Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Negoiu
Muntii Fagarasului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Muntele: intre agora si cenaclu

   (Barbarie, civilizatie si cultura in mersul pe munte.)

 

   Desi rosteste cuvinte articulate de zece mii de ani, omul nu este un bun vorbitor. Nu este un bun vorbitor in public, caci el nu e facut pentru asta.

   Timp de 150 de ani, agora grecilor antici a pus la mare incercare calitatile de orator ale unora dintre atenieni.

   Ajunsa pana la noi ca o expresie a exercitiului democratic, marea rotunda antica nu era, in fapt, decat o sala de judecata, careia numai elocinta lui Socrate (ajuns si el aici ca acuzat) i-a dat insemnatatea unui pupitru filosofic.

 

   (Pentru glorificarea mormantului lui Ahile, trebuia onorat de sacrificial suprem al unei tinere fete.

   Fiind o treaba delicata, optiunea aceasta a fost supusa la vot, democratic, in agora ateniana. Si a trecut…

   Episodul este povestit de catre Platon si apoi tot el trage concluzia ca ,,daca dai puterea poporului vei avea o viata nesigura si plina de surprise”.)

 

   Pentru multi dintre noi vorbirea in public este, cu siguranta, un mare chin. Din aceasta cauza ,,prestatia” risca sa dezamageasca…

   Constienti de acest handicap, cei care aveau ceva de spus, au facut-o in scris. Dupa care au inventat cenaclul.

   Aceasta lecturare in public a propriilor scrieri as asemana-o cu ritualurile de dupa vanatoare ale triburilor barbare, cand salbaticii vin cu vanatul rapus, cu prada capturata si o arunca, ritualic, langa focul in jurul caruia s-a strans comunitatea.

   Si in prezent aceste lucruri se manifesta in public, dar imprejurarile s-au simplificat definitiv.

   Caci a aparut saitul. Ori blogul.

   Postarea pe sait a unor jurnale de calatorie, a unei intregi cununi de impresii adusa cu noi de pe munte si, cel mai elocvent, a unor fotografii cu fauna, fac ca toate aceste ,,restituiri” sa pastreze acel fior ascuns, ajuns pana la noi din sufletul barbarului intors de la vanatoare.

 

   Doar ca barbaria e mai greu de asumat, chiar si sub forma aceasta de parabola vag-ironica.

   Ne simtim oameni civilizati ai unui timp intors, parca, la barbarie.

   Constatam ca civilizatia e tot mai prezenta pe munte si in loc sa ne bucure, ne fortam cat putem de mult si cu orice ocazie, sa ne aratam dezamagirea.

   Mai intai suntem oripilati de lipsa de civilizatie a grataristilor ce lasa dupa ei gunoaie, apoi tot noi nu vedem cu ochi buni modernizarea unei cabane si aducerea pe munte a conditiilor civilizate de cazare.

 

   Cand au patruns in Roma si au constatat existenta civilizatiei, barbarii nu s-au atins de niciunul din edificiile orasului, uimiti si complexati de grandoarea ,,cetatii eterne”.

   Cu observatia ca atunci barbaria venea din exteriorul civilizatiei, spre deosebire de vremurile noastre, cand barbaria se ascunde in interiorul ei.

   Ca ne dam seama, sau nu, regretul dupa o cabana disparuta, nostalgia dupa adapostul vechi, dar cald, primitor si intim, vine din faptul ca binefacerile civilizatiei se adreseaza indeosebi trupului.

   Ceea ce tine de sufletul nostrum, de spirit, are mai putin de-a face cu civilizatia. Aici e vorba de cultura.

 

   Sentimentele, cum ar fi iubirea (si iubirea de munte in special), nu sunt facultative si nici nu tin de civilizatie. Ele ne cuprind involuntar.

   Intors de pe munte simti ca ai fost luat prin surprindere de frumusetea sa. Parca nici nu te asteptai…

   …Si daca incerci sa te iei in serios, ,,risti” sa devi poet.

   ,,Riscul” acesta consta in faptul ca intre sublim si ridicol nu e decat un singur pas.

