Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Tarcu
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

El si noi

   Despre munte s-au scris multe. Toate numai de bine.

   Cand intrebam retoric ,,de ce iubim muntele?” venim noi ,,pricepuții, sa explicam ce nu se poate explica: dragostea. Si am mai lua si painea de la gura poeților...

   Prin aceasta intrebare noi nu facem altceva decat sa ne cautam justificari. Si asa, cu fiecare pas facut, ne dam seama ca, noi, oamenii de munte, suntem niste inși mai aparte...

 

   În idealurile noastre suntem regi. Sau ar trebui sa fim.

   Cand ne îndreptam privirea spre munte trebuie sa ne dorim absolutul, sa țintim varful cel mai de sus.

   Îmi amintesc cat de fascinat am fost cand am citit povestea ,,Jack și lujerul de fasole”! Ma vedeam urcand pe curpenii aceia grosi, spre lumea vrajita a înălțimilor.

   Asta pentru ca orice gand, orice idee, are tendinta de a se transforma în actiune.

 

   Prin repetarea acestui efort de a urca pe varful muntelui, de fiecare data la fel de inutil, ne asemanam cumva legendarului Sisif.

   Doar ca la Sisif acest nesfarsit exercitiu de inutilitate era o pedeapsa, o condamnare a lui de catre zei, fata de care eroul avea o singura modalitate de revolta: sa le declare zeilor ca el e fericit prin ceea ce face.

   Se poate observa ca si noi facem cam acelas lucru si astfel ne mulăm pe sufletul lui ca o mănușă...

   Numai ca la Sisif totul se petrece in viata de apoi, ca intr-un iad, pe cand noi ducem ,,greutațile” pe munte in prezent, in aceasta viata.

   Daca cumva acea ,,fericire” disimulata in fata zeilor ar dispare subit, Sisif nu ar avea nicio cale de scapare.

   Noua, cei din viata reala, Albert Camus ne sugereaza o posibilitate de scapare... Da, una nu tocmai comoda.

 

   Nu cred ca as exagera prea mult daca as afirma ca noi, oamenii de munte, apartinem unei elite.

   Si asta nu printr-o camparatie favorabila cu cei care nu urca muntele, pentru ca nu pot, pentru ca nu stiu, ori ca nu vor, ci printr-o privire mai atenta asupra-ne. Vom constata ca lucrurile sunt destul de simple.

   Sub imboldul entuziasmului sau al pasiunii si cel mai inert om poate realiza lucruri si obiective la care, altfel, nici nu visa.

   Elitismul de care aminteam nu trebuie sa vina dintr-o carență de caracter, asa cum ar fi orgoliul nemasurat, ori un egoism marunt, ci din acea forță interioara, constientizata, numită egotism.

   Egotismul e hotărârea fiecaruia de a-și dezvolta personalitatea, de a reuși prin forțe proprii si de a nu accepta lucruri impuse de alții.

   Egotismul nu suprima altruismul, sentiment atât de prețuit pe munte, ci îl reglementează.

   Cel cu o vointa puternica, bine canalizata, își va impune cu placere un efort suplimentar pentru a veni in ajutorul cuiva, însă va refuza să i se impuna un comportament de natura să-i dauneze propriei activități.

   Aceste adevaruri, aparent stânjenitoare, sunt legi dure ale muntelui în expedițiile himalaiene. Si nu numai...

   ( În cercul studențesc de turism montan din care am facut parte exista obiceiul ca dupa fiecare tura, in trenul spre casa, ori la prima ,,ședință”, sa se discute liber si sincer despre plusurile si mai ales despre minusurile comportamentale observate in acea tură.

   Astfel s-a adus in discuție cat e de normal si mai ales daca e necesar ajutorul oferit pe munte celor cu rucsacii mai grei. Despre politetea si lipsa de politete in turele alpine.

   Chiar daca acum, si in aceste imprejurari mai bune, aceste discutii ar parea puierile si depașite, concluzia e universal valabila, si anume că pe munte fiecare trebuie sa dea numai in masura in care are de dat.)

 

   Trebuie sa se adune numai cei care se aseamana.

   Cei puternici trebuie sa se disocieze de compania celor slabi si deprimați. Altfel risca să capete ei insasi o stare de descurajare.

