Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Saua Bucurei
Muntii Retezat

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Intilniri cu oameni extraordinari


Desi nu am talent de narator, as dori sa povestesc despre o intalnire pe care am avut-o la ultima mea excursie pe munte.Muntele, printre multe alte calitati, atrage spre el oameni exceptionali, iar noi, iubitorii de drumetii, putem sa ii intalnim, sa ii cunoastem si sa invatam de la ei …

Eram pe aeroportul din Kathmandu, Nepal, in asteptarea cursei interne spre Lukla. Urcusul pe Everest incepe la Lukla. Acolo se ajunge ori cu avionul (30 min din KTM), ori cu autobuzul 10 ore + alte 6 zile de mers pe jos . Desi a doua varianta e mai sanatoasa, fiindca asigura acomodarea cu inaltimea, este de inteles ca cei mai multi prefera varianta cu avionul. Deci, eram in aeroport, dupa ce timp de trei zile cursele fusesera anulate din cauza vremii, si parea ca acea zi va fi patra. Aeroportul , ca infrastructura, arata ca o autogara din Romania anilor ‘80… Lumea era pestrita, turisti de peste tot, ghizi, localnici etc., iar trasatura comuna era tensiunea legata de intrebarea: "Vor fi astazi zboruri, sau nu?".

Printre toata lumea care astepta, era un mic grup de australieni care se distingea printr-o voie buna si printr-un optimism mult peste cel al altor turisti. Si ce era mai deosebit, era faptul ca in acel grup de vreo 7-8 persoane, doi dintre ei erau nevazatori. "Vor sa profite de linistea si pacea de la baza muntelui, eventual de ceva excursii usoare" – mi-am spus. Numai ca, in orele acelea lungi de asteptare, am avut ocazia sa vorbesc cu una dintre insotitoare, o femeie la vreo 50 de ani, din Melbourne... "Urcam spre Everest Base Camp." (asta se afla la peste 5400m altitudine, pe un drum care ia cel putin 16 zile). "Si… ii luati si pe ei?" "Sigur ca da, pentru ei am venit!" "Si se poate face traseul asa?" "Da, l-am facut si acum doi ani, si le-a placut atat de mult, incat au vrut sa revina."Stiu, intrebarile mele au fost copilaresti, sau, ce mai.. prostesti! dar totusi era vorba de un traseu lung si deloc usor. Si mi-a descris felul in care se desfasoara drumul: nevazatorul merge in urma insotitorului cu mana pe umarul sau. Acesta ii spune de toate obstacolele, pas cu pas, si, in acelasi timp, ii descrie si peisajele care sunt chiar extraordinare!Sa ajuti pe cineva sa traverseze strada, nu e intotdeauna usor. Dar sa o faci timp de 2 saptamani, timp de 6-7 ore pe zi, pe drum de munte, cu persoane care nu sunt din familia ta, fata de care nu te leaga nimic, 'decit'…. o PRIETENIE IMENSA… este mai mult decat admirabil!

Pe drumul de intoarcere spre centrul orasului, nu era loc de dezamagire pentru faptul ca zborurile fusesera din nou anulate, ci doar admiratie pentru ceea ce altii puteau sa faca. Ganduri despre faptul ca viata, desi a fost nedreapta cu cei doi, le-a daruit in schimb prieteni cum multi altii nu au… Despre provocarile prilejuite de o asemenea experienta, atat nevazatorilor cat si insotitorilor lor, si bucuria de a trece peste greutati.. Despre lectiile invatate din asemenea excursii si de curajul capatat acolo pentru a infrunta micile sau marile probleme de zi cu zi…Cam asta a fost… Am povestit intalnirea aceasta, pentru ca sunt convins ca si printre noi sunt multi oameni care fac lucruri asemanatoare. Si ii chem pe cei ce ii cunosc, sa ne povesteasca despre ei. Pentru a ne da un exemplu, sau idei despre cum pot fi facuti primii pasi spre proiecte nu neaparat marete, dar care pot face lumea sa arate mai frumos, mai uman.





Miercuri, 27 octombrie 2010 - 20:32 
Afisari: 2,900 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

drumetu71
drumetu71
Busola
 
1
Fantastic! Chiar ma intrebam daca un nevazator sau handicapat fizic mai poate urca pe munte si cum. Uite ca se poate si e o speranta pentru multi.


Miercuri, 27 octombrie 2010 - 20:44  

anamyra
anamyra

 
2
Ce mai poti spune...? Minunat!


Miercuri, 27 octombrie 2010 - 20:54  

kya
kya
Coarda
 
3
Gesturi frumoase, dar imi pare rau ca nu pot fi la fel de optimista ca si tine.

"sunt convins ca si printre noi sunt multi oameni care fac lucruri asemanatoare"
Am mari indoieli ca sunt "multi care fac lucruri asemanatoare". Insa, am vazut foarte multi complet indiferenti la problemele semenilor lor.

Dar putem sa ne imaginam ca va fi o lume mai buna, asa cum o vedea si John Lennon Carpati.org


Miercuri, 27 octombrie 2010 - 20:56  

c0nstantinne
c0nstantinne..