   Si mai exista si ,,riscul lui Ovidiu”. Adica sa ajungi sa te descoperi exilat printre barbari.

   Caci e o barbarie (dar o barbarie lipsita de barbatie) sa lapidezi, aproape zilnic, la fiecare vers, un poet. Fie el si un poet inchipuit.

 

   Referitor la cultura, in Roma antica circula o vorba, rostita cu o bine disimulata amaraciune: ,,Via Apia a fost construita de romani, dar e potrivita pentru plimbarile si meditatia filosofilor atenieni”.

   Impingand bunastarea vietii civilizate pana la apogeu, romanii ramaneau compexati de lipsa lor de cultura atunci cand se raportau la vechiul popor elen.

   De la antici barbaria ne vine sub forma de mitologie, civilizatia-ca istorie, iar cultura sub forma filosofiei. Sau a teatrului.

   Phytia din oracolul de la Delphy era analfabeta.

   Petrache Lupu de la Maglavit era cioban.

   Si sa ne amintim cat de primitiv aparea si staretul de la Manastirea Tanacu.

   Se pare ca zeii nu prefera pentru dialog oamenii cu pregatire…

 

   E un lucru ce tine de cultura sa poti scrie frumos despre munte.

   Dar sa incepi sa personifici muntele, sa spui: ,,El ,Muntele”, mi se pare odata indecent, apoi nelalocul ei aceasta raportare la munte in defavoarea ta, ca om.

   Si un cat de cat iz de barbarie mitologica, sa treci Muntele, prin personificare, in galeria zeitatilor.

 

   Pastrand tainele Olimpului pentru mai bine de 3000 de ani, grecii au amanat victoria asupra unui munte, dar si-au imbogatit spiritual cu o intreaga panoplie de zeitati.

   Si ce erau pentru ei zeii, daca nu doar reflectarea pe cer a propriilor trairi si sentimente, lucruri socotite ,,aiurea”, pe care o societate minutios organizata nu le putea permite sa iasa la suprafata?

   Si tot grecii antici au inventat un ,,pasaport” pentru prezentarea sentimentelr in public: masca.

 

   Si pentru a pune si mai bine in evidenta cele trei categorii axiologice in discutie (barbarie, civilizatie, cultura), ori pentru a patrunde si mai mult in ceata, sa vedem acum legatura directa intre barbarie si cultura.

   Spuneam ca grecii antici au inventat teatrul. Popor mitologic, deci barbar, ei erau fascinati de scenele dure, sangeroase, desprinse din viata: povesti de sexualitate devianta (in ,,Oedip”), sacrificari umane ritualice, interpretari aberante ale oracolului de la Delphy etc.

   Urcate pe scena, aceste lucruri faceau deliciul publicului. Astfel s-a nascut tragedia antica. Din legatura dintre barbarie si cultura.

   Mai aproape de noi, in ,,Miorita”, nu gasim niciun fel de civilizatie. Dar prin atitudinea sa in fata mortii, ciobanasul trece direct de la barbarie la cultura.

 

   Mi se pare un lucru barbar sa pui cruci pe munte. Si prin asta o indecenta asemanatoare cu claxoanele masinilor ce insotesc un cortegiu mortuar.

   Cineva spunea ca fara cruci si cimitire… nu ar mai exista morti.

   E drept ca ignoranta asta nu poate fi luata in serios si nici ca un argument.

   Dar in acest unic caz, prefer pragmatismul civilizatiei in fata lamentarii culturii.

   E mai bines a privim doar inainte! Sau, in cazul nostru, doar in sus!...

 

   Tine de civilizatie sa te catari pe munte, sa faci alpinism. Chiar daca, paradoxal, e o activitate umana total lipsita de pragmatism.

   Dar e o barbarie sa necinstesti muntele gaurindu-l in exces, ori impanzindu-l cu fiare si corzi.

   Dand valoare trairilor din perete, prin constientizarea lor, apoi punandu-le in pagina odata ajuns acasa, alpinistul poate trece usor granita intre civilizatie si cultura.

