Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Gargalau
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Marmota alpină

 

MARMOTA ALPINĂ (Marmota Marmota)

 

 

Clasificare:

 

Regn: Animalia

Increngatura: Cordata

Clasa: Mammalia

Ordin: Rodentia

Familia: Sciuridae

Gen: Marmota

Specia: Marmota Marmota

 

 

 

Carpati.org

 

                                              Marmota marmota    

 

 

 

 

1. DESCRIEREA SPECIEI

 

    Aparține familiei Sciuride, dintre rozătoare , trăiește în zonele muntoase din centrul și sudul Europei , la înălțimi cuprinse între 800 și 3200 m, mai ales în regiunile vestice și centrale ale Alpilor , precum și în Carpati. O marmotă alpină poate cântări între 4 și 8 kg și are o lungime cuprinsă între 42 și 54 cm (fără coadă, care măsoară în medie 13-16 cm).

    Blana are culoare brună sau cenușiu închis pe partea dorsală, iar ventral este galben roșcată, coada - in ultima ei porțiune - fiind negricioasă.

Acest animal este adaptat pentru viata în vizuini, pe care și le sapă singur. Picioarele sunt scurte, cele anterioare cu patru degete iar cele posterioare cu cinci, prevăzute cu gheare puternice, lungi de 2 cm. Este un animal plantigrad, calcă pe toată talpa.

    Despre biologia speciei se poate spune că traiește în colonii formate din adulți și două - trei serii de pui, până la vârsta de 2-3 ani. Are ochii plasați lateral, cuprinde un câmp vizual de 300 grade. Urechile sunt mici, de 2 cm, aude foarte bine, astfel  sesizează zgomotele de la mare distanță. Mirosul este mai slab dezvoltat, dar joacă rol important în recunoașterea indivizilor, fiecare colonie avândun iz specific.Marmota poate ajunge până la vârsta de 15 ani.

 

 

 


2. ALIMENTAȚIA

 

 

    Marmota alpină se hrănește cu plante cu tulpină moale, frunzele și florile ierburilor, dar și cu insecte, păianjeni și viermi.  Este un animal care iși desfășoară activitatea doar în timpul zilei. îi place să stea la soare ore în șir, de aceea și vizuina și-o face pe versanții sudici ai munților. Pentru a se hrăni, iese din viziuna sa în diminețile și în după amiezele reci. Nu suportă căldura, iar în zilele fierbinți de vară nici nu se hrănește.

 

 

3. COMPORTAMENTUL

 

    Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci.

    Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinți și puii acestora, ce pot proveni și din generații anterioare.

Sunt deranjate de activitați ca pășunatul, exploatările forestiere, construcțiile și părăsesc zona. Nu face deplasări lungi, este fidel locului de trai.

    In caz de pericol, scoate un sunet asemănător unui țipăt de pasăre - ca semnal de avertizare - și toți se retrag in vizuină. Maturitatea sexuală este atinsă la doi ani, când indivizii formează noi cupluri și părăsesc colonia. Reproducerea are loc în aprilie - mai. Perioada de gestație este de 34-35 zile, după care femela naște 2-4 pui, rar mai mult, care sunt orbi, golași, cu greutate de 30 gr. Puii se dezvoltă repede și stau în vizuină până la vârsta de 5-6 săptămâni. Marmota are o singură serie de pui pe an.




3.1. HIBERNAREA 


    La sfârșitul verii, membrii mai bătrâni ai grupului cară în vizuină ierburi uscate pentru a căptuși și a închide cu acestea intrările. De regulă, în octombrie se retrag sub pământ, pentru a-și începe somnul de iarnă. Își pregătesc vizuini separate, care sunt de obicei mai mici dar mai adânci, unde transportă o cantitate mare de fân, 2 până la 8-10 kg . După începerea  hibernării rămân în această stare șase luni. După ce intră in vizuină întrerup contactul cu exteriorul, astupând intrarea cu un dop de fân. În timpul hibernării dorm cu capul între picioare, lipite una de alta, pentru a pierde cât mai puțina căldură.

    Corpul iși reduce toate activitățile fiziologice, temperatura scade de la 35oC la 4-5 oC, frecvența respiratorie se reduce de la 30 de respirații/minut la una singură, iar frecvența cardiaca redusă. Dacă aceasta se apropie de punctul de îngheț, frecvența bătăilor inimii și a respirației crește, pentru ca animalele să nu înghețe. In acest interval, marmotele slabesc foarte mult și nu se trezesc decât în vederea eliminării urinei din organism. Iarna multe marmote mor dacă nu au rezerve suficiente, în special animalele tinere. Acest lucru se întâmplă în iernile deosebit de grele sau din contră, deosebit de ușoare, când trebuie să își consume prea repede rezervele de grăsime.




4.  POPULAȚIA DE MARMOTE DIN ROMÂNIA 


    Specie disparută cu aproximativ o sută de ani în urmă din țara noastră, reintrodusă relativ recent în zona Munților Fagaraș, Parâng, Retezat, Rodnei.

    In Masivul Făgăraș au fost aduse 21 de exemplare de marmote, provenite din Alpii Francezi. Au fost puse în libertate pe Valea Arpășelului, în iunie 1973. Această vale este rezervație și este interzis pașunatul oilor. Vizuinele făcute artificial de personalul silvic au fost repede părăsite de marmote care și-au construit vizuine noi, în fundul văii. Din această vale, marmotele au trecut și în cele din apropiere: Arpașul Mare, Doamnei, Podrăgel, Laița, Văiuga, Tarla Mare.

    Ultima evaluare - făcută in 1993 - a evidențiat un număr de aproximativ 70 de exemplare, dar probabil că sunt mai multe.

    În anul 1973 în Parcul Național Retezat, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenită din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni în toate văile și căldările glaciare de sub șaua Custurii, până în căldarea lacului Zănoaga. Nu se cunoaște încă impactul pe care aceste rozătoare mari, neindigene, îl au asupra vegetației și solului.

    Date referitoare la populația de marmote din Parcul Național Rodnei și Parâng nu dețin, știu doar că există exemplare în arealul lor.

    Atât hârciogul, cât și marmota și popândăul sunt specii de rozătoare amenințate cu dispariția, ca urmare a exterminării unui mare număr de exemplare în deceniile trecute. Ca atare, începând cu anul 1996, cele trei specii de animale sunt protejate prin lege.

 

 

 

 

Carpati.org

 

                                          Marmotă cu pui






Surse: wikipedia.org     zooland.ro             

          marmote.ro       tomuphoto.com

          carpati.org 




 

 



Sâmbătă, 5 septembrie 2009 - 16:53 
Afisari: 25,226 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

odin
odin
Rucsac
 
1
Mai exista o specie, marmota de campie "marmota bobac" sau bobacul. Difera numai marimea.

Referitor la articolul tau dragut, impact negativ al marmotelor asupra mediului nu poate exista. Ele au disparut de la noi, fiind reintroduse. Nu este o specie "intrus".


Sâmbătă, 5 septembrie 2009 - 13:19  

severus
severus

 
2
Nu stiam ca mai exista marmota bobac(k) in Romania. Din cate am citit, ea figureaza pe lista animalelelor disparute din arealul tarii.
Multumesc pentru completare.


Sâmbătă, 5 septembrie 2009 - 16:41  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
3
Nu mai exista de vreo 200 de ani bobacul. Am auzit insa de mai multe ori, in Nordul Moldovei si Bucovina, localnici folosind aceasta denumire pentru marmota alpina.

Si mici sanse sa avem vreo surpriza, precum in cazul zaganului.


Marți, 8 septembrie 2009 - 15:48  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0570 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org