Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Martie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Aprilie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Parangul Mare
Muntii Parang

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Dobrogea de Nord: vatra de istorie veche. 2. Perioada crestina.

   Miezul lunii martie adusese in ținutul Sulmonei, din nordul Romei, adevărate ninsori de primăvară, covoare de petale scuturate din merii, cireșii si caișii înfloriți.

   Bucuria primăverii timpurii trezea în oameni bucuria vieții.

   După sărbătoarea Annei Perenna urmau cele trei zile de sărbatoare ale lui Bachus, apoi veneau Quinquatriile, cele cinci zile închinate Minervei.

   Casa cavalerului Publius Naso era si ea împodobită de sarbatoare, cu ghirlande de flori si verdeață. Și ce sarbatoare...

   Numaidecât dupa naștere copilul fu adus în fața parintelui și așezat la picioarele sale. Tatăl îl ridică de jos, ceea ce însemna că îl recunoaște ca fiu.

   Era cea de-a doua zi a sarbatorii Minervei si ursitoarele îi hărăziră o fire dăruită cu lumina inteligenței, cu gustul pentru frumos și pentru artă. După purificare in mijlocul familiei copilul primi numele Ovidiu.

 

   Copilăria și-a petrecut-o printre povești cu zeități, dar mai ales cu legende ale eroilor neamului roman.

   După ce a deprins meșteșugul vorbei scrise, tatăl său, cavaler al ordinului ecvestru, coborâtor dintr-o familie de razboinici ai imperiului, îl duce la Roma pentru a-și continua studiile la o școală de gramatică.

   (Episodul acesta ne poate aminti de plecarea lui Nică a Petrii la Broșteni, ori de drumul făcut de Octavian Paler spre București pe un camion plin cu cartofi.)

   ,,Gramaticus”, batrânul său profesor, îl îndrumase in regulile scrierii și pe Horațiu, poet latin al cărui tată nu era decât un sclav eliberat...

 

   La Roma, după asasinarea lui Iulius Cezar de către conspiratorii lui Brutus, uzurpatorii fură, la rândul lor, asasinați de un grup de războinici, în frunte cu Marc Antoniu.

   În triumviratul instalat în fruntea republicii romane Antoniu preferă să-și continue campaniile militare din est, (unde avea să cada si el în mrejele Cleopatrei, regina Egiprului), iar Lepidus se dovedi nepotrivit pentru treburile statului, așa că puterea de la Roma reveni lui Octavian Augustus.

   La puțin timp, după eliminarea atât de tragică a lui Antoniu (si a Cleopatrei), Octavian se declară imperator.

   Avea să urmeze mai bine de jumătate de veac de ,,pax romana”, o perioada deosebit de prospera a Imperiului Roman.

 

   Ovidiu își desăvârșise studiile de gramatică, retorică si politica, dar își dă seama ca el nu e făcut pentru un post in administrația statului si cu atât mai puțin în profesiunea armelor.

   Se dedica poeziei, dar nu versurilor de preamărire a vitejiei stramoșilor, așa cum făcuse Virgiliu, poetul oficial al ,,curții”, cel care desăvârșise ,,Eneida”, epopeea neamului roman. Ovidiu se apleca asupra gingașului vers de dragoste.

   E surprinzator să aflăm cât de rafinată era lumea mondenă si viața culturala în acel sfârșit de mileniu...

   Familiile de vază ale Romei se declarau protectoare ale artelor, iar in vilele si palatele lor ființau cenacluri de poeazie si locuri de întâlnire a tuturor artiștilor.

Astfel ca în casele lui Pillion, ale lui Mecena, ori ale lui Messalla, Ovidiu întâlni pe Tibul, Properțiu, Catul si Horațiu, toți poeți elegiaci, dar prea melancolici si triști, dupa părerea lui Ovidiu...

   Acesta citise aici un poem de dragoste, ,,Povstea unei iubiri”, în care muza, Corina, aducea in vers jocul minunat al dragostei, mai mult zvăpăiat decât melancolic.

   Îndrăgit pe dată de catre tineretul din lumea bună a Romei, Ovidiu încercă să largească orizonturile acetei lumi a îndragostiților aducând in versurile sale istoriile cuplurilor legendare de indragostiți. Aparu astfel opera ,,Heroidele”.