 

   Uneori un alpinist poate trece, ca urmare a faptelor sale, drept un erou.

   Dar aceasta poate constitui o piedica ulterioara in relatiile sale cu cei din jur, caci eroismul impune sinceritate si seriozitate.

   Si la o petrecere nu trebuie sa fi serios. Si sa fim sinceri: nici sincer.

 

   Avea dreptate Blasse Passcal cand spunea ca: ,,Toate cate i se intampla omului sunt numai din cauza ca el nu poate sta linistit intr-o camera”.

   Cum spunea cineva, cu vreo 20 de ani in urma, vrandu-ne, probabil, binele: ,,Stati linistiti!...”

 

   Tine de civilizatie sa urci pe munte bine echipat, dar e o barbarie sa ajungi cu masina pana pe varf.

   Ori sa alungi linistea padurii cu adrenalina, vecina cu dementa, a unui ATV.

   Dealtfel regula compensatorie dupa care ,,progresul tehnologic e urmat indeaproape de regresul spiritual” e general valabila, deci si in turele montane.

   Cand calatoresti prin locuri pe care le-ai cunoscut doar din carti, ori din jurnalele unor colegi de pe sait, ai un sentiment de implinire.

   Nu stiu daca acelas lucru il simti cand mergi cu GPS-ul in mana, dupa ,,trak-ul” imprumutat de la cel care a trecut pe acolo inaintea ta.

 

   Si sa fim cinstiti, cand mergem pe munte, ne face deosebita placere sa parasim civilizatia si sa ne intoarcem in barbarie: sa pregatim mancarea deasupra unui foc de lemne, sa rupem painea cu mana si sa intingem cu ea in tigaie… Iar dupa masa sa putim a ceapa… Si sa mergem ,,la toaleta” in… fundul padurii.

   Si dupa o tura de cinci zile pe creasta sa putim ca Gelula din ,,Columna”.

   Pentru noi, romanii, intoarcerea la barbarie nici n-ar fi un efort, ori o sclifoseala prea mare, caci avem o mai indelungata istorie a barbariei decat a civilizatiei.

   In Bucuresti nu erau cismele la inceputul secolului 20, in vreme ce la Florenta erau fantani sculptate in marmura inca cu patru secole in urma…

 

 

   Ma intorc la ,,oile noastre” si vin cu observatia ca in topicurile de pe Forum, adica in ,,agora” acestui sait, venim fiecare cu certitudinile noastre, cu convingeri definitive, pe care incercam sa le facem cunoscute si altora.

   In ,,cenaclul” de la sectiunea Postari (Jurnale, Articole, Culturale) venim cu indoielile noastre, cu mirarile in fata frumusetilor muntelui si cu visele noastre pentru alte si alte ture.

   Nu sunt omul ,,agorei” si nu am reusit sa devin un forum-ist adevarat. Acest lucru se datoreaza unui handicap constientizat si a unei frustrari accidentale, dar asumate.

   Handicapul vine din slaba stapanire a tehnologiilor IT, a gageturilor de munte si tot ce tine de echipamentul de munte de ultima ora, cu marci, firme ,calitati si fite.

   Frustrarea asumata vine din faptul ca la una din discutiile interminabile de pe Forum, m-a pus dracu sa observ ca prea repede si prea mereu se aluneca cu opiniile spre religiozitate…

   Comenteriul meu a fost sters imediat de ,,cenzura”, iar eu am gandit ca acest lucru s-a putut intampla din doua motive:

-ori saitul acesta e al Patriarhiei Romane,

-ori eu sunt cam tampit.

   M-am interesat: saitul nu e al Patriarhiei. Asa ca am evitat sa mai ies in ,,agora”.

   Mai dau din cand in cand, iata, pe la ,,cenaclu”.

   Neavand duhovnic si nici psiholog, mai scap aici de unele obsesii. Ca aceasta, cu fixarea intre cele trei repere axiologice, a tot ce tine de mersul pe munte. Indeosebi atitudini.

