Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Bucsa
Muntii Leaota

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Muntii Macin – altfel de munti, dar la fel de frumosi

/referat/panorama_12.jpgTurismul în Munții Măcin

 Obiectivele naturale.

Acești munți, cu înălțime redusă și aspect de dealuri (așa cum arată cele mai multe denumiri din cuprinsul lor), se impun în peisajul geografic general prin numeroase vârfuri ascuțite și versanți abrupți, plini de grohotișuri (în special în sectoarele granitice). În alte părți pădurea este atotstăpânitoare. Străbătând potecile munților, m-a impresionat originalitatea peisagistică,  conferită de formațiunile granitice megalitice și de contrastul dintre vegetația forestieră mezofilă și pajiștile stepice xerofile. În perimetrul Parcului Național Munții Măcinului au fost identificate de către specialiști, pe baza unor criterii mixte – relief, climă, vegetație – opt categorii de peisaje (preluate de pe www.parcmacin.ro), majoritatea fiind ulterior observate și de către mine și ilustrate prin figurile inserate deja în textul parcurs și prin cele ce vor urma:

•             peisaje aride de stâncărie pe crestele golașe ale culmii principale și toată Culmea Pricopanului;

•             peisaje cu stânci granitice în curs de dezagregare cu forme arhaice bizare (Culmea Pricopanului, Piatra Râioasă);

•             păduri de silvostepă cu bujorul dobrogean (vezi fig. nr. 8);

•             peisaje de pădure balcanică, mediteraneeană și central europeană;

•             păduri de fagi seculari;

•             poieni cu interferențe ale ecosistemelor pontice, asiatice și central europene;

•             abrupturi pe rama vestică a Munților Măcin si Culmea Pricopanului;

•             canioane săpate de cursurile de apă care, deși au debit scăzut, creează o imagine impresionantă prin micile cascade formate datorită diferentelor de nivel ce alternează pe distanțe mici.

/referat/panorama_2.jpg

Culmea Pricopan, scundă, dar impunătoare, se dezvăluie de pe șoselele din zonă incitant privirii pentru ca orice pasionat de natură să înțeleagă fumusețea locurilor și să încerce să-și îndrepte pașii într-acolo. Este accesibilă din orașul Măcin, într-un traseu în circuit, între Suluc și Fântâna de Leac, unde este și loc de campare. Altitudinea maximă a culmii este Vf. Sulucu Mare (370m). Dacă în Muntii Carpați sunt evidente urmele glaciațiunii, în Muntii Măcin sunt prezente cele ale deșertului, cel mai tipic peisaj fiind cel al granitului în dezagregare, de unde provine probabil și numele munților. Creasta stâncoasă, lipsită de vegetație, expune roca nudă proceselor de meteorizare. Diferențele de temperatură de la zi la noapte și de la un anotimp la altul, precipitațiile torențiale, vânturile șlefuiesc necontenit roca dură, care contribuie și ea din plin, prin proprietățile chimice și mineralogice. Granitul, cu toată duritatea sa proverbială, este vulnerabil la dezagreagare. Inițial blocurile mari se fracturează pe anumite direcții, apoi, prin exfolieri repetate, începe acțiunea de rotunjire. Apa pătrunde în masa rocii prin capilaritate. Sub căldura soarelui se depun la suprafață săruri cristalizate. Toate formele capătă contururi rotunjite, iar stâncile tind spre sfericitate .Bolovanii apar dispuși haotic sau răsturnați, grupați sau risipiți. Numeroase stânci figurative care stârnesc imaginația creează peisaje apocaliptice. Specifici sunt versanții abrupți și platourile cu sfere sau megaliții. Unul dintre cele mai interesante vârfuri este Vraju, o aglomerare  de megaliți.

/referat/s6304312.jpg

Valoarea peisagistică a acestei creste golașe este deosebită. Fărâmițata culme a Pricopanului este descrisă astfel de către I. Conea, în Buletinul Societății Române de Geografie (1927): ,,Inchipuiți-vă un deal înalt și sălbatic, cu numeroși colți, sbârliți ca niște peri pe el; închipuiți-vi-l zguduit de un cutremur care l-ar crăpa ca pe o clădire în toate direcțiile și l-ar sparge într-un haos de blocuri de mărimea unei colibe și dispuse după capriciile celei mai recalcitrante anarhii arhitectonice și vă veți fi apropiat, astfel, de maiestatea sălbatică a Pricopanului. I-am putea spune: muntele de megamonoliți al Dobrogei. Dar nu numai atât. Pe alocuri, hazardul a dispus în așa fel blocurile încât toata seria monumentelor megalitice pre și protoistorice din apusul Europei este reprezentată aci...". Și în această serie de plăsmuiri apocaliptice de înalță de strajă la obâșia Văii Șerapru, pe Vârful Vraju, Sfinxul din Măcin. 

