Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Serbota
Muntii Fagarasului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Oameni si munti

Salutare prieteni!  Stiti, de mult vroiam sa ridic o problema care ma framanta de ceva vreme.  Ma gandesc de multe ori la acest lucru,pe care voi incerca sa vi-l prezint.  Este vorba de  lupta dintre om si munte.  Desii multi dintre noi am fi tentati sa spunem ,poate, ca nu exista o asemenea "lupta",ca muntele se urca pentru hatasurile-i nesfarsite,pentru frumusetea crestelor,pentru "potecie-l verticale", ma gandesc ca nu este numai atat.


Si primul catre care mi se indreapta gandul este George Mallory,unul dintre cei mai infocati luptatori pentru cucerirea Everestului. Vesnic veselul si neobositul Sahib, cum l-au numit ani de-a randul serpasii,Mallory,dupa cum majoritatea stiti,a platit cu viata tentativa lui de a cuceri "al treilea pol al Pamantului".  Ma uit la viata lui si pot sa spun cu indarjire ca Everestul a fost cea mai frumoasa parte  pe care a trait-o sub soare. A murit cu gandul la Everest,cu gandul sa-l infranga.  Sa-l infranga.  Poate ca oameni s-au crezut mult prea stapani pe sitautie. Si poate ceea ce intriga mai mult nu este faptul ca si-a dat viata in lupta cu "Muntele sau",este toata aceasta incertitudine ce domneste pana in ziua de astazi:Au atins Mallory si Irvine in tentativa lor,varful Everest? Pioletul lui Mallory a fost gasit,nu insa si aparatul de fotografiat,singurul care ar fi putut elucida intrebarea apasatoare care starneste controvesrse si in ziua de astazi.  Si din nou ma opresc la ideea de a infrange un optimiar.  Oamenii au platit cu viata lor pentru aceasta idee. Poate ca ar trebui sa cugetam la acest lucru.  In acest moment mi se naste poate intrebarea la care nu cred ca voi avea niciodata un raspuns.  Cei care ma cunsoc stiu ca sunt framantat de ideea balantei in cupele-I careia se afla CURAJUL si PRUDENTA,care dupa cum bine stim,alcatuiesc combinatia ce asigura sansele cele mai mari ca un perete,o expeditie sau o tura mai dificila sa fie terminate cu bine.


Brusc, gandul imi zboara la Hermann Buhl.  Numele sau are si astazi o rezonanta extraordinara in alpinism. Cuceritor al varfului Nanga Parbat,onorat de munte ca fiind primul om care paseste pe doi dintre cei 14 optmiari,Buhl isi gaseste sfarsitul dupa o tentiva nereusita de escaladare a varfului Chogolisa ,inalt de 7654 m. Cei trei autori ai cartii, "Himalaya,cucerirea gigantilor lumii" ,descriu foarte plastic tragedia: "Urmele de venire aproae disparusera si Diemberger mergea cu grija pentru a nu se apropia prea mult spre stanga de cornise.Deodata o vibratie sub picioare il pune in garda calcat si,cu o miscare reflexa,sare la dreapta ,apoi continua sa mearga pe vechile urme.Dupa ce mai facu cativa pasi se gandi sa-l astepte pe Buhl,sa-I povesteasca ce spaima tresese.Astepata putin dar Buhl tot nu vine.Il striga insa chemarea lui ramane fara raspuns.Deodata il strafulgera un gand:daca prietenul lui s-a prabusit cu cronisa? Ingrozit o ia in apoi.Urmele lui Buhl pot fi urmarite pana la marginea unui abis.Cornisa se rupsese intradevar si nefericitul alpinst se prabusise cel putin 300 m."


Si acum ma gandesc.  Sansa nu a fost de partea lui?  Unde a fost greseala?  Muntele judeca? Exista sansa si nesansa in astfel de tentative? Oare eu m-am nascut sub o stea norocoasa care sa ma aduca viu si nevatamat inapoi? Nu voi stii nicodata.  Pot doar sa reflectez.


