce se ridică la doi pași de Canaraua Fetii.

   Se bucură când întâlnește oameni prin aceste locuri și spine că ne așteaptă și atunci când mânăstirea își va rostui hramul.

   Mai ales că mai avem de cercetat și peștera din pereții din fața mânăstirii, cea de care noi nu aveam știință.

 

 

 

   Dar parcă poți ști totul... într-o Dobroge mereu surprinzătoare!...

 

 

  

 

      (Fotografii: Andrei Raftopol și Gigi Cepoiu)

 

  

 



Marți, 4 octombrie 2011 - 20:53 
Afisari: 8,443 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

edo
edo
Caraba
 
1
Interesant! Avand in vedere fluviul subteran (re)descoperit recent in subteranele zonei de sud a Dobrogei si asemnarea unora din locurile fotografiate de voi cu albia unui fluviu, lucrurile incep sa se lege. Oricum felicitari pentru pasiunea de a cauta si descoperi in permanenta noi minuni ale Dobrogei, atât ție cat și lui Andrei!


Miercuri, 5 octombrie 2011 - 09:08  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
2
Un articol spectaculos. Inca mai sunt destule de descoperit pe taramurile dobrogene.


Miercuri, 5 octombrie 2011 - 13:37  

mflorin
mflorin
Caraba
 
3
Edo, ce fluviu subteran ?
Da niste detalii, te rog. Ca suna interesant.


Miercuri, 5 octombrie 2011 - 17:03  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
4
http://stirileprotv.ro/stiri/social/comoara-din-adancurile-dobrog
ei-descoperirea-care-confirma-teoria-lui-herodot-din-antichitate.
html


Miercuri, 5 octombrie 2011 - 17:44  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
5
Mi-a făcut plăcere să citesc și să descopăr o nouă bucățică secetoasă și aridă de Dobrogea (învecinată însă cu Marea Neagră - ce paradox!), cu arome de fructe de pădure, dar și cu miros de flori de câmp.
În ceea ce privește Canaraua Fetii, totul pare a fi un bolovan filozofal.


Miercuri, 5 octombrie 2011 - 21:45  

doina68
doina68
Coarda
 
6
Multa documentare, mult drag de a face noi descoperiri in locuri putin umblate, talentul de a consemna aceste lucruri, toate acestea insumate fac din fiecare material semnat de dumneavoastra un document. Felicitari !


Joi, 6 octombrie 2011 - 09:52  

georgei23
georgei23

 
7
Felicitari pentru articol!. Am ajuns si eu prin unele dintre locurile descrise in material si am fost impresionat.


Joi, 6 octombrie 2011 - 11:22  

adipetroiu
adipetroiu

 
8
Interesant articol! Ce forme ciudate de relief si ce diversitate de straturi geologice! Felicitari!


Joi, 6 octombrie 2011 - 13:04  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
9
Multumesc pentru interesul acordat obiectivelor pe care noi incercam sa le scoatem la lumina!
De data aceasta am inceput cu sfarsitul, pentru ca in primele zile am vizitat vreo 10-12 cetati vechi de pe rama nordica si estica a Dobrogei.

Parerea mea e ca ,,fluviul subteran" nu e decat o stire gen Protv. De ape freatice a auzit toata lumea... Daca acestea vor fi epuizate pentru un scop ori altul, venim si noi dupa aceea sa cautam alte pesteri de felul celei de la Limanu.

(Ne vedem sambata la bacul de 8 pentru tura de la cercurile ritualice din Piatra Rosie.)


Joi, 6 octombrie 2011 - 15:25  

mkcp
mkcp
Busola
 
10
Foarte bine documentat, ca majoritatea articolelor dvs. Necunoscand Dobrogea decat superficial este un excelent mod de a-i patrunde tainele.
Aceste articole ar trebui pastrate cu grija si poate pe viitor sa le puneti intr-un volum.


Marți, 11 octombrie 2011 - 12:44  

leovit
leovit
Busola
 
11
Frumoasa prezentare ...foarte interesant Carpati.org


Miercuri, 12 octombrie 2011 - 19:43  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,2222 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org