   ,,Să laude alții trecutul!” avea sa spuna poetul îndrăgostiților.

   Spre deosebire de cetățile grecești, unde femeia avea un rol secundar in viață, la romani femeile căpătasera un statul egal cu cel al bărbaților, iar libertatea lor aluneca de multe ori spre libertinaj.

   În ,,Arta iubirii” Ovidiu avea sa se arate un fin cunoscator al problemei, ajungând sa ofere sfaturi pentru orice situație ivita în cuplu, păna la leacuri de dragoste, dar si rețete cosmetice pentru frumoasele timpului.

 

   Împăratul Octavian o avea pe Iulia fiică dintr-o căsătorie anterioară, iar Livia, mama vitregă, nu vedea cu ochi buni cum aceasta iși neglijează soțul bătrân care îi fusese impus si îsi petrece serile si sarbatorile in compania tinerilor aristocrați ai Romei, într-o lume decadentă, hrănita de versurile pline de erotism ale lui Ovidiu.

   Cănd Iulia ajunge sa fie exilată chiar de catre tatăl său in una din cetățile răsăritene ale imperiului, Ovidiu intuiește pericolul care planeaza si asupra sa si îsi indreapta pana spre alt gen.

   Scrie acum ,,Metamorfozele”, o colectie de peste doua sute de poeme, cele mai multe inspirate din vechile mituri si legende romane, dar mai ales elene, în care ființe umane blestemate de zei ajung să ia chip de păsări, de flori si de râuri.

 

   În imperiu, dar mai ales la Roma, cetățenii romani duceau o viață lipsită de griji. Mai bine de jumătate din zilele calendarului erau sarbatori...

   Ovidiu se apropie o vreme de oamenii de la țară si luă din graiul lor bucuriile acestor sărbători. Srie astfel poemul ,,Fastele”.

   Aceste indepartări ale sale de la poezia de dragoste treceau neobservate la Roma, unde versurile sale de dragoste erau recitate la cenacluri, ori erau bine-cunoscute de orice indragostit.

   Cănd Octavian exilă din aceleași cauze și pe nepoata sa, pe care o chema tot Iulia, lumea se scufunda și pentru poetul Ovidiu...

 

   Publius Ovidiu Naso primi un ordin de relegare în cetatea Tomisului, executabil in 24 de ore. Motivul? Nu-l vom cunoaste niciodata. În mod oficial.

 

   Călătoria pe apă și pe uscat dură cinci luni.

   Despre aceste ținuturi îndepărtate ale imperiului Ovidiu avea doar informații care ar fi ingrozit pe  orice locuitor al Romei.

   El însuși în versurile ,,Metamorfozelor” le numise ,,țara foametei, a spaimei și a gerului cumlpit”.

   De la Herodot știa că în această țară, numită Taurida, oamenii erau jertfiți de vii pe altare precum odinioară Ifigenia, că sciții din Sciția Minor scot ochii prizonierilor de război, că soțiile lor sunt vrăjitoare și se pt transforma ușor în pasări și că tot aici Medeea, pentru a-l opri din drum pe tatăl său, își omorăse fratele și-l tăiase bucăți , pe care le aruncase pe țărmul mării. De aceea cetatea se numea Tomis, care în grecește înseamnă ,,cetatea omorului”.

   Mai află ca dupa moartea marelui rege Burebista ținutul ajunsese din nou sub stăpânirea unor triburi barbare.

   Prin 29-28 î. Hr. Licinus Crasus, proconsulul Macedoniei, îi alungă pe traci și bastarni, iar Sciția Minor deveni un ținut clientelar, cu un rege get, Roles, aliat Romei.

   Acest sistem de stăpânire prin încredințarea conducerii unui rege de-al locului, dar supus imperiului, va fi întâlnit și mai târziu, în vremea Imperiului Bizantin, când căpetenii ale popoarelor migratoare ajungeau chiar comandanți ai armatei imperiale, respectivele popoare fiind folosite ca aparatoare în fața altor valuri de năvălitori.