   In incheiere am rugamintea sa nu ma puneti sa vorbesc in public!

 

 

   In loc de Epilog.

 

   ,,E o BARBARIE sa fi preot de parohie, adica reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant sis a refuzi inmormantarea unui om, fie el si un tigan batran, care a uitat sa-si plateasca la timp contributia la biserica, pe motiv ca n-ai timp si pentru moartea lui…

   Dar tine de CIVILIZATIE faptul ca fiul tiganului a apelat la un produs al progresului tehnologic, la un telefon mobil si l-a sunat pe popa: Parinte, eu l-am lasat pe tata, cu coparseul, in fata bisericii… Poate-ti faci, mata, oleaca de ragaz, sa-l rezolvi si pe el…”

   ,,Bine, George, dar CULTURA?!”

   ,,Andreea, cultura a ramas la nivelul Culturii Gumelnita, Culturii Boian, Dipsa-Nasaud si Bozioru…

    De la Biserica din Maneciu, George Cepoiu, PROTV.”

  

  

  



Sâmbătă, 18 septembrie 2010 - 17:04 
Afisari: 3,116 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

cibotarum
cibotarum
Coarda
 
1
Cine nu are batrani sa si-i cumpere;
Cine are sa si-i pastreze cu grije'


Luni, 20 septembrie 2010 - 13:56  

meetthesun
meetthesun
Busola
 
2
Un articol foarte bine structurat si echilibrat care ar trebui citit si rascitit. Inca o contributie serioasa adusa site-ului si utilizatorilor sai si cu precadere acelora care nu doar cauta si nu doar intreaba. Daca toate s-ar fi redus numai la raspunsuri, lumea ramanea barbara pana si in cel mai civilizat colt al sau.

P.S. Ar fi pacat sa vorbiti in public, cand scrieti atat de bine! Vorba ceea, verba volant, scripta manent...


Marți, 21 septembrie 2010 - 14:01  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
3
Multumesc!
M-am gandit ca despre Carpati.org se vorbeste din ce in ce mai mult, dar se scrie mai putin.
Sper ca prin opiniile exprimate ,,sa fi ridicat multe mingi la fileu" pentru eventuale discutii ulterioare. Caci nici eu nu sunt pe deplin convins de unele lucruri afirmate. Numai impreuna ne putem lamuri.


Marți, 21 septembrie 2010 - 15:12  

andy79
andy79
Busola
 
4
Intr-adevar multe mingi ridicate la fileu.
Totusi, e greu sa scrii poetic despre un munte daca nu-l personifici, perosnificarea fiind un procedeu literar, deci cultural.
Ciobanasul din Miorita trece de la barbarie la cultura tocmai prin acest procedeu literar (vorbind cu oita personificata). Astfel nu vad unde ar fi indecenta in a folosi un procedeu literar acceptat de Academia Romana. Din contra mi se pare indecent in a ne egaliza cu muntele, si mi se pare normal sa ne simtim mici in fata elementelor si fortelor naturii. Oare acei greci care au amanat "cuceririea" Olimpului au avut ceva de castigat in plan spiritual si cultural? Oare omenirea nu a avut mai mult de castigat spiritual si cultural cand muntele a fost urcat si s-a vazut ca acolo nu e nici un zeu, s-a trecut de la politeism la monoteism, si s-au pus bazele fundamentale ale tot ceea ce inseamna stiinta?