   Trebuie sa se înțeleagă ideea că, daca fiecare membru al unei echipe este in masura să-și atinga maximul personal fara a fi tras inapoi in vreun fel, nivelul intregii echipe va progresa continuu.

   Într-o echipa adevarata dezvoltarea individuala e primordiala si echitabila.

   Friedrich Nietzsche gasea ca spre deosebire de moralitatea vechilor greci, o moralitate intemeiata pe desavarsire si eroism, moralitatea crestina este cea care transforma persoana cea mai mediocra si mai lipsita de entuziasm sau de realizari, într-un exeplu moral

   Persoana care nu a realizat nimic cu, sau in viața sa, cu exceptia evitarii caderii in pacat, își câstigă locul în rai, în timp ce persoana activa, creativă, e imorala pentru ca nu își accepta locul in turma.

 

   Pentru a fi fericit trebuie in primul rand sa poti sa oferi. Sa poti sa dai si sa poti ajuta.

   Nu doar in sensul crestinesc al cuvantului, ci si in masura in care poti spori astfel si altuia șansele de a realiza un anumit lucru.

   Pe munte respectul si aprecierea coechipierului ca pe tine însuți si adoptarea unui mod de comportament fata de cei din echipa așa cum ți-ar placea sa se poarte si ceilalți cu tine, reprezinta corecta echitate.

   Dar pentru a te ridica la nivelul impus se cere o buna autocunoastere si o temeinica stapanire de sine. In prezenta oricarei intamplari deosebite, cel mai important lucru este pastrarea calmului, concentrarea si examinarea situatiei asa cum este ea.

   Luciditatea, corectitudinea judecații si ,,spiritul de lupta” pot reduce la minimum efectele negative ale unei intamplari nedorite.

   Asemenea unui general pe câmpul de lupta, nu trebuie sa accepti niciodata infrangerea definitiva, sa primesti insuccesul temporar cu zâmbetul pe buze, constient ca in jocul fortelor potrivnice si favorabile tu joci un rol foarte impotant.

 

   Una dintre metodele simple si la indemâna orcui pentru sporirea ,,randamentului” pe munte este MOTIVAȚIA.

   Aceasta este reprezentarea mentala a unei finalitati favorabila noua. In fata unui efort mai deosebit vom incerca sa vizualizam imaginea mentala a avantajelor ce vor fi oferite de efortul respectiv.

   Astfel vom gusta anticipat din satisfactia lucrului implinit. Mai mult, ne vom stradui ca vizualizarea sa fie cat mai concreta si tangibila. Un fel de morcov pe care cel din căruță îl ține atârnat în fața măgărușului...

   Tot astfel, iarna, imaginea unei cabane cunoscute, care ne asteapta cu vin fiert si camere calduroase, poate fi o motivatie deosebit de mobilizatoare.

   (Intr-o iarna, intre Craciun si Anul Nou, pornisem pe schiuri impreuna cu Mihai spre releul din Poiana Mare, cel de deasupra Mâneciului.

   Speram ca acolo sa fim intâmpinați de un prieten, cel care se ocupa de mentenanța stației si pe care il vizitasem si in vara.

   Vedeam cu claritate cum acesta pune la fiert vinul adus de noi si intinde masa cu toba, leber si cârnați proaspeti luati de acasa. Urcam tare, fara pauze.

   Când am ajuns in varful muntelui am gasit usa incuiata... Si deodata pustiul ni s-a strecurat in suflet distrugandu-ne coplet moralul ridicat cu care urcasem muntele.

   Coborarea pe schiuri a fost o fuga disperata cu salbaticia aceea rece pe urme...)

 

   CONCENTRAREA este capacitatea fiecaruia ca la un moment dat sa stabileasca un singur subiect asupra caruia să-și concentreze gândurile, o singura problema asupra căreia să-și indrepte atentia.

   Daca miscarea stimuleaza gandirea (îl vedem aici pe Napoleon, care dicta planul de lupta plimbandu-se cu mâinile la spate), vom constata ca imobilitatea fizica tinde sa calmeze excitația nervoasa (cum spunea ,,nea Cornel”: ne oprim, gândim problema...).

   Pe o poteca expusa, intr-un pasaj cu gheață, pe un culoar de avalanșă, incetam orice discutii inutile, glume ori sarcasme ieftine.

   Ciocu’ mic si ochii cât cepele!