Creasta principală

Cu o lungime de aproximativ 65 km, creasta principală a Măcinului este, în cea mai mare parte, împădurită .De-a lungul ei se înalță multe vârfuri de peste 400 m (Țuțuiatu 467 m, Căpușa 433 m, Pietrosu Mare 426 m, Ghiunalțu 442 m, Tăpșanu 411 m, Piscul Înalt 442 m, Călcata 407 m, Moroianu I 434 m, Moroianu II 428 m, Negoiu 403 m etc.).

Cu o vegetație bogată și specifică, drumețiile pe creasta principală oferă posibilitatea întâlnirii cu specii deosebite de floră (bujorul sălbatic) sau faună (broasca țestoasă dobrogeană). În lunile februarie-martie pot fi admirați ghioceii, în aprilie poalele munților sunt scăldate în marea albă a florilor de cireși sălbatici, iar în mai e vremea bujorilor.

/referat/s6304337.jpg

Traseele turistice ale culmii principale se desfășoară pe două direcții principale: traseul longitudinal, de creastă, marcat parțial în zona vârfurilor Țuțuiatu și Tăpșanu, și mai multe trasee transversale, majoritatea pornind din satul Greci: Greci-Luncavița (prin șaua Țuțuiatu, cu acces spre vârful cel mai înalt), Greci – Cetățuia (tot pe valea Luncaviței), Greci – Nifon (pe traseul Dealul cu drum, prin Valea Racova), Cozluc – Nifon (prin Valea Adâncă), Valea Carabalu (de acces în creastă dinspre Greci) și două trasee în circuit: traseul tematic „Poveștile Măcinului” (din Greci, pe văile Racova și Ditcova) și cel de la cantonul Cozluc (prin Valea Adâncă și Valea Plopilor), unde se și poate campa. Alt traseu transversal unește localitățile Cerna și Hamcearca. În satul Cerna, din partea sudică a Munților Măcin, a fost amenajat un traseu pentru turismul ecvestru.

În canionul Chediu, primăvara, se formează o salbă de cascade spectaculoase și interesante pentru iubitorii de natură. În poiana mică de la intrarea în aceată vale este amplasat un foișor de observație pentru pasionații de ornitologie .

                De un pitoresc aparte sunt și Pietrele Mariei , situate la poalele vestice ale culmii principale, în sudul Depresiunii Greci, către intrarea în poiana mare de la Chediu. Farmecul lor constă din înșiruirea mai multor proeminențe care domină zonele joase din jur și în lungul cărora se ridică, precum platoșa unui animal preistoric, stratele de șisturi cristaline redresate la verticală și înnecate în masa de loess. 

Cicloturismul se poate practica în mai multe zone: pe traseul longitudinal al crestei principale, pe drumurile forestiere din partea estică a masivului (între Luncavița și Hifon-Hamcearca-Balabancea, prin Pasul Valea Teilor), ca și pe cele din depresiunile Greci (pe văile Plopilor și Dumbravei) și Cerna .

/referat/s6304334.jpg

Traseele de escaladă

Cățărarea în Munții Măcin este ideală pentru începători și cățărătorii de nivel mediu. Sunt ușor accesibile și de dificultate variată. Există două categorii de trasee: echipate cu ancore, după standardele internaționale, în foste cariere de granit (maxim 45 m) și trasee curate, stil „clean climbing” (maxim 3 lungimi de coardă). De altfel, această zonă este recunoscută la nivel național ca fiind prima zonă de cățărare dezvoltată în acest stil deosebit, aici fiind adoptat și primul Cod Etic de Cățărare din România. Există posibilități mari de practicare a boulderingului, mai ales în Culmea Pricopanului. La momentul actual în Dobrogea se organizează stagii de inițiere și perfecționare în cățărare, dar și concursul de cățărare „ Măslina de Aur”, ce are lor în fiecare toamna, sub autoritatea Clubului Alpin Galați (C.A.G.).

a. Cățărarea în zonele de stâncă naturală

Nu toate zonele de stâncărie din munții Măcin sunt atractive pentru cățărare! Pentru a fi utili în aplinism, pereții naturali de stâncă trebuie să îndeplinească anumite caracteristici specifice: calitate și stabilitate bună a rocii, diferență de nivel semnificativă, vegetație scăzută în perete etc. Iubitorii muntelui, din care fac parte și majoritatea cățărătorilor, sunt, înainte de toate, iubitori ai naturii. Pereții de stâncă cu arbuști și vegetație nu sunt atractivi pentru practicarea cățărării! În acest moment, în Munții Măcin au fost identificate ca atractive doar două zone de stâncărie naturală: una în Culmea Pricopanului și una în valea Racova.

