Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Vanturarita
Muntii Capatinii

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Everest

   Încă de mic copil, de la vârsta de 12 ani visam să urc Muntele Everest, din anul 1998 pâna în prezent am reușit să plec intr-o călătorie pe Valea Khumbu, aceasta durând 4 luni - asta se întâmpla în 2007. Mi se împlinea un vis de a face un film despre regiunea Muntelui Everest - Valea Solo Khumbu . De-a lungul timpului mi-am achizitionat 60 de cărți despre Himalaya - Nepal - Everest, nu credeam să dețin atâtea cărți în acest domeniu. Spre bucuria mea am descoperit alte cărti despre Himalaya - Nepal - Everest care să mi le achiziționez.

     Muntele Everest este un munte încărcat de istorie, să nu uitam că până in anul 1852 se credea că vârful Kangchenjunga 8586 metri este cel mai înalt munte, Serviciul topografic indian condus de Sir George Everest a descoperit un munte la granița dintre Nepal și Tibet care părea a fi mai Înalt decât Kangchenjunga si a fost botezat ca fiind piscul XV. Dupa primele măsurători Muntele  Everest avea 8840 metri. Reluarea măsurătorilor a determinat înălțimea acestui munte 8848 metri. Andrew Waught a decis ca acest munte să poarte numele conducătorului Serviciului Topografic Indian si anume Everest. 

      În anul 1921 se organizeaza prima expediție de recunoaștere a Muntelui Everest, după multe zile de traversare a Tibet-ului expediția ajunge in pasul Pang La, având în fața ochilor frumosul Munte Everest. După câteva săptămani expediția ajunge la Mănăstirea Rongbuk având în fața ochilor impunatorul Everest. Expediția reușeste să ajungă în Șaua Nordică - North Col ce se situează la o altitudine de 7000 metri. Datorită musonului expediția s-a încheiat. În anul 1922 britanicii se întorc, de data aceasta scopul fiind de escaladare a vârfului, în cadrul acestei expediții George Finch atinge înălțimea de 8300 metri, această înălțime fiind un record în lume la acea vreme. Datorită unei avalanșe în Șaua Nordică în cadrul căreia mai mulți șerpași își pierd viața,  expediția se încheie. În anul 1924 britanicii sunt din nou prezenți pe Everest, după multe eforturi în data de 8 Iunie George Mallory și Andrew Irvine fac asaltul final, condițiile meteo nefavorabile fac ca acești mari exploratori să nu se mai întoarcă de pe muntele visurilor. In anul 1933 tot pe partea nordică are loc expediția condusă de Hugh Ruttledge, cei doi alpiniști Lawrence Wager si Percy Wyn Harris au trecut de prima treapta - First Step,  ajungând  la a doua treapta - Second Step, au ajuns la concluzia ca este de netrecut. Cei doi au decis sa se întoarcă în momentul  cand au ajuns la marele culoar al Everest-ului. Tot in anul 1933 are loc primul zbor cu avionul in jurul Muntelui Everest. În anul 1935 Eric Shipton organizează o mică expeditie cu scopul găsirii unei noi rute pe Everest, Eric Shipton urcand un vecin al Everest-ului a privit la ruta de pe partea sudică nepaleză dar trecerea spre ghețarul Khumbu este una extrem de dificilă. În anul 1936 expediția condusă de Hugh Ruttledge  se încheie mai devreme datorita musonului. În anul 1938 are loc expeditia pe Muntele Everest condusă de exploratorul Bill Tilman, care a fost memebru în cadrul expediției din anul 1935, în care Eric Shipton căuta o nouă rută de ascensiune pe Muntele Everest. În cadrul acestei expediții din 1938, echipa a instalat corturile în Șaua Nordică pe o nouă rută, ascensiunea spre Șaua Nordică făcându-se pe partea vestică a acesteia, traseul pornind din ghețarul Rongbuck Central, situat la baza imesului  peretelui nordic de 2800 metrii al Muntelui Everest. În cadrul acestei expediții pentru prima dată în istoria alpinismului mondial, echipa reușește să atingă cota de 8293 de metrii fără oxigen. Datorită condițiilor meteo nefavorabile echipa a fost nevoită să renunțe la ascensiunea finală.