 

   AUTOSUGESTIA consta in repetarea mentala a unei afirmații in scopul de a o împânta ferm in minte, pentru a ajunge sa ne domine dorintele noastre de actiune: ,,sunt hotarât sa ajung pe vârf! Știu ca sunt pregatit pentru acest lucru...”

   Astfel vom incerca sa ne dominam starea de neliniste, de teama, de nervozitate, ori de alte emotii paralizante.

   ,,Nu există decat o singura cale de a duce totul la bun sfarsit: sa merg înainte!...”

   Uneori, prin autosugestie, putem face sa dispara chiar si o durere reala. Sa nu o mai simțim pana in momentul in care ajungem intr-un loc sigur.

   Se cunosc cazuri in care câte un soldat rănit a continuat asaltul, fara sa simta durerea, pana la sfarsitul bataliei...

   Mintea poate domina trupul.

   (Mie mi-e foarte draga imaginea rotită din elicopter cu un om hotărât, care strabate de unul singurintinderea nesfârșită de zapada, indreptându-se imperturbabil catre un țel doar de el știut...)

   Cum spune Jean Paul Sartre: ,,Omul e o pasiune inutila”.

   Îmi place omul care face din lucrul inutil o pasiune. Își dezvăluie astfel umanitatea din el, cea care îl deosebeste de lumea instinctuala, atat de strâmtă, a animalelor.

 

   Nu-mi fac iluzii ca toti vor fi de acord cu aceasta ultima apreciere a mea.

   E foarte posibil ca, datorita unui entuziasm nestapânit și a unei bucurii ce urmeaza unei ieșiri la munte, sa discutam aceste lucruri si cu unele persoane aflate cu totul în afara problemei.

   Aceste persoane ar putea sa încerce sa va descurajeze, sa caute a vă convinge de totala ineficiență a eforturilor voastre. Ce dracu căutați voi pe coclaurile alea?!

   Cea mai buna metoda de rezistență este sa le lași pe acele persoane sa vorbeasca atât cât vor, până își epuizeaza argumentele, apoi, pe viitor, sa-ți poți impune o oarecare discretie...

   Nu încerca sa le convingi cu argumentele tale! E orisipa de energie sufleteasca, la fel ca atunci când ai merge pe munte cu un mort in spate.

 

   De cele mai multe ori aceste contrasugestii sunt indirecte.

   Ele emana totdeauna din prezența in viata omului de munte a unor persoane amorfe, sau fataliste, ale caror comentarii si influente invizibile, dar continue, pot perturba, mai mult sau mai puțin, pe unul mai nou inițiat.

   Se constientizeaza astfel ,, înotarea impotriva curentului”, iar discutiile cu astfel de persoane, printr-un mare consum propriu de energie, pot deveni deadreptul obositoare.

 

   Altfel stau lucrurile cand impresiile si trairile de pe munte sunt impartasite unor oameni asemanatori ție.

   Atunci orice discuție despre munte poate deveni o reala placere. Ceea ce facem si noi acum, aici.

   Cui nu-i place sa se vorbeasca despre calitațile lui de om de munte?!...

   Păi nu? Despre munte s-au scris multe... Ia să mai vorbim si despre noi!...

 

   (Această ultima fraza îmi aminteste de un episod din timpul revolutiei din decembrie 89. Se anunțase fuga lui Ceausescu si a doua zi, cand multimea de navalisti intra încă docilă pe portile șantierului, rândurile s-au desfacut in doua pentru a face loc ARO-ului argintiu cu care venea directorul la serviciu.

   Din multime se desprinde Manole Tănase, un inginer ctc-ist de la sectia noastra de corp. Se aseaza in fața masinii și zice: ,,Gata, tovarășe director, v-ați plimbat destul cu mașina noastră!” Apoi îl da pe director la o patre și urcă el în dreapta șoferului.

   După aceea vine la noi în birou și povestește scena in hohotele generale.

   Nici lui nu-i venea sa creadă de ce a fost in stare și cât de repede poți deveni revoluționar...

 

 

 

   Gata cu El, acum a venit și rândul nostru!...

  



Miercuri, 26 ianuarie 2011 - 19:08 
Afisari: 2,732 


Postari similare:





Comentariile membrilor (15)

kya
kya
Coarda
 
1
"Îmi place omul care face din lucrul inutil o pasiune. Își dezvăluie astfel umanitatea din el, cea care îl deosebeste de lumea instinctuala, atat de strâmtă, a animalelor."