/referat/s6304338.jpg

b. Cățărarea în fostele cariere

Din punct de vedere turistic, carierele de piatră în sine, în afară de faptul că nu reprezintă niciun punct de atracție, pun în pericol însăși atractivitatea zonei respective. Niciun drumeț sau iubitor al naturii, în general, nu va fi atras și nu va face excursii în asemenea perimetre. În astfel de zone dezolante și neatractive se poate desfășura, totuși, o activitate care poate atrage practicanți ai sporturilor extreme, respectiv cățărarea pe stâncă. Cățărarea în foste cariere nu este o caracteristică specifică munților Măcin, ci se practică în mod frecvent pe plan internațional, cea mai dezvoltată țară din acest punct de vedere fiind Marea Britanie. Nu toate carierele sunt atractive pentru cățărare, ci doar acelea care îndeplinesc anumite criterii specifice: calitate și stabilitate bună a rocii, platformă stabilă la bază, diferență de nivel semnificativă etc. În acest moment, în Munții Macin au fost identificate ca atractive cinci foste cariere de piatră: două în Culmea Pricopanului, două în zona Șeii Țuțuiatu și una pe valea Carabalu (numită de cățărători Gândacu).

 /referat/s6304330.jpg

Obiectivele antropice.

Sunt reduse numeric și puse în umbră de mult mai cunoscutele mănăstiri din Podișul Niculițel (Cocoșu, Saon și Celic-Dere). Obiectivele turistice de factură antropică se rezumă la ruinele unor cetăți antice (Dinogeția, Troesmis – Turcoaia, Arrubium – Măcin și Cetățuia, de lângă Luncavița), la mănăstirea Izvorul Tămăduirii, de lângă Fântâna de Leac (ridicată în ultimii ani, lângă orașul Măcin), la Casa memorială Panait Cerna (din satul Cerna), la care se adaugă și Lacul Turcoaia format într-o carieră părăsită din masivul Iacobdeal (de lângă Turcoaia).

Cetatea romano-bizantină Dinogeția, situată pe o popină în apropierea satului Garvăn (com. Jijila), datează din sec. II d.Hr. (dar cu modificări ulterioare) și pot fi observate zidurile de incintă, turnurile de apărare, poarta principală și alte două porți secundare, bazilica, clădirea comandantului, o casă a unui aristocrat și edificiul termal, situat la exteriorul cetății.

Cetatea Troesmis este situată în punctul Iglița (com. Turcoaia), în apropierea brațului Măcin. Una dintre cetățile principale ale geților, ajunge în preajma anului 100 d.Hr. castru militar roman, sediu al legiunii a V-a Macedonica, fiind dublată și de o așezare civilă. Săpăturile arheologice au scos la iveală trei valuri de apărare, turnuri în formă de potcoavă, un canal, două apeducte, două bazilici creștine și zidurile mai multor edificii, însă ruinele nu au fost cercetate pe întreaga suprafață a cetăților (de Vest și de Est).

Cetatea Arrubium se află la periferia de NV a orașului Măcin, spre brațul omonim al Dunării. Menționată documentar în jurul anului 100 d. Hr., a fost sediul unei unități romane auxiliare formată din populație tracică. Au fost descoperite inscripții, tezaure monetare, stâlpi militari, iar astăzi mai poate fi observat doar un fragment de zid, resturile vechii cetăți fiind acoperite cu pământ.

Cetățuia este o așezare de tip tell, situată lângă Luncavița, pe o terasă a râului omonim. Au fost descoperite zidurile unei fortificații de pământ, vestigii materiale specifice culturii Gumelnița, fragmente ceramice din Epoca bronzului și prima Epocă a fierului. Azi pot fi observate valurile de pământ ale fortificației. 

Casa memorială Panait Cerna este situată în centrul satului Cerna, lângă biserică. În decorul interiorului țărănesc al casei sunt expuse informații despre poet, reproduceri după fotografii, documente, acte de stare civilă și de studii, ediții ale operei poetice, referințe critice, iar expoziția în aer liber prezintă instrumentar agricol tradițional.

