Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Olanelor
Muntii Cernei-Mehedinti

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Inventariem Albisoarele (in conditii de iarna)

  /Albisoare/dsc_7172.jpg

Se pare ca Albisoarele devin trasee din ce in ce mai populare in perioada hivernala. Iarna aceasta, aproape in fiecare weekend, cand vremea era cat de cat acceptabila, versantul Albisoarelor era animat de grupuri mai mici sau mai mari de muntomani. 

   Cu un total de 6 Albisoare, poate pentru unii e mai greu sa decida pe care s-o abordeze. Intrucat la inceputul lunii martie am reusit sa bifez si ultima Albisoara de pe lista mea, cea a Strungii (sau a Marelui V), m-am gandit sa incropesc o scurta analiza comparativa a acestor curiozitati alpine Bucegesti, bazata pe observatiile mele in cele cateva ascensiuni de iarna in zona. Pentru a nu le pierde sirul, va propun sa incepem de jos in sus.


Albisoara Strungii (Marelui V) – desi probabil cea mai scurta, alaturi de Albisoara Turnurilor, este cea mai spectaculoasa de la punctul de belvedere spre La Verdeata. Are o linie directa, curata, de obicei cu o fasie de zapada foarte ingusta.

   Are intrarea cu aproximativ o suta de metri sub La Verdeata. Eu am parcurs la inceputul lunii martie. Intrarea este facila. Am prins o singura saritoare partial dezgropata de aproximativ 1,5m in jumatatea inferioara, unde este si panta mai inclinata. Per total apreciez ca este cea mai abrupta dintre Albisoare, probabil asta este si motivul pentru care se gasesc destul de multe pitoane dealungul traseului, pe peretii laterali aproape verticali si impresionanti de altfel. Panta devine putin mai domola in treimea superioara. Daca este zapada inghetata si intra doar coltii frontali ai coltarilor pentru unii poate devine ascensiunea incomoda si obositoare din cauza inclinatiei. In caz de alunecare pe zapada inghetata nu prea ai sanse sa te opresti. Daca este zapada putin inmuiata ascensiunea este usoara si se termina cam repede – se recomanda asadar pentru o zi mai scurta. Intrucat nu prea are zona de acumulare este mai ferita de avalanse. (consideratie nuantata in urma interventiei lui rupi2003;multumesc)

   In comparatia cu satisfactia ascensiunii e cam complicat sa faci retragerea. Poti sa cobori inapoi pe unde ai venit, sa faci rapeluri pe partea opusa pana in Valea Seaca (eu recomand macar o coarda de 60 metri ori doua de cel putin 40 m) sau sa treci de Vf. Strungii si sa cobori prin Albisoara Turnurilor. Eventual se poate continua ascensiunea pe Creasta Picaturii pana pe platou. Din cate stiu eu insa, Creasta Picatura ori se abordeaza de jos, incluzand si Vf. Picaturii, ori incepand din Albisoara Turnurilor.


Albisoara Turnurilor – destul de scurta, considerata cea mai usoara Albisoara. Are intrarea imediat sub La Verdeata. In cazul in care nu este suficient de multa zapada, e putina munca prin boscheti imediat la intrare dar in rest de obicei nu sunt saritori neacoperite.   

   Are doua fire paralele. Ascensiunea incepe pe firul din dreapta care insa este inchis de un perete vertical sub creasta. In acest punct se traverseaza in firul stang si se continua urcusul pana aproape de linia crestei. Cei care vor sa continue pe Creasta Picaturii trebuie sa traverseze spre strunga din dreapta pe o brana ingusta de iarba si plina de vegetatie (jnepeni, zade).

   Pentru cei mai multi a intrat in constiinta ca si drum de acces pentru Creasta Picaturii (varianta prescurtata) si nu ca traseu sinestatator. Dupa ascensiune se poate continua asadar pe creasta - varianta de o zi lunga – sau inapoi La Verdeata.