 
4
Eu, inainte de a ma entuziasma, si cu riscul de fi blamat la maxim, nu-mi pot opri totusi o intrebare care nu este nici pe departe atat de cinica pe cat poate parea la prima vedere: CE anume le-o fi placut celor doua persoane?..Adica, puteau foarte bine sa urce la nesfarsit un deal din Australia natala iar cineva sa le descrie traseul catre Everest Base Camp.Fizic, senzatiile percepute de ei n-ar fi diferit prea mult.Sa nu uitam ca societatea actuala face (si in zonele avansate aproape chiar reuseste..) tot ce este posibil ca diferentele dintre oameni sa fie estompate..la diferentele acestea fizice (care sunt foarte naturale) ma refer...si, bineinteles, creeaza cu placere altele, de ordin economic si social.Eu sper sa existe suficienta naturalete si intelepciune in gandire ca astfel de situatii, ca cea semnalata de colegul nostru, sa nu impresioneze chiar atat de profund..intrucat sunt izolate si oarecum ..fortate.Pentru ca, da: exista un Everest interior si unul exterior.Si, personal, sunt suficient de incapatanat incat sa nu ma las impresionat decat de cineva care si-a urcat Everestul interior, in primul rand.Iar cineva care-si urca un Everest interior nu mai are timp sa asculte povesti despre peisaje pe care n-o sa le vada niciodata.


Miercuri, 27 octombrie 2010 - 22:12  

kya
kya
Coarda
 
5
Nu cred ca problema se pune asa...

Cei doi nevazatori, din motive care nu ne privesc pe noi, isi doreau foarte mult acea realizare. Este clar ca singuri nu puteau sa si-o indeplineasca.
Insa au fost persoane suficient de altruiste ca sa ii ajute sa-si indeplineasca visul.

Concluzie: nu motivatia nevazatorilor este importanta, ci gestul celor care le-au intins o mana de ajutor fara sa se gandeasca la "inutilitatea" dorintei celor doi. Si ei sunt un fel de "cuceritori ai inutilului", poate mai mult decat restul Carpati.org


Miercuri, 27 octombrie 2010 - 22:22  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
6
Noi nu avem de unde sa stim ce simt ei si cum simt ei. Poate ca simt anumite miresme, anumite sunete sau mai stiu eu ce. Du-ma cu ochii legati pe Pichetul Rosu si iti spun la sigur unde ma aflu datorita unui anumit miros al zonei. Asa ca nu mi se pare exagerat si daca doamne fereste as fi in aceeasi situatie macar din cand in cand as lua telecabina sa fiu iar acolo sus chiar fara sa vad nimic.


Miercuri, 27 octombrie 2010 - 22:46  

deslaky
deslaky

 
7
Desi pare cinica, intrebarea lui Constantin e legitima. Totusi natura vorbeste si prin alte limbaje decit imaginile. La fiecare citeva sute de metri vegetatia se schimba, deci si mirosurile. Zgomoturile variaza (de la greieri asurzitori, fosnet de frunze, pasari, riuri, cascade etc...). terenul se schimba in permanenta, de multe ori am simtit nevoia de a purta alt tip de incaltari. Se adauga gestul de a te bucura de faptul ca prietenii tai cei mai buni sint entuziasmati in fata unui peisaj superb. Si nu in ultimul rind siguranta de sine pe care aceasta excursie o da.. "am fost pe inaltimi, nu pot sa merg sa imi fac cumparaturile? sa stau in fotoliu si sa astept sa le faca attcineva?"


Joi, 28 octombrie 2010 - 00:01  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
8
Raspunsul la intrebarea ta Constantin este unul singur: inchide ochii si mergi pe un traseu nou o ora ajutat de cineva.
Vei vedea cu siguranta foarte multe. Si oricum nu putem simti in totalitate.

Atunci probabil vei afla ce sentimente traiesti si cat de mult se poate bucura un nevazator si vei afla cat poate vedea un om cu ochii sufletului cu ajutorul pipaitului, auzului, gustatului, mirosului si asa mai departe.
Exemplu dat aici cu Everestul este poate intamplator, cu siguranta s-ar bucura de timpul petrecut in natura

E adevarat, sunt intalniri cu oameni extraordinari si cu cei care ajuta si cu cei care sunt nevazatori.

Chiar crezi ca-si mai pune problema de Everest interior, omul ala vrea sa urce si e bucuros ca urca, si tot ce e langa el e real si vede cu ce are la indemana.
Si inca ceva, daca ai avut ocazia sa cunosti aceste suflete extraordinare, chiar au nevoie de povesti asa cum si noi avem nevoie de povesti, poate un pic paradoxal.


Joi, 28 octombrie 2010 - 11:08  

leovit
leovit
Busola
 
9
Tocmai am citit cartea Hymalaia [Gh.Epuran. Marian Epuran. Mircea Bogdan]
Acum ...alte timpuri..GPS ..uri..ETC...
Oricum ..initiative foarte laudabile.


Sâmbătă, 30 octombrie 2010 - 10:23  

crisa
crisa
Busola
 
10
Vazul este simtul prin care primim cele mai multe informatii din mediu. Cand acest simt este oprit, in timp (ceea ce este cazul la nevazatori) celelalte simturi suplinesc lipsa. Auzi mult mai bine, mirosi mult mai bine, simti mult mai bine si de cele mai multe ori empatizezi mult mai bine cu ceilalti. Asa cum un om care vede nu poate fi pacalit ca o plimbare pe dealul de langa casa reprezinta o excursie in Nepal (cu conditia sa nu locuiasca in Nepal Carpati.org ) nici un nevazator nu poate fi pacalit.
"Everestul interior" nu ne este dezvaluit uneori nici noua. Este propriu, personal si diferit. Cum ar putea cineva din exterior sa stie/vada ca l-am "cucerit"?
Gesturi impresionante sunt facute mereu, trebuie doar sa fim deschisi si sa le vedem sau sa le facem Carpati.org


Marți, 2 noiembrie 2010 - 19:08  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0567 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org