 

Concluzii

  Munții Măcin dispun de o mare varietate peisagistică, generată de formațiunile granitice megalitice și de contrastul dintre vegetația forestieră mezofilă și pajiștile stepice xerofile. În arealul montan impresionează stâncăriile de pe crestele golașe ale cumii principale și ale Culmii Pricopan, stâncile granitice în curs de dezagregare cu forme arhaice bizare, pădurile de pe versanții estici și de pe culmea principală, între care pădurea de fagi seculari de lângă Luncavița, pădurile de silvostepă cu bujorul dobrogean, abrupturile de pe rama vestică, micile canioane cu cascade (de pe Valea Cascadelor și Canionul Chediu), la care se adaugă marea biodiversitate a speciilor. Obiectivele naturale abundă, însă cele antropice sunt puține și necunoscute publicului larg, pentru majoritatea dintre ele neexistând indicatoare și nici interes din partea autorităților locale. Munții Măcin constituie un vast câmp de explorare pentru variate cercetări științifice (geologice, geografice, arheologice, ornitologice, botanice etc.) și ar putea deveni, în măsura în care acești altfel de munți ar fi mai bine cunoscuți, un important punct de atracție pentru iubitorii de munte și nu numai. Sper ca prin această lucrare să le pot oferi celor interesați cât mai multe motive care să-i determine să pășească pe potecile misterioase și încă necunoscute ale celor mai vechi munți ai țării. 

 

 Bibliografie

1. Albotă, Mihail Gabriel, Munții Măcin, în Colecția Munții noștri, Editura Sport-Turism, București, 1987.

2. Anghel, Marian, Turism și drumeție în Munții Măcin, în revista Invitație în Carpați, noiembrie 2005.

3. Conea, Ion, Buletinul Societății Române de Geografie, Editura „Fundațiilor Regale”, București, 1927.

4. Ielenicz, Mihai, Geografie generală – Geografie fizică, Editura Fundației „România de mâine”, București, 2000

5. Mutihac, Vasile, Structura geologică a teritoriului României, Editura Tehnică, București, 1990.

6. *** Istoria Românilor, vol. I – Moștenirea timpurilor îndepărtate, Editura Enciclopedică, București, 2001.

7. Dragomir, Vasile, Bulugu, Petru, Toma, Grigore, Ciobanu, Gheorghe, România – Atlas turistic și rutier, scara 1: 300.000, Editura „Flomarco”, București, f.a.

8. *** Colecția revistei Alpin Info

9. www.parcmacin.ro



Miercuri, 22 iunie 2011 - 11:41 
Afisari: 7,021 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
1
Si eu am fost foarte surprins de ceea ce am gasit in muntii Macin - si nu as folosi deloc cuvantul ”deal” pentru a descrie acesti munti. In ciuda altitudinii joase, aspectul stancos, abrupt, ascutit al culmii Pricopanului este deosebit de interesant! Iar padurile nesfarsite de pe culmea principala sunt atat de frumoase si salbatice, mai ales ca nu te astepti sa gasesti atata verdeata in acea zona destul de arida.

Sunt superbe si privelistile de pe varfuri, de pe Țuțuiatul sau varfurile Moroianu... dar si cheile Cediului, surprinzator de inalte si salbatice.

Iar despre catararea in fostele cariere... voi tine minte acele locuri ca fiind locurile unde am facut primii pasi pe verticala, asigurat in coarda Carpati.org

Muntii Macin sunt superbi si merita vizitati - si in niciun caz altitudinea joasa nu ar trebui sa reprezinte un factor negativ in mintea oamenilor. Frumusetea naturii nu se masoara neaparat pe inaltime, ci poate mai mult... pe adancime - pe cat de adanc reuseste sa-ti intre in suflet.


Luni, 4 iulie 2011 - 15:10  

ceceapchi
ceceapchi

 
2
Alexandru, este bun materialul prezentat de tine si se vede ca esti bine documentat.
Felicitari pentru ceea ce ai facut tu, iar completarea foarte pertinenta a lui Ioan Stoienica,
este binevenita.


Sâmbătă, 9 iulie 2011 - 16:16  

alex_buru
alex_buru
Caraba
 
3
Multumesc pentru comentariu si apreciere. Acum am revenit de la o sesiune de comunicari stiintifice de geografie in cadrul careia a fost prezentata si actuala lucrare impreuna cu alte date stiintifice legate de geomorfologie, fauna, flora, peisajele zonei. Multumesc din nou!


Sâmbătă, 9 iulie 2011 - 23:12  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0568 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org