Albisoara Hornurilor – distractia se termina dupa primii 20 de metri. Este relativ scurta, se termina in Creasta Picaturii, imediat sub Tunel.   

   Intrarea este punctul cel mai dificil al traseului si practic singurul obstacol serios: un horn vertical de cel putin 7-10 metri (funtie de cantitatea zapezii), cu latimea de un metru si jumatate. Cu putin noroc se formeaza o banda de gheata in partea dreapta, care usureaza foarte mult ascensiunea. In aceasta portiune sunt pitoane, atat in horn, cat si deasupra, pentru a fila secundul.

   Dupa treimea inferioara valea se deschide larg, mai ales spre versantul din dreapta. Are zone de acumulare considerabile pentru avalanse. Aproximativ la jumatatea traseului panta devine foarte abrupta, (noi pe aceasta bucata am prins si putina gheta) pentru aproximativ 10-15 metri. Cea mai usoara varianata de “retragere” este probabil continuarea ascensiunii pe Creasta Picaturii (o traversare pe brane dreapta-stanga pana in tunel si apoi in sus prin horn).

   Cu iesire pana pe Platou este o tura sanatoasa de o zi. Daca urici doar hornul de intrare si faci rapel inapoi ai cam facut/vazut 90% din Albisoara Hornurilor. Singurul atu al acestei Albisoare este poate perspectiva asupra Peretelui Vaii Albe.


Albisoara Gemenelor – posibil cea mai dificila Albisoara, mai ales ca pasajele dificile sunt in treimea superioara, chiar inainte de iesirea pe Creasta Picaturii.

   La scurta distanta in amonte de la “La Verdeata”, intrarea comuna cu Albisoara Crucii de obicei este marcata de un con imens de avalansa. Gemenelor se ramifica in stanga, demarand cu o succesiune de hornuri inguste. In jumatatea inferioara valea este destul de ingusta. Nu toate saritorile sunt acoperite de zapada insa pasajele se depasesc relativ usor. Necesita putina atentie sa nu se rupa podurile de zapada asupra gaurilor formate langa unele saritori. In jumatatea superioara valea se deschide si firul pe care am inaintat pana acum se pierde in peretele deasupra branei care face legatura catre Albisoara Hornurilor. Dupa o scurta traversare in firul din dreapta panta devine mai inclinata si urmeaza succesiunea de obstacole mai serioase.

   Punctul cheie este o saritoare cu stanca spalata chiar sub hornurile finale. In functie de cantitatea zapezii inaltimea saritorii difera, insa nu cred sa fie acoperita niciodata in totalitate. Dificultatea pasului este data de o burta spalata de stanca fara prize in care se termina saritoarea. Eu personal am gasit aici un singur piton la intrare, nu si deasupra, pentru a asigura eventual secundul. In ceea ce urmeaza, de obicei startul de zapada este pre subtire pentru a asigura din piolet. Odata depasit acest obstacol, mai avem de abordat un horn relativ friabil, deloc tehnic sau dificil dar un pic expus.

   Albisoara Gemenelor se termina in Creasta Picaturii la aproximativ 20 de minute de mers pana pe Platou. Odata iesiti in creasta nu mai sunt pasaje dificile pana pe Platou. Albisoara Gemenelor este o tura clasica de o zi (de iarna) cu destula adrenalina si cu priveliste pe masura. Mai ales daca este putina zapada, este imperios necesar folosirea corzii si de putin angajament din partea capului pentru a trece saritoarea cheie.


Albisoara Crucii – prima Albisoara care iese direct pe Platou, imediat langa Monumentul Eroilor. Este cea mai lunga dintre cele 6 si posibil cea mai populara. Si pe buna dreptate: daca n-ai mai fost niciodata si vrei sa incerci Albisoarele, probabil Crucii este cea mai buna alegere.