Gandul zboara. Imi zboara la una dintre cele mai mari drame din Himalaya.
Anul 1937: 7 alpinisti si 9 serpasi sunt surprinsi in tabara 4 de o avalansa care ii sterge de pe fata pamantului. Varful ravnit: Nanga Parbat
Sunt gasititi dupa o saptamana in acelasi loc,nemiscati,neintorsi,cu chipurile luminate. Au murit in somn.  Ceasul gasit la mana lui Hartman,ce indica ora 12,20,fetele linistite ale serpasilor,fara urme de zbucuim aratau ca toti si-au gasit sfarsitul fara sa mai apuce sa-si dea seaman de ceva. Si stau sa ma gandesc:  Aprope toti aveau experienta Himalayana.  Toti,in consens si-au dat cu parerea ca amplasamentul taberei 4 era cel mai bun. Au murit cu gandul ca poate ei vor fi victoriosii cutezatori care vor infrange al 9-lea gigant al lumii.  Ce gand inaltator.


Totusi, gandul de a infrange un munte nu cred ca a fost cel mai bun care i-a insufletit.  Desii ideea de a fi deasupra tuturor,ideea de ati gasi fericirea intr-un asemnea gigant,ideea de a lupta cu intemperiile si piedicile aparute in cale,cred ca formeaza cea mai buna motivatie care a impins oamenii spre inaltimile zeilor. 


In comparatie cu acestea,nu putem sa nu remarcam si reusitele celor ce au crezut in visul lor,au sperat mult,si-au vazut visul cu ochii,si au avut sansa sa ajunga cu bine acasa la cei dragi.


Aici putem sa-I enumeram pe Edmund Hillary si Tensing Norke,cu remarcabila ascensiune a Everestului,.Achille Compagnoni si Lino Lacedello cu rasunatoarea reusita pe K2,Fritz Luchsinger si Ernst Reiss cu temerara expeditie ce s-a intotors acasa cu doua reusite:cucerirea lui Lothse si a doua ascensiune a Everestului. Alaturi de acestia se remarca Guido Magnone si Gyalsen Norbu,cu una dintre cele mai sistematice si bune-puse la punct expeditii,expeditie ce a cucerit 8-miarul
Makalu, fara nici un eveniment nefericit.


Jean Franco,conducatorul expeditiei pe Makalu a scris: "Muntele a fost ingaduitor cu noi, pentru asta Makalu va ramane o pagina fericita in istoria Himalayei"  Sa fie oare asa? Muntele ii alege pe cei carora le da voie sa-i calce inaltimea? De ce Naga Parbat si Daulagiri s-u lasat cuceriti cu atata truda si jertfe umane? De ce Gasherbrum 2 sau Annapurna s-au lasat din prima cuceriti? Ei bine,o sa-mi spuneti Bine,bine,s-au lasat cuceriti din prima,dar cu ce pret? Aveti dreptate,nu este de trecut cu vederea ca Annapurna le-a ingenunchiat orgoliul francezilor,Lachenal insusi declarand unui coechipier la intoarcerea ce trebuia sa fie una trimfatoare: "Vezi cum coboara un ghid din Chamonix
din Himalaya?" Intradevar cei doi cuceritori ai Annapurnei,Louis Lachenal si Maurice Herzog,au revenit in tabara 2 si in fine in tabara de baza cu grave degeraturi la maini si la piciorae ce i-a costat pe amandoi amputarea partii anterioare a talpilor,si nu putine degete de la maini


Va marturisesc ca Istoria Himalayei m-a cucerit din prima. V-o recomand cu caldura. Ardoarea ,spiritul de sacrificiu,prietenia si tenaticitatea eroilor himalayeni,te lasa fara cuvinte. Imprenua si la victorie si la infrangere,pentru viata sau pentru moarte,pentru prietenie si impliniri,cuceritorii aveau sa declare si sa se intrebe totodata: "Aceasta stanca cafenie,cea mai inalta din tot ce este in jur,aceasta creasta de gheata. Sa fie telul vietii mele?Aceasta este limita mandriei omenesti?" Maurice Herzog


Prieteni eu nu mai am puterea sa continui,cu alte citate din aceasta istorie,poate cea mai captivanta istorie. Raman insa sa reflectez,chiar si la cazuri mai recente. Sa lasam la o parte erorile, lipsa de experienta sau alte sinnonime. Sa ne indreptam privirea spre Mihai Cioroianu. El cu ce a gresit? Nu cred ca i se poate reprosa nimic.  Nu s-a nascut sub o stea norocoasa?  Maretul Munte s-a saturat de atatea asalturi?................... Si sa stiti ca ma macina aceasta intrebare pe care o pot pune in dreptul meu si al voi in dreptul vostru totodata: Oare eu(noi) peste ani,voi avea sansa sa ma intorc acasa viu si nevatamat?  Nu amestec aici lipsa de antrenament si capitlul experienta. Vorbesc la modul general. Oare va fi sa fie? Ma/ne va indragi Maretul Munte,sau ma/ne va retine-I la pieptul de gheata? Probabil ca este o intrebare retorica.  Poate ca nu o sa primesc niciodata raspuns.  Poate doar la fata locului.