Poate cea mai tare fraza din acest articol. Sunt cu totul de acord ca umanitatea din noi se poate dovedi doar prin manifestarea si nu prin inhibarea trairilor, indiferent ce intreprindem. Daca punem pasiune in ceea ce facem, macar e o certitudine ca nu ne-am nascut gata obositi!


Miercuri, 26 ianuarie 2011 - 20:38  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
2
Deosebit de interesante cele scrise.
Pacat totusi ca este citit si inteles de regula doar de cei din "aceeasi breasla"... in special cu referire la acea risipa de energie...


Miercuri, 26 ianuarie 2011 - 21:55  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
3
"Friedrich Nietzsche gasea ca spre deosebire de moralitatea vechilor greci, o moralitate intemeiata pe desavarsire si eroism, moralitatea crestina este cea care transforma persoana cea mai mediocra si mai lipsita de entuziasm sau de realizari, într-un exeplu moral

Persoana care nu a realizat nimic cu, sau in viața sa, cu exceptia evitarii caderii in pacat, își câstigă locul în rai, în timp ce persoana activa, creativă, e imorala pentru ca nu își accepta locul in turma."

Ah, cata dreptate aveti aici, sunt cu totul de acord. Dupa mine credinta trebuie sa o porti in suflet si te ajuta sa faci lucruri marete, iar religia nu este decat o metoda de manipulare a maselor si de ingropare a initiativei.
De fapt tot articolul e interesant. S-au vazut cazuri in care oameni in pericol de moarte s-au folosit de diferite motivatii ca sa supravietuiasca sau si-au impus sa treaca peste obstacole pe care in alte conditii nici nu ar fi crezut ca pot exista.


Miercuri, 26 ianuarie 2011 - 22:54  

meetthesun
meetthesun
Busola
 
4
Ai mare dreptate cu multe din lucrurile pe care le-ai scris mai sus, subscriu la multe dintre ele chiar daca mi s-a intamplat sa fiu considerata un pic mai "dura" atunci cand le-am enuntat "cu cuvintele mele", poate ceva mai putin diplomatice.

Plecand de la principiul de a realiza cat mai multe lucruri prin propriile puteri, am fost de multe ori revoltata de comportamentul oamenilor care pricep mai greu ceea ce ai scris mai sus: "Într-o echipa adevarata dezvoltarea individuala e primordiala si echitabila"...

Altfel, legandu-ma de penultimul paragraf, pot spune ca am avut parte de multe voci "contra curentului" si desi sunt un om deschis, am inceput treptat sa tin raspunsurile pentru mine si pentru cei cu care ma aseaman.

Am observat ca majoritatea oamenilor nu au pasiuni de durata, constante in timp calitativ si cantitativ. De aceea le e foarte greu sa-i inteleaga pe cei pe care le au. Am fost intrebata si chestii de genul: "ce motiv ai sa mergi pe munte?" sau am auzit afirmatii: "e ceva temporar, te refugiezi de ceva, o sa-ti treaca!". Omul are nevoie de explicatii "exotice" si carcotase, nu ii e suficient un raspuns simplu din categoria: imi place muntele, asa simt, asta sunt eu, asta ma implineste...

Cu timpul, aceste interferente dispar (sau noi invatam sa nu ne mai lasam afectati de ele), dar adevarata provocare apare cand viziunile dintre "cei care se aseamana"... nu se si aduna.


Joi, 27 ianuarie 2011 - 12:41  

andreea2401
andreea2401
Busola
 
5
"E foarte posibil ca, datorita unui entuziasm nestapânit și a unei bucurii ce urmeaza unei ieșiri la munte, sa discutam aceste lucruri si cu unele persoane aflate cu totul în afara problemei.

Aceste persoane ar putea sa încerce sa va descurajeze, sa caute a vă convinge de totala ineficiență a eforturilor voastre. Ce dracu căutați voi pe coclaurile alea?!"