   De la intrarea comuna cu cea a Gemenelor, Crucii se bifurca la dreapta. Intre cele doua se mai deschide un valcel scurt, care este insa o infundatura. Firul vaii nu se contureaza foarte bine inca de jos. E putin de balarit pe un versant acoperit de boscheti, o traversare usoara la dreapta. Apoi se urca pe limba de zapada o portiune scurta, pana la prima saritoare, inainte ca valea sa coteasca la dreapta. Acest obstacol se prezinta sub forna unui horn foarte scurt, nu foarte dificil. Deasupra saritorii, Albisoara Crucii coteste la dreapta si se deschide larg.

   Panta devine destul de abrupta, iar la aproximativ 20 metri mai sus limba de zapada este intrerupta de un prag de stanca, care rareori se acopera cu zapada/gheata. De obicei se formeaza si gheata pe aceasta portiune. Exista mai multe variante de abordare. Cel mai usor se depaseste prin dreapta, unde sunt cateva petece de iarba ca si puncte de sprijin suplimentare. Se traverseaza apoi spre stanga pana in firul vaii – traversarea este scurta dar putin incomoda. Un coechipier mai nesigur poate necesita asigurare in acest punct.

   Din acest punct nu mai sunt obstacole, limba de zapada ne conduce direct pe Platou, intr-un urcus sustinut, devenind mai domola chiar inainte de final. Nu am prins cornisa niciodata la iesire. Asa cum prevesteste si conul de avalansa omiprezent la intrare, in Albisoara Crucii riscul declansarii avalanselor este mai ridicat, mai ales din cauza zonei mari de acumulare in jumatatea superioara.


Albisoara Branei – probabil cea mai usoara Albisoara pe timp de iarna. Este putin mai scurta ca Albisoara Crucii, insa la fel de interesanta

.    Dupa o intrare indecisa, jumatatea inferioara consta intr-un canion relativ ingust. In portiunea superioara valea se deschide larg, oferind multiple variante de iesire pe Platou. Datorita orientarii (aproape paralel cu Valea Alba) zapada pare sa fie de obicei mai tasata/intarita decat in restul Albisoarelor.

   Are intrarea la aproximativ 15 minute de la “La Verdeata”. Intrarea Albisoarei se ghiceste mai ales dupa conul de avalansa scurs. Ca sa ajungem in firul propriuzis al vaii trebuie sa traversam aproximativ cinci metrii spre stanga pe o branita cu iarba si gheata din capatul de sus al conului de acumulare. In mod normal exista o singura saritoare neacoperita de zapada, chiar inainte ca Albisoara Branei sa se deschida larg (in caz de ninsori abundente este posibil sa fie acoperita). Pasul de 2-3 metri se poate depasii fara probleme la liber. E totusi bine sa avem la noi o bucata de coarda in cazul in care cineva este incomodat de saritoarea in sine, sau de panta accentuata a limbii de zapada imediat sub saritoare. In rest se pot ocoli toate pragurile de stanca.

    Poate e bine sa mentionez ca in portiunea superioara se formeaza placi mari de vant, care trebuie abordate cu atentie, ca nu cumva sa plece la vale si putem avea si surpriza unor cornise care sa ne blocheze iesirea in linie directa pe Platou. In acest caz se poate ocoli putin pe brana care pleaca de la Monumentul Eroilor spre Valea Alba. In mod ideal trebuie sa iesim pe Platou la jumatatea distantei intre Cruce si Vf. Caraiman. Este o tura de o zi suficient de lunga insa mai putin solicitanta.


   Asa cum ati remarcat, descrierile sunt destul de vage, fara prea multe date concrete despre inclinatia pantei, lungimi, inaltimi, timpi de parcurgere. In unele dintre Albisoare am fost chiar de 3-4 ori in luni diferite, NU am parcurs insa fiecare dintre ele de zeci de ori, deci este posibil sa prindeti conditii de zapada complet diferite de cele descrise de mine. Sper totusi ca v-am oferit un punct bun de plecare pentru discutii amanuntite viitoare. Voi cei care ati mai fost, va rog sa infirmati/confirmati cele descrise. Cu cat mai multe opinii, un rezultat final atat mai precis.