   În primăvara anului 1947 alpinistul Earl Denman împreună cu șerpașii Norgay Sgri Tenzing Sherpa si Ang Dawa Sherpa  organizează o mică expediție, aceasta se încheie când o furtună îi surprinde la 6700 metrii în drumul lor spre Șaua Nordică. Odată ce chinezii au pus stăpânire pe teritoriul Tibetan, expedițiile pe Muntele Everest sunt interzise. De data aceasta Nepal-ul își deschide porțile, exploratorul Bill Tillman formează o mică echipă formată din  Charles Houston, Oscar Houston și Betsy Cowles ce au ca scop explorarea regiunii Everest-ului pe partea sudică.

   În toamna  anului 1951 o expediție britanică pornește spre Muntele Everest pe partea sudică (Nepal) ce are ca scop deschiderea unei noi rute de ascensiune pe partea sudică. Echipa formată din Edmund Percival Hillary, Tom Bourdillon, W.H. Murray și Mike Ward ajung pe 30 Septembrie la 6100 metrii pe muntele Pumori (munte vecin al Muntelui Everest) reușind să privească pentru prima dată peste căderea de gheață Khumbu - Khumbu Ice Fall. Timp de o lună au încercat urcarea căderii de gheață Khumbu (Khumbu Ice Fall) pentru a pătrunde în culoarul Western Cwm, dar o crevasă foarte largă face ca scopul lor să fie de neatins.

    În primăvara anul 1952 are loc expediția elvețiană pe Muntele Everest pe ruta sudică, conducătorul expediției fiind Edouard Wyss Dunant. Expediția reușeste trecerea căderii de gheață Khumbu (Khumbu Ice Fall), ei învingând crevasa care i-a oprit pe britanici în anul 1951. Elvețienii sunt primii care au pătruns în culoarul Western Cwm la 5900 metrii. În data de 27 Mai două echipe pornesc spre tabăra VII la 8400 metrii. Cele două echipe erau formate din Raymond Lambert si Tenzing Norgay (prima echipă) și Rene Aubert împreună cu Leon Flory formând a doua echipă. Datorită faptului că, cortul de la 8400 metrii era prea mic pentru patru persoane,  echipa formată din Rene Aubert și Leon Flory se întoarce, șansa de a ajunge pe vârf rămânând lui Raymond Lambert si Tenzing Norgay. Pe data de 28 Mai echipa formată din Raymond Lambert si Tenzing Norgay ajung la 150 metrii de vârful sudic al Muntelui Everest, acesta fiind situat la 8750 metrii. Datorită vântului puternic de pe creasta sud-estică cei doi se întorc înfrânți de condițiile meteo nefavorabile.

    În toamna anului 1952 elvețienii se întorc pe Everest, expediția fiind condusă de Gabriel Chevalley, din expediție fac parte  Raymond Lambert si Norgay Tenzing. La sfârșitul lunii noiembrie din cauza condițiilor meteo echipa de vârf este obligată să se întoarcă de la 8100 metrii.

    În anul 1953 are loc legendara expeditiei condusă de John Hunt, în cadrul acestei expediții în data de 21 Mai Wilfrid Noyce împreună  cu Annullu Sherpa reușesc să ajungă în Șaua Sudică la 8000 metrii. John Hunt liderul acestei expediții formează cele două echipe de vârf acestea fiind: prima echipă fiind formată din Charles Evans și Tom Bourdillon, a doua echipă Sir Edmund Percival Hillary și Norgay Sgri Tenzing. În data de 27 Mai prima echipă încearcă vârful, la 8750 metrii în vârful sudic  aparatele de oxigen se defecționează aceștia fiind nevoiți să se întoarcă. În data de 29 Mai Sir Edmund Percival Hillary si Norgay Sgri Tenzing pleacă spre vârf, astfel la ora 11:30 cei doi reușesc să ajungă pe vârf. Membrii expediției sunt John Hunt, Charles Evans, George Band, Tom Bourdillon, Alfred Gregory, Wilfrid Noyce, Griffith Pugh, Tom Stobart, Michael Ward, Michael Westmacott, Charles Wylie, Sir Edmund Percival Hillary, George Lowe, Norgay Sgri Tenzing Sherpa și Annullu Sherpa.