Nu mi s-a intamplat o singura data sa ma simt neinteleasa de persoana careia ii impartaseam entuziasmul rezultat in urma unei drumetii pe munte. De cele mai multe ori constat ca suntem inconjurati de persoane superficiale care printr-o iesire la munte inteleg sa stea la o vila/pensiune cu o bere in fata si cu o punga de seminte.
Nu suntem facuti toti din acelasi aluat, asta e clar si cel mai bine e sa iti imparti bucuriile cu persoanele care sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine.
Un articol complex si deosebit de interesant!


Joi, 27 ianuarie 2011 - 12:59  

hana
hana
Coarda
 
6
"Friedrich Nietzsche gasea ca spre deosebire de moralitatea vechilor greci, o moralitate intemeiata pe desavarsire si eroism, moralitatea crestina este cea care transforma persoana cea mai mediocra si mai lipsita de entuziasm sau de realizari, într-un exeplu moral.
Persoana care nu a realizat nimic cu, sau in viața sa, cu exceptia evitarii caderii in pacat, își câstigă locul în rai, în timp ce persoana activa, creativă, e imorala pentru ca nu își accepta locul in turma."

Mi se pare mie sau e o contradictie intre cele 2 fraze. Sunt de acord ca moralitatea crestina transforma, daca nu transforma inseamna ca nu e crestina, transformarea este unul din scopurile crestinismului.
De aici rezulta ca numai persoanele extraordinare, persoanele transformate, care au depasit mediocritatea si imoralitatea, prind raiul, si implicit persoanele extraordinare nu fac parte din turma.
Nu vad cum o o persoana care nu a facut nimic cu si in viata sa, adica o persoana netransformata, ar putea sa ajunga in rai, e ilogic.
Si pe de alta parte nu cred ca exista muritor care a reusit sa evite caderea in pacat. Ar fi o contradictie in termeni.

Faptul ca nu suntem intelesi de ceilalti, daca telul ne copleste si ne aduce satisfactie, de ce am avea nevoie de aprobarea celor care nu ne inteleg?
Faptul ca ei nu ma inteleg, ma determina si pe mine sa imi pun intrebarea daca eu ii inteleg pe ei in limitarea sau nelimitarea lor.

Cele de mai sus nu sunt o critica la articol, articolul mi-a placut, pentru autor am o stima si o simpatie deosebita.
E o opinie argumentata sper eu suficient de logic.


Joi, 27 ianuarie 2011 - 14:14  

hana
hana
Coarda
 
7
"Trebuie sa se înțeleagă ideea că, daca fiecare membru al unei echipe este in masura să-și atinga maximul personal fara a fi tras inapoi in vreun fel, nivelul intregii echipe va progresa continuu."
Vis a vis de asta as adauga un citat, nu stiu autorul:
Creste (se dezvolta) cel mai mult cel care ii ajuta pe altii sa creasca.
Sunt multi pe acest site care fac asta, iar dumneavoastra prin articole si jurnale, sunteti unul dintre acestia.


Joi, 27 ianuarie 2011 - 14:38  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
8
Multumesc si ma bucur ca rezonam in atitudinile noastre!
Cu toate ca e o evidenta faptul ca nu suntem facuti toti din acelas aluat. Posibil ca noi sa se fi scapat mai multa ,,drojdie de bere" si de aceea parem mai ,,crescuti".
Astfel oamenii de munte pot fi vazuti ca veriga dintre om si supraom. Tot de la Nietzsche citire...


Joi, 27 ianuarie 2011 - 15:54  

zentai
zentai
Coarda
 
9
Nu zic ca Friedrick Nietzche ar fi greu de inteles, de "aplatizat", desi nazi au sustinut cum ca-r fi unul din gasca lorCarpati.org.Nici ca afirmatiile lui ("Asa grait-a Zarathustra") n-ar in contradictie evidenta cu dogma crestina.Intamplator, Nietzche e preferatul meu...dintotdeauna.Pentru ca a fost un adevarat.Ganditi-va ca "Supraomul" era un manifest asupra ipocriziei absolut gretoase a unei clase "superioare" a secolului 18, stiti voi, doamnele acelea cu fuste superlungi si palarii uriase, cand daca te plimbai c-o femeie in trasura, pe strada, trebuia s-o iei de nevasta pentru c-o compromiteai.Ce-a determinat asta un secol mai tarziu? Noua Revolutie Sexuala din State, cu miscarea hippie (varful de lance a unei promiscuitati bizare Carpati.org.Sa revenim la Nietzche.Cartile lui au socat la vremea aceea.Nu le-a scris ca sa socheze societatea in care traia. Le-a scris pentru ca i se pusese "pata" pe toata nebunia si mizeria din jurul lui.Omul i se parea "prea "moale"...De aici, sintagma mea preferata...."omenesc, prea omenesc!".Tot mai onest mi se pare crestinismul, cu mesajul lui simplu-iubirea.Legat de asta, o sa ma opresc aici pentru ca nu tin neaparat sa "produc" o disertatie in teologie, desi am citit mai multa literatura bisericeasca decat beletristica ( doar din intamplare sau din curiozitate)