Vineri, 12 aprilie 2013 - 21:39 
Afisari: 3,611 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

timmy
timmy

 
1
Excelent. O singura obiectie. Ca si in celalate articole/jurnale scrise de tine... pluralul nearticulat al substantivului metru este metri.
Altfel, se pare ca ai avut un sezon de iarna foarte frumos.

Toate cele bune


Sâmbătă, 13 aprilie 2013 - 00:23  

marko
marko

 
2
Carpati.org mersi pentu observatie. Facem corectiile necesare.


Sâmbătă, 13 aprilie 2013 - 03:29  

scufitul_rosu
scufitul_ros..
Caraba
 
3
Multumim pentru informatii!
As avea o curiozitate "de vara" daca nu deranjez: din cat stiu singura Albisoara de nivel 1B este cea a Turnurilor. Nu am mai facut pana acum decat vai 1A si 1B, deci nu am ce cauta pe celelalte, insa asta ma tenteaza. Intrebarea este: am citit ca ar exista o iesire din aceasta Albisoara care coboara din Creasta Picaturii in Seaca Caraimanului. E practicabila fara rapel, pentru "utilizatorul" de 1A/1B posesor - in cel mai bun caz - de cordelina?


Sâmbătă, 13 aprilie 2013 - 14:35  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
4
Salut Marko

1. Albisoara Strungii - poti sa treci in Albisoara Turnurilor fara a urca pe Vf. Strungii.
Urci cativa metri si faci dreapta peste jnepeni pana la un tanc dupa care e data niste coarda alba.
E si un piton cu inel batut acolo.
https://picasaweb.google.com/107141456670388523488/20110604Bucegi
ValcelulSpalatMuchiaTrandafirPicaturaAlbisoaraTurnului#5733354129
270496610

"Intrucat nu prea are zona de acumulare este ferit de avalanse."
Nu e chiar ferita de avalanse.
http://www.carpati.org/stire/starea_zapezii_in_bucegi_pe_10_febru
arie_/3595/

2. Albisoara Hornurilor - pitonul din hornul dificil de la intrare ar trebui sa stii destul de bine cam la ce nivel e. Anul asta la inceput de martie nu se vedea. Cel de deasupra hornului era peste nivelul zapezii.

3. Albisoara Gemenelor - am vazut azi imagini in care era descoperit pitonul de sub saritoarea cu stanca spalata si peste 5 zile cand am fost noi era ingropat (sub jumatate de metru de zapada - reiese din poze, eu am renuntat sa-l caut).
La fel ca la AH, ar trebui sa stii destul de bine cam la ce nivel e, altfel trebuie sa cauti acul in carul cu fan.
Deasupra saritorii eu am asigurat pe stanga cum urci la o denivelare in stanca, care avea sub ea o mica gaura.
Daca tii tensionat permanent anoul pe directia potrivita ai o asigurare destul de buna.

"deloc tehnic sau dificil dar un pic expus" - are un pasaj unde nu e chiar floare la ureche.

Adi


Sâmbătă, 13 aprilie 2013 - 16:52  

laura_beje
laura_beje

 
5
Deci asta era proiectul despre care vorbeai - este binevenit Carpati.org

In mare sunt de acord, dar cu cateva mentiuni:
Saritoarea cheie de pe Gemenelor am gasit-o descoperita cam un metru si ceva si cu gheata care mi-a oferit priza pentru un piolet. In aceste conditii catararea mi s-a parut destul de usoara, dar nu sigura. Ce m-a speriat acolo era expunerea: daca picai de pe saritoare probabil ca te duceai direct jos, in Valea Alba, mai ales ca zapada era destul de inghetata pe firul Albisoarei si panta mare asa ca nu aveai sanse sa te opresti in piolet. Daca m-as fi dus cap as fi apreciat foarte mult acel piton aflat la intrare sub burta saritorii pentru ca nu m-ar fi deranjat prea tare sa alunec 2m pe saritoare, dar m-ar fi deranjat un pic sa cad toata Albisoara Carpati.org Dar nu l-am gasit.
Cat despre hornurile care urmeaza: nu a fost dificil, dar nici nu poti sa zici "deloc tehnic". Dar aprecierile astea probabil tin de nivelul fiecaruia, numai sa nu induci lumea in eroare Carpati.org