     În anul 1956 elvețienii se întorc pe Everest, ca o pregatire pentru asaltul vârfului Everest, Ernst Reiss și Fritz Luchsinger  cucerest vârful Lhotse 8516 metrii în data de 18 Mai. Elvețienii au o foarte bună logistică pe Everest instalând 7 tabere, ultima fiind la 8400 metrii. Pe data de 23 Mai Ernst Schmied si Juerg Marmet reușesc cucerirea Muntelui Everest. În ziua următoare Dolf Reist și Hans-Rudolf von Gunten reușesc și ei să atingă vârful Muntelui Everest.

     În anul 1960 cei doi chinezi Wang Fuzhou și Qu Yinhua împreună cu tibetanul Gongbu au reușit să ajungă pe vârful Muntelui Everest pe traseul nordic tibetan. În anul 1962 Americanul Woodrow Wilson Sayre împreună cu alți trei colegi au ajuns la 7620 metrii pe traseul nordic.

    Anul 1963 este anul  unor realizari notabile pe Muntele Everest astfel: Americanul Jim Whittaker împreună cu Nawang Gombu Sherpa reușesc să cucerească vârful Muntelui Everest. Cei doi Americani  Tom Horbein și Willi Unsoeld reușesc să ajungă pe vârful Muntelui Everest pe un traseu foarte dificil al crestei vestice. Cei doi au coborât pe creasta sud estică în Șaua Sudică - South Col, de aici coborând pe fața lui Lhotse (Lhotse Face) pâna în Western Cwm, iar de aici în tabăra de bază situată la baza ghețarului Khumbu. Americanii sunt primii alpiniști care au înregistrat cadre video pe vârful Muntelui Everest.

   În anul 1965 se organizează prima expediție indiană pe Muntele Everest, aceasta fiind condusă de locotenentul M.S. Kohli, expediția este încununată de succes, 9 alpiniști ajung pe vârful Muntelui Everest. În cadrul acestei expediții Șerpașul Nawang Gombu reușește să ajungă pentru a doua oară pe vârful Muntelui Everest.

    În anul 1969 au loc două expediții japoneze de recunoaștere pe Everest, având ca scop o pregătire pentru expeditia din anul 1970. Traseul ales a fost unul extrem de dificil si anume imensa față sud-vestică de 2400 metrii  a Muntelui Everest. După instalarea taberelor altitudinea maximă atinsă a fost  de 8000 metrii.

    În anul 1970 alpinistul japonez Yuichiro Miura ajunge în Șaua Sudică la 8000 metrii, de aici el schiază pe imensa față sudică a lui Lhotse, realizarea lui fiind un record mondial la acea vreme. Întreaga sa aventură a fost filmată, realizând primul documentar de acest gen. În cadrul aceluiași sezon o echipă japoneză eșuează să stabilească o nouă rută pe fața sud-vestică a Muntelui Everest, după ce o avalanșă omoară șase șerpași, în cadrul acestei expediții moare și un porter, iar alpinistul Kiyoshi Narita moare după ce a făcut un atac de cord.

                 Scris astăzi 24.06.2015 - Bălăceanu Cristian Marius  

                                               



Marți, 16 iunie 2015 - 14:41 
Afisari: 2,621 


Postari similare:





Comentariile membrilor (1)

radmar
radmar
(admin)

 
1
Interesanta prima parte a articolului; asteptam si terminarea lui.


Miercuri, 17 iunie 2015 - 09:34  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0541 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org