 

   După ce petrecu primele zile copleșit de gândul nenorocirii sale, poetul plecă cu sufletul pustiu pe străzile pitruite ale Tomisului.

   Întregul oraș era așzat pe o peninsulă scurtă, închisă la capătul dinspre uscat cu un zid de apărare.

   Descoperi cu încântare că acest orășel din sciția cea îndepărtata avea un teatru frumos, un stadion încăpător și un circ pentru luptele cu tauri.

   Dincolo de termele incăpătoare se înălțau temple închinate lui Apollo, lui Dionisos și Cybelei, cu coloane din marmură si basoreliefuri cu scene mitologice.

   Tomisul era un oraș înfloritor, mai ales de când Histria, rivalul său, rămăsese fără portul înnisipit.

   Orașul-port era organizat după modelul ,,polis”-urilor grecesti, ca o cetate-republică independentă de Atena ori Roma.

   Apărarea era încredințată unei unități de 40 de ostași, călăreți și arcași greci, căci la vremea recoltelor stepele dinspre miazănoapte erau bântuite de cete nomade de prădători.

 

   Sperând într-o schimbare a deciziei de exil din partea Impăratului Octavian Augustus, Ovidiu trimite la Roma poezii în care descrie viața grea și plina de pericole pe care o duce în singuratate la Tomis.

   Aceste versuri aveau sa formeze cele 5 cărți al ,,Tristelor”.

 

   Dupa moartea împăratului, survenită în anul 14 d. Hr., deznadejdea poetului devine fără margini, căci la conducerea imperiului nu ajunge, așa cum spera el, Germanicus, ci Tiberius, fiul văduvei Livia.

   Ințelegând că niciodată nu-și va mai revedea prietenii și familia, Ovidiu va scrie ,,Ponticele”, versuri în care își întoarce fața spe locurile și oamenii de la țărmul pontului Euxin.

   Se pare ca poetul a scris și o operă in limba populației locale (geți, sciți), dar care, din păcate, s-a pierdut.

 

   În anul 18d. Hr. poetul Ovidiu se stinge departe de Roma sa iubită...

   ,,Da! Voi pieri departe, pe țărmuri neștiute

     Și moartea mea cea tristă va fi pe loc străin

     Și trupul n-o sa-mi zacă în patul meu de-acasă

     Și n-o să fie nimeni să plângă după mort.

     Dorințele-mi din urmă cui le voi spune? Cine

     Ma va chema pe nume, va-nchide ochii mei?

     Și fără-nmormântare și fără cinstea gropii,

     Neplâns, mă va înghite acest pământ barbar...”

 

 

   Ovidiu nu avea de unde sa știe că peste nu mult timp regretele sale se vor dovedi fără obiect...

   Și aceasta pentru că la Roma ,,balul iubirii” era pe sfârșite. Peste doar câteva decenii în capitala imperiului ajungea creștinismul, care avea să înlocuiască iubirea erotică, cu iubire aproapelui...

   Noua credință nu va prinde rădăcini pe un teren religios pustiu, căci de sute de ani din orient ajungeau până la Roma precepte ale unor secte de felul celor pitagoreice, inițiatice și secrete, care propovăduiau dintr-u începuturi fericirea vieții de apoi.

   Succesul imediat, dar statornic al noii credințe se datora faptului ca era o religie a celor obidiți, majoritari în lumea atât de nedreaptă a antichității romane.

   Apoi faptul că pe o asemenea întindere ca a Imperiului Roman se vorbea o singură limbă oficială, latina, a constituit un mare atuu al rapidei răspândiri a noii religii.

 

   În pământul pontic al Moesiei Minor sămânța dreptei credințe avea să fie aruncată de chiar unul din apostolii Domnului, Andrei, cel dintâi chemat.

   Sfântul Apostol Andrei era de fel din Betsaida, un sat de pescari de pe malul Lacului Ghenizaret, din Galileea.

   În anii 49-50 d. Hr., dupa Sinodul de la Ierusalim, a avut loc tragerea la sorți între apostoli pentru împărțirea lumii cunoscute în vremea lor în scopul alocării unui spațiu misionar fiecăruia dintre ei.