Despre finalul Albisoarei Hornurilor: cea mai usoara varianta este sa treci prin Tunelul Picaturii spre Valea Seaca a Caraimanului (cu mentiunea ca acea brana dreapta-stanga pana la tunel este destul de expusa) si apoi sa urci pe panta printre jnepeni pana pe creasta.
Tu te-ai catarat in sus prin horn si ai iesit direct pe creasta? Cum a fost catararea in sus prin tunel si, mai ales, cum a fost prima bucata pe creasta imediat dupa "nastere"? Carpati.org


Marți, 16 aprilie 2013 - 11:17  

marko
marko

 
6
@laura: Esti a doua persoana care mentioneaza faptul ca hornurile la iesirea Albisoarei Gemenelor ar fi mai dificile. Sincer, probabil nu le-am dat foarte multa importanta pentru ca in comparatie cu saritoarea precedenta (cu acel piton pe care voi nu l-ati gasit) chiar mi s-au parut usoare. Mentionez ca eu am fost singur pe Gemenelor si inaltimea saritorii era cel putin 5 metrii - m-am autoasigurat, sacrificand chiar si un piolet blocat in fisura. Din fericire am reusit sa recuperez (pescuiesc) pioletul dupa ce am trecut de saritoare Carpati.org Exact pentru motivele descrise de tine ref la saritoare am mentionat in text ca abordarea saritorii necesita angajament din partea capului de coarda...

Da, acele brane dreapta-stanga la capatul Alb. Hornurilor sunt destul de expuse insa se poate asigura si in pitoane si la zade. Anul acesta am fost la o saptamana dupa voi. Am gasit mai multe urme in zona acelor brane. O linie de urme facea dreapta-stanga larg iar o alta linie de urme scurtcircuita pe vertical intre cele doua, cam la jumatatea distantei pe o fata cu vegetatie/gheata. Si noi de obicei scurtam acolo.

Da, noi mai mereu urcam prin horn/tunel cu iesire directa pe creasta. Hornul in sine nu este dificil. Trebuie insa sa abordezi hornul fara rucsac si sa tragi dupa tine ulterior. Capul trebuie sa-si gaseasca un loc mai comod chiar la iesirea din horn, inainte de platforma, si transportul pe cablu al sacilor se face dirijat (adica cineva dirijeaza si de jos incarcatura, prin firul liber al corzii Carpati.org - evident nu legi sacul chiar pe capatul corzii).

Prima bucata de pe creasta este destul de sensibila din 2 motive: exista un singur piton chiar la plecare; chiar primii metrii conduc pe o burta golasa de conglomerat. Cea mai sigura varianta este sa deviezi de pe linia matematica a crestei un pic spre dreapta unde gasesti o fisura slab conturata cu petece de iarba si chiar si o zada anemica si unde ai prize ptr pioleti, coltari. Fata este destul de expusa pe primii metrii dar cu prize suficiente. Partea superioara este mai usara, trebuie sa intinzi cat mai mult coarda, pana pe brana care ocoleste prin stanga urmatoarea proeminenta.


Marți, 16 aprilie 2013 - 12:49  

laura_beje
laura_beje

 
7
Uau, 5m!? Asta inseamna ca noi am prins conditii optime si din cauza lor nu am gasit pitonul Carpati.org

Urmele dreapta-stanga erau ale noastre, celelalte erau ale celei de-a doua echipe. As fi vrut pe direct, dar nu aveam nici un punct de asigurare fix. Cred ca puteam totusi folosi o zada aflata putin mai jos. Next time.