Nici nu pot, nici nu vreau sa ma gandesc cine a asezat padurile, apa, roca atat de armonios, atat de perfect. Stiu, exista explicatii stiintifice, geomorfologice, matematice, chimice si fizice. Dar oare astea nu au fost inventate tot oameni, in dorinta lor de cunoastere? Am incercat si inca incercam sa punem natura in grafice complexe si formule matematice. Fac asta in fiecare zi la serviciu, transform Creatia intr-o banala linie pe o foaie. Dar asa cum spunea si Simion Mehedinti, intr-o vreme cand cuvantul "libertate" era cenzurat, "un rau este prea liber ca sa curga drept" - cu referire subtila la un altfel de "linie". Oare pot explica oamenii de stiinta Vibratia, acel freamat launtric care ne face sa simtim fiorul frumosului. Nu o sa inteleg niciodata acea vorba: "Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place". Pai cum sa nu-I placa creatia sa proprie? Poti oare simti acelasi lucru in fata unei linii pe o hartie sau in fata nu stiu carei formule? Si tare as vrea sa cred ca cine a taiat acest drum in piatra s-a gandit ca se amesteca in treburile naturii doar pentru a impartasi aceste minunatii cu alti oameni care pot simti Vibratia, sau cel putin doar ca o varianta de a scurta o cale. Iata diferenta intre un drum foarte prost si cu renume de foarte prost, aici natura a ramas intacta, nu au aparut si nici nu cred ca vor aparea prea curand in zona, hotele de n stele cu pitipoance si granguri. Unde a intervenit asfaltul si au aparut 2-3 case de stabi Vibratia s-a transformat intr-un urlet grotesc al atotputernicei "civilizatii", sau poate este doar urletul naturii care moare incet in zgomot de manele si monoxid de carbon. Nu, nu am invins natura, ne-am invins pe noi insine. Iar daca o anumita interventie a omului s-a produs in natura pentru a-i spori confortul, aceasta s-a intamplat doar pentru ca natura i-a permis.

Cat despre civilizatie, cat va mai dura oare pana cand pe asfaltul proaspat turnat va apare un "gipan" rasunand "de bani si dusmani" din care coboara o pipita cu pantofi mov si tocuri de 15 si o matahala cu ceafa groasa si lant de aur de 3 kg, plangandu-se ca nu exista wireless. Stiu veti spune ca in Elvetia sunt sosele la peste 3000 de m, dar "la ei" legile se mai si aplica. Acolo nu vei fi tolerat "cu privirea incruntata la 13,5 grade si aruncand o flegma la interval de 8,5 secunde". Si nici cu subwooferul din care zbiara un cocalar cu nume de metale pretioase sau preparate culinare. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu un anumit gen de muzica...fiecare asculta ce vrea, fiecare intelege "distractia" la munte in felul sau atata timp cat nu ma deranjeaza in vreun fel. Atata timp cat muzica, de oricare ar fi ea, este ascultata la un numar rezonabil de decibeli (sa zicem undeva la maxim 65-66 db), atata timp cat in urma nu raman decat urmele pasilor si din mediu nu se iau decat poze si amintiri, nu am nimic cu nimeni. Dar cand ATV-ul este folosit pe post de vehicul de "distractie" pe poteci si trece razant pe langa mine sub ochii "vigilenti" ai jandarmului montan care ridica neputincios din umeri, incep sa ma intreb daca chiar este bine sa aducem confortul urban sau asa zisa civilizatie, in creierii muntilor. Ma intreb daca cabana ar deveni hotel de 5 stele si pe langa el vor mai aparea "tzspe" vile cu "tz" camere si etaje, oare ma voi mai putea bucura la fel de munte? Voi mai putea admira in liniste zborul planat al soimului sau cantecul pasarilor? Oare ploaia si viscolul vor mai fi la fel? Oare cabanierul ce-ti oferea un ceai cu rom nu se va transforma intr-un om de afaceri, adaptandu-se la cerintele noii clientele? Am vazut atatea exemple in tara, atat la munte cat si in Delta (aici ma refer la Gura Portitei unde ciorba de peste a lui nea Vanea a fost inlocuita cu pizza de 50 de lei). Oare chiar modernismul plasat fortat in mijlocul naturii aduce ceva benefic?

Greu de raspuns si mult de dezbatut pe aceasta tema...mai ales ca recunosc ca atunci cand hotarasc sa merg pe un traseu montan, merg cu masina pana unde se poate, desi nu din comoditate ci pentru a scuti din timp. Si parca pentru binele masinii si al buzunarelor proprii as vrea sa fie asfalt pana acolo.

P.S. Chiar daca am atins un pic si religiozitatea, imi cer scuze ca aceasta a venit cam repede, asa cum bine ati mentionat si dumneavoastra, sper sa nu se divagheze iar spre acest subiect, si sa devina predominant in discutie.