   Sfântul Apostol Andrei se îndreaptă spre Sciția Minor, unde predica mai întâi Evanghelia lui Hristos in tinuturile de pe lânga Cetatea Axiopolis (Cernavodă), apoi se îndreapta spre Tomis unde statornicește o puternica biserică apostolică, la rangul de episcopie.

   Cu toate vicisitudinile din vremea Imperiului Roman de până la Imparatul Constantin cel Mare, Tomisul avea să devină in timp (sec. 6) mitropolie, îndrumatoare în ale credinței pentru încă 14 episcopii dobrigene: Axiopolis, Capidava, Carsium (Hârșova), Callatis, Constantina, Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum, Aegyssus, Salsovia, Halmyris, Zaldapa, Dionysopolis (Balcic).

 

   Ca și în cazul poetului Ovidiu, acest colț depărtat al imperiului avea să devină pentru  început locul de surghiun și chiar de martiraj al multora dintre creștinii prigoniți la Roma, ori în alte ținuturi ale imperiului.

   Cele mai sângeroase persecuții au avut loc în timpul împăraților Decie (249-251), Dioclețian (284-305) și Liciniu (308-324).

   Mulți dintre martirii creștini erau de prin părțile locului, pentru că la Tomis se rânduise încă de la sfârșitul sec. 1 d. Hr. o episcopie creștină.

 

   Din șirul lung al episcopilor tomitani primul caruia i se cunoaște numele este Evanghelicus (290-300). Acesta ar fi botezat in anul 290 pe părinții primului dintre martirii creștini ai pământului dobrogean, stântul mucenic Astion.

   Astion monahul era ucenicul părintelui Epictet-preotul.

   Datorită persecuțiilor din vremea împăratului Dioclețian, cei doi și-au părăsit locurile natale din Asia Mică și s-au stabilit la Halmyris (Dunavăț), veche cetate ce se mai chema și Salmorus, unde au convertit la creștinism un mare număr de păgâni geți, sciții, goți.

   Din porunca guvernatorului Latronianus cei doi părinți sunt închiși la Halmyris și torturați pentru a se lepăda de Hristos.

   Dovedindu-se învins de tăria credinței lor, comandantul roman poruncește să li se taie capetele, într-o zi de 8 iulie.

 

   Un alt episcop al Tomisului a fost sfântul mucenic Efrem. Ucenic al patriarhului Ierusalimului (300-314), părintele Efrem vine în Dobrogea și propovăduiește Evanghelia printre popoarele barbare de la gurile Dunarii, răscupărând de la moarte numeroși sclavi , pe care apoi îi boteza intr-u Hristos.

   Și acest episcop sfârșește martiric în mare persecuție a lui Dioclețian, fiind întemnițat și chinuit cumplit la Cherson (Crimeea) in anul 304.

 

   În luna septembrie a anului 1971, pârâul satului Niculițel din nordul Dobrogei, venind mare, a descoperit sub șoseaua ce trece prin mijlocul localității cel mai vechi și mai bine păstrat martirion creștin din intreaga Dobroge si printre cele mai rare si prețioase din lume.

   Cripta martirica de la Niculițel, construită din carămidă, cu dimensiunile de cca. 4x4x3, este împărțită in doua mici incăperi supraetajate.

   In incăperea de sus s-au gasit patru moaște intregi de martiri, așezate intr-o raclă comună, de lemn, dupa tradiția ortodoxă, cu mâinile pe piept si capul spre apus. Toți martirii aveau capetele tăiate, din care trei erau asezate la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului.

   Pe peretele din stanga intrării se află săpată in zid urmatoarea inscripție in limba greacă: ,,Martirii Zoticos, Attalos, Camasis, Filipos”, avand deasupra crucea creștină.

   In incăperea de jos s-au găsit aproape o suta de bucăți de oase sfinte, care apartineau altor doi martiri necunoscuți.

   Deasupra criptei martirice de la Niculițel s-a construit o bazilică din piatră si cărămidă destul de mare, care a servit, probabil, ca locas de cult al unei străvechi mânăstiri din sec.4-7.

 

      Sfantul Ioan Cassian (360-435 d. Hr.) s-a nascut in hotarele Cassienilor si in tinutul pesterilor din Cheile Dobrogei.