Eu zic asa: daca iubim, daca iubim cu adevarat, cuvintele sunt o pierdere de vreme.Nu m-as justifica fata de altii de ce iubesc muntele pentru ca si eu, ca si altii, sunt un simplu inchinator.N-as incerca vreodata sa fiu un Sfantul Pavel al muntelui.Apoi ca fiecare isi poarta sufletul ce-l are, deci si pe munte.Ce bagi in suflet, aia iti si infloreste.MI s-a intamplat, de cateva ori, ca persoane de la care nu asteptam mare lucru , sa ma colpeseasca cu vorba simpla ce-mi rascolea sufletul.

Cred ca pe munte doar doua feluri de oameni sunt de nepretuit: cei simpli, naivi, onesti, ca se entuziasmeaza copilareste si te dezarmeaza cu sambetul lor sincer, sau cei extraordinar de culti si rafinati, care daruie cu prezenta lor un crampei de ideal, oricare ar fi acela.Atata doar ca simplitatea celor simpli iti poate da in plictis, iar cei destepti pot deveni parsiviCarpati.org.Cred ca avem nevoie de prieteni.Muntele ar putea sa nu uneasca...trecand peste micile iaduri ale fiecaruia.

PS- articol super fain! Chiar daca uneori nu sunt de acord, imi place voiciunea mintiiCarpati.org.De aceea, citesc cu placere articole "made by gigicepoiu"Carpati.org


Joi, 27 ianuarie 2011 - 16:49  

baltarel
baltarel
Busola
 
10
O scanteie si iata ca un nou subiect de discutie, interesant, s-a ivit.
Felicitari pentru ideea aceasta despre un el si noi.
Cand eram la munca eram acaparati de problemele zilnice si prin refugiul la munte gaseam : liniste, vorbe frumoase, ascultam tot ce poate oferi natura si multe altele. Afirmatie si negatie doua cuvinte valabile, moral si imoral, ma duc cu gandul la tinerete cand cautam repere si nu mereu le gaseam.


Vineri, 28 ianuarie 2011 - 09:57  

odin
odin
Rucsac
 
11
Si ce daca nu ma inteleg altii de ce merg la munte? Treaba lor...
Sa ma apuc sa le explic faptul ca muntele e o parte din viata mea si ca nu pot sta fara el? Nu vor intelege niciodata acest aspect al unei astfel de pasiuni pentru ca ei insisi nu au vreo pasiune cu care sa compare anumite ganduri si sentimene.
Munca de Sisif ar fi sa incerc sa ii conving ca apa de izvor nu e rece, ca vremea normala este cea care este etc etc...si tocmai munca asta de Sisif imi place sa o fac...Carpati.orgCarpati.org

Noi suntem supraoameni pentru ca ei ne considera asa; de fapt noi suntem oameni normali (fireste...ne lipseste o tigla de pe acoperis)... dar spre deosebire de ei noi nu ne ferim de efort si privatiuni, noi tocmai le cautam... de ce? Nu ne batem capul cu astfel de idei...ne place pur si simplu!

Despre noi...fiecare ar putea scrie multe randuri daca daca dupa 1 tura la munte s-a mai intors acelasi omCarpati.org Muntele scoate ce e mai bun din noi, asta e cel mai frrumos lucru...restul sunt basme.

"De cele mai multe ori constat ca suntem inconjurati de persoane superficiale care printr-o iesire la munte inteleg sa stea la o vila/pensiune cu o bere in fata si cu o punga de seminte."