Merci pentru info despre tunel! Ar merge adaugate in articol Carpati.org


Miercuri, 17 aprilie 2013 - 11:57  

marko
marko

 
8
Acuma sunt prin ricoseu si informatiile referitoare de tunel in articol Carpati.org


Miercuri, 17 aprilie 2013 - 15:21  

mvc
mvc
Caraba
 
9
Marko,
articolul tau este o trecere sumara a Albisoarelor. Asta pentru ca expui ca si juste niste chestiuni ce tin de gradul de pregatire al fiecarui om. Evident , ma refer la diversele pasaje si saritori de pe Albisoare.
Ideea e ca materialele despre alpinism trebuie sa fie obiective. Cand discutam despre cele hivernale, mai se adauga si starea zapezii.
Ca unul care am umblat / urcat de mai multe ori pe Albisoare, si vara, si iarna, in diverse conditii de vreme si zapada, pot afirma cateva lucruri:

- pericolul de avalanse exista si pe Albisoare, inclusiv pe Albisoara Strungii Marelui V ;
Imi amintesc de o tura pe respectiva Albisoara, intr-o iarna, cu inca 2 camarazi, cand cadeau avalanse la intervale regulate de timp ...
Si pe Albisoara Turnurilor sunt riscuri de avalanse. De celelalte , nu mai zic.

- iesirea din Albisoara Strungii are o varinta mai dibace, de care ti-a zis si colegul Adrian. Insa presupune cunoasterea cat de cat a zonei, mai ales cand sunt mari acumulari de zapada.

- la Albisoara Hornurilor, este un sezon favorabil si un moment prielnic cand se prinde hornul de la intrare acoperit continuu cu zapada ! Altfel, nu e chiar floare-la-ureche urcusul acelui horn... Totodata si iesirea din zona Prispei Hornurilor presupune o buna cunoastere a locurilor. Varianta prin Tunel, este o solutie, varianta ascensiunii unui horn din dreapta (in urcare) este o alta solutie si mai sunt si alte solutii.

- la Albisoara Gemenelor este de discutat asupra dificultatii de ansamblu comparativ cu Albisoara Strungii. Obiectiv privind, trebuie analizate dificultatile in conditii similare de zapada. Personal apreciez ca Albisoara Strungii este ceva mai dificila. Cat despre pasajele din Albisoara Gemenelor, saritoarea-cu-un-piton (acoperit sau nu de zapada) este o cheie a traseului, dar hornurile ulterioare mai constituie cu siguranta inca o cheie de traseu. Acum, de la caz la caz, fiecare va aprecia care este cheia traseului. Mai trebuie discutat si despre continuarea de la Prispa Gemenelor spre Monumentul Eroilor.

- Albisoara Crucii probabil este ceva mai usoara ca precedenta, insa riscurile de avalansa nu sunt deloc de neglijat. Si nici una dintre saritori, cand este dezgolita de zapada.

- Albisoara Branei, ceva mai scurta, a fost "la moda" in acest sezon hivernal. Este mai facila, cand zapada acopera saritorile.

Trebuie sa tinem cont de faptul ca in alpinismul clasic hivernal, nu intotdeauna vremea e ideala, cu Soare, senin, zapada buna si continua. Daca am prins o astfel de vreme, foarte bine ! Este o sansa ! Dar trebuie sa avem in vedere si situatia cand e negura, ninge si bate vantul ...

Am mai scris si eu diverse materiale despre vaile de abrupt din Bucegi; nu de cate ori le-am parcurs, ci cat am avut timp sa scriu. Doritorii se pot informa pentru a avea o idee cat mai cuprinzatoare.

Mihai Cernat


Marți, 21 mai 2013 - 12:58  

marko
marko

 
10
Mihai,

Asa cum am mentionat la inceput, prezentul material este pur si simplu un punct de plecare pentru o discutie mult mai ampla si un rezumat foate sumar si comparative.

Iti multumesc pentru plusul de informatii adaugate!

Mark Elod


Marți, 21 mai 2013 - 19:07  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0671 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org