Miercuri, 22 septembrie 2010 - 11:23  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
5
@andy79: Cand ma refeream la Muntele scris cu majuscula, nu contestam un anumit procedeu literar, ci faceam observatia ca fara cel care il cutreiera, il iubeste si scrie despre el, muntele nu ar ramane decat un obiect, scris cu litera mica. Eu fac muntele mare doar pentru a --mi arata dimensiunea de ganganie in raport cu el?! Nu e prea magulitor pentru mine. Cand pun omul inaintea muntelui eu tin de Renastere si nu de idolatrizarea Creatiei.
Referitor la ciobanasul din Miorita, cred ca ceea ce-l face mai special e atitudinea sa in fata mortii, de fatalitate careia nu poti sa te impotrivesti.
Asta se potriveste pe caracterul romanului ca o manusa. (Vezi reactia, mai bine zis nonreactia la vestea ca varsta de pensionare creste la 65 de ani.)
Apoi mi-au placut cuvintele alese despre Vibratia in fata frumosului inexplicabil...
,,Cat despre civilizatie..." aterizarea dura in concretul sordid al celor fara de suflet si fara de lege mi-au facut pielea de gaina... si m-au convins inca o data ca e lucrul care ne doare cel mai mult, dar si despre care vorbim cel mai des: urcata pe mune, civilizatia trage dupa ea si barbaria, ca sa nu-i zic marlania.
Eu nu prea amintesc des despre acest aspect. Parerea mea e foarte simpla: marlanul nu ar trebui sa aiba resurse pentru a urca cu gipanul in varful muntelui. Asta e o alta ,,minge"...


Vineri, 22 octombrie 2010 - 18:58  

andy79
andy79
Busola
 
6
Hmm...magulitor au ba trebuie sa recunoastem ca suntem niste "ganganii" in fata oricaror elemente ale naturii si a ceea ce a creat. Insasi noi suntem niste fiinte "ciudate" create tot de natura, si spun ciudate nu in sensul de a jigni ci in sensul ca nici noi nu suntem pe deplini capabili sa ne autointelegem. Poate ca agora, cenaclul si forumul sa fi fost inventate tot din dorinta noastra de a ne cunoaste si de ai cunoaste pe altii. Cat despre idolatrizarea Creatiei, trebuie mentinuta in anumite limite, altfel am fi crezut si azi ca focul a fost furat de Prometeu de la zei. In literatura beletristica si mai putin stiintifica, insa, nu cred ca ne afecteaza in vre-un fel daca idolatrizam Muntele si-l scriem cu majuscule, si cred ca facem asta tocmai in incercarea de a sensibiliza mai multa lume spre frumustea Naturii, spre ai face pe cat mai multi sa inteleaga ca muntele nu-i un simplu bolovan, pe care Omul, crezandu-se superior doar pentru ca are la indemana niste fiare (culmea, luate indirect tot din munte) sa poata face tot ce vrea. Muntele are legile sale nescrise si pentru ca "marlanul" sa nu aiba resurse sa urce cu gipanul pe munte (sa nu uitam totusi ca acest tip de masini mult mai corect numite autoturisme tot-teren, Jeep sau "gip" fiind un nume de firma, a fost facut tocmai pentru a urca muntii) tot ce ar trebui sa facem este sa scriem aceste legi si sa fim mai "marlani" sau mai "barbari" ca el/ei si sa si aplicam nediferentiat (functie de statutul social si financiar) ceea ce am scris. Astfel "marlanului" ii se va face lehamite sa mai urce intr-un loc populat de oaresce fiinte ciudate cu costume dintr-o alta "colectie de moda". Cat despre modul de sanctionare mai mult sau mai putin radical s-a mai scris pe aici (Florin Balan are o lista completa cu asa ceva).

P.S.: Perfect de acord cu "reactia" tipic romaneasca/mioritica.


Marți, 2 noiembrie 2010 - 12:30  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0639 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org