Poate ma ajutati voi cu cateva idei. Sau poate acest mesaj va trece neobservat. Totul este posibil pana la proba contrarie!

EdY D



Sâmbătă, 29 octombrie 2005 - 14:03 
Afisari: 2,273 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

nycbv
nycbv
Busola
 
1

MUNCA MULTA,NOBILE IDEI,DAR PENTRU CINE??

POATE CITIVA LE VOR CITI SI 1-3 VOR POSTA

UN COMENTARIU.EU SUNT ALATURI DE ACCEA

CARE MUNCESC(MAI ALES PENTRU ALTI)


CU MULTUMIRI



Marți, 1 noiembrie 2005 - 06:20  

urlea2002
urlea2002
(admin)

 
2
Salut Edy, felicitari pentru rabdare si multumiri pentru ca impartasesti si celor de aici aspecte pe care le-ai citit si pe care unii nu au timp sau documentatia necesara sa le parcurga. Ceea ce nu inteleg eu e de unde tenta asta pesimista? Te stiam mai vesel... Cred ca raspunsul l-ai gasit singur< Poate doar la fata locului. Cu prietenie, Cristi


Joi, 3 noiembrie 2005 - 21:55  

keyko
keyko

 
3
Cat de inalt e visul si cat de profund? Moartea e moarte si nu ocoleste pe nimeni dar viata daruita unui vis nu e sortita decat celor alesi! Cand visul ajunge sa te devore,sa devina tu insuti moartea nu mai are nici un sens! A fi precaut (cat e omeneste posibil) nu exclude Calea! si Destinul, necumoscut noua, poate aduce moartea oricand si oriunde indiferent de precautii...
Gaseste Calea! e numai a ta! dincolo de viata sau moarte!
"pentru ca exista"...nu?


Joi, 22 decembrie 2005 - 15:45  

passaris
passaris

 
4
M-am gandit uneori la astfel de lucruri si am ajuns destul de departe, detasandu-ma de ideile pe care le-ai enuntat si ajungand la existenta omului si a universului...peste care nu poti trece...
Referitor la sansa sau "cel ales"ce pot sa zic; nu pot renunta la pasiunea mea de a urca pe munte gandindu-ma ca poate se intampla ceva, ca nu sunt "cel ales"; a fost soarta sau n-au avut noroc, nu stim...muntele este in sufletul meu si eman acest sentiment. Poate am noroc. Am avut unele peripetii cand am avut noroc, pe trasee nemarcate si alpinism,...dar oare cat tine acest noroc? Am rolul meu de jucat, dar stiu ca se va termina piesa. Pana atunci am multe de facut si vise de indeplinit in multe domenii.


Duminică, 5 februarie 2006 - 19:11  

cody
cody

 
5
Dumnezeu, Noroc, Prudenta, Destin, Sansa, cine stie... Foarte frumos si emotionant articol; felicitari Edy!


Vineri, 24 februarie 2006 - 12:41  

odin
odin
Rucsac
 
6
Am renuntat de mult sa caut raspuns la intrebari care nu au raspuns.Avea dreptate Kafka cand spunea ca nu tinta e principalul ci drumul pana acolo...De ce mergem la munte ?Ca sa cucerim un varf ?Asta e alpinism de cucerire.Uiti ca exista si altceva mai important :SUFLETUL.
Scriu acum o stofa citita de mine undeva :

Un vultur zbura un susul
Muntelui,in soare daltuit.
Pasul in iarba jocul si-a sfarsit
Iar linistii ii cauti intelesul...



Miercuri, 7 februarie 2007 - 15:27  

floryna
floryna

 
7
da, emotionant articol. Poate un pic cam pesimist. La urma urmei, important nu e cat traim, ci cum...


Marți, 24 martie 2009 - 23:25  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0567 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org