Nici nu stii cat ma bucur ca nu fac parte din asemenea categorie. Mie imi place asa cum sunt, nu caut explicatii de ce sunt asa dar nici nu caut explicatii de ce sunt altii cum sunt... iti dai sama daca erau toti ca noi la cati dadeam ziua buna pe traseu si cat era coada la cazare? Bonuri de ordine la cort? :-O
Am incetat de mult sa caut explicatii de ce unii prefera atmosfera de tortura din baruri in loc de plimbari prin munti. Eu ma bucur ca nu sunt ca ei si mai ales ca m-a fost dat sa cunosc muntii.


Vineri, 28 ianuarie 2011 - 17:33  

paciu
paciu

 
12
Stimate Domnule Cepoiu,

Cu riscul de a fi citit eseul dvs. doar printre randuri(deformatie profesionala in incercarea de a maximiza informatia, chiar ea sub forma literara, metafore si stilistica) nu-i inteleg rostul...Si aici ma refer doar la aspectele care tin de incercarea de a convinge existenta elitismului montaniarzilor.
Probabil sunt greu de cap, insa ultimul exemplu dat, demonstreaza o dorinta innabusita de anumite frustrari , probabil datorate neintelegerii pasiunii noastre, a muntomanilor, de catre masele de pantofari (poate nu e exact cea mai buna formulare , insa in esenta cam asa ar fi dupa intelegerea mea limitata).
Si totusi, care este scopul? Trebuie sa vorbim despre noi si sa ne facem cu adevarat intelesi in fata celor multi care oricum nu vor intelege?
Intr-adevar, ultimul exemplu descrie rabufnirea unor frustari de zeci de ani sub jug comunist (la nivel ideatic, la nivel individual nu am de unde stii motivul personal al individului-putea fi doar o problema perosnala mai veche...); oricat de bine intentionata ar fi fost comparatia, cred ca nu ar trebui sa isi gaseasca un corespondent in problema initiala; suntem cum spunea Terray"niste cuceritori ai inutilului"-a incerca sa ne impunem propriile viziuni si sa ne facem o elita dintr-o pasiune de week-end este la fel de inutila in frumusetea ei ca si pasiunea per se.
Alpinistii profesioniti, schiorii, speologii, cei din administratia unui parc(de ex.) care traiesc din ceea ce fac, pot forma elite, deoarece asta le este meseria; a forma elite dintr-o pasiune de week-end este la fel de inutil (daca nu cumva ridicol) ca si cum cei care colectioneaza monede, fosile ori timbre ar spune"ceilalti sunt niste ignoranti, nu vad ce clasor superb cu o colectie de timbre cu cap de bour am eu"...
Imi aduc si eu aminte de ce zicea Cocosila cand intra pe inserate in curtea lui Moromete "Salut Moromete!Pe ailalti nu-i salut ca e prosti!"...Sa nu facem asta...

Cu riscul de a fi citit printre randuri......,
Paciu


Miercuri, 2 februarie 2011 - 18:03  

alexus
alexus
Busola
 
13
Sunt dezamagit de acest articol.

Friedrich Nietzsche o fi avut si el partile lui bune, partile lui rele ... ca orice om. Din pacate, afirmatiile lui, cuprinse in acest articol nu au nici o legatura cu adevarul despre credinta.
Sunt doar contradictii si chiar mai rau, nonsensuri. Cine a citit Biblia stie la ce ma refer.

Si eu merg pe munte, dar nu mi-as dori niciodata sa fac parte din "elita" sugerata de acest articol.


Sâmbătă, 5 februarie 2011 - 14:25  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
14
Mă întorc și spun ca poate e mai bine să nu avem aceleași atitudini in fața idealurilor omului de munte.
Astfel, încet-încet, poate că va căpăta formă un alt ,,chip", mai apropiat de adevărul invocat.
Respect și chiar apreciez fiecare dintre opinii!
De la început am zis sa nu vin aici și să justific vreuna din ideile criticate.
Las astfel cale liberă unui alt Articol, oricare ar fi semnatarul său.


Sâmbătă, 5 februarie 2011 - 15:50  

van51
van51

 
15
Referitor la cele amintite mai sus,despre,concentrare si sugestie, a trebuit sa le aplic si eu,pentru a tine pasul cat de cat, cu colegii mai tineri si bine antrenati, in tura de initiere din data de 13 februarie 2011, pe care am terminat-o cu bine.


Vineri, 25 februarie 2011 - 12:47  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0699 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org