   Vazand sfintenia si ravna pentru Hristos a calugarilor sciti ce se nevoiau prin locurile sale natale, Ioan Cassian se calugareste de tanar in una din manastirile dobrogene unde deja traia intr-u Hristos Cuviosul Gherasim, ruda si prietenul sau pentru toata viata.

   Dorind sa se inchine la Mormantul Sfant, la numai 20 de ani, Cuviosul Ioan Cassian pleaca la Ierusalim impreuna cu sora sa si prietenul Gherasim.

 

   Dupa cinci ani petrecuti intr-o manastire din Betleem, cei doi merg in Egipt, leaganul monahismului crestin.

   Anii petrecuti in pustie au desavarsit si mai mult trairile cuviosilor dobrogeni, asa ca ajunsi la Constantinopol, marele patriarh Ioan Gura de Aur, ii cheama la el, hirotoniseste diacon pe Ioan Cassian si il face ucenic al sau.

   Surghiunirea din scaun a marelui patriarh in anul 404 il determina pe Cuviosul Ioan Cassian sa mearga la Roma pentru a-i lua apararea Sfantului Ioan Gura de Aur in fata papei Inocentiu I.

 

   In anul 407, cand afla ca Sfantul Ioan Gura de Aur isi aflase sfarsitul pe pamant armean, cei doi invatati calugari dobrogeni se indreapta spre sudul Galiei, la Marsillia.

   Aici intemeiaza doua manastiri dupa regulile monahale aduse din Rasarit, facand astfel legatura intre spatiile spirituale ortodoxe si catolice.

 

   Tot de aceste locuri se leaga si povestea unui alt sfânt dobrogean.

 

   Sfantul Dionisie cel Smerit (cunoscut in lumea latina sub numele de Exiguul) (470-545 d. Hr.) s-a nascut in tinuturile dobrogene si a luat jugul bun al lui Hristos in una din numeroasele manastiri din jurul Cheilor Dobrogei.

   Inca de la o varsta frageda cuviosul calugar dobrodean merge sa se inchine la Mormantul Domnului, apoi se stabileste la o manastire din Constantinopol.

   Teolog desavarsit si un bun cunoscator al limbilor greaca si Latina, in anul 496 Cuviosul Dionisie este trimis la Roma, unde devine traducator al canoanelor ortodoxe din limba greaca in latina.

 

   In mod deosebit trebuie subliniat faptul ca, avand bogate cunostinte de astronomie, Dionisie Exiguul este cel care a fixat cronologia erei crestine, luand pentru prima oara ca punct de plecare pentru numararea anilor Nasterea Mantuitorului, ,,inceputul nadejdilor noastre”…

   Anul 1 al calendarului incepea astfel la 753, ori 754 de ani de la intemeierea Romei.

   Eroarea din calculul sau s-a datorat faptului ca in acea vreme nu se cunostea numarul ,,zero”.

   Ulterior, cand matematica a fost revolutionata de catre arabi, si printre altele s-a trecut la calcule cu cifra ,,sifr”, adica ,,gol”, socotelile smeritului parinte dobrogean s-au dovedit a fi corecte.

   Calendarul actual s-a adoptat in Italia in sec. 7, in Anglia in sec. 8 si in Franta in sec. 9, apoi, cu timpul, in toate tarile lumii.

 

   În anul 395, dupa împartirea în doua a Imperiului Roman, Sciția Minor intră în componența Imperiului Bizantin.

 

   După anul 534 invaziile pustiitoare ale hunilor, avarilor si bulgarilor duc la o scadere treptata a strălucirii acestei provincii bizantine din perioada imparatului iustinian.

 

   În 679 hanul Asparuch (bulgarotonul) se instalează in Moesia Inferior, Dobrogea rămânând sub dominație bulgară până in anul 971.

 

   După scurte perioade de independență relativă, cu conducători ridicați de prin părțile locului, cum ar fi Dobrotici, in anul 1386 o mare parte a Dobrogei cade sub ocupație otomană.

 

   Dar aceasta ar putea fi o alta poveste…

 

 

 

 

    Cetăți în Dobrogea de Nord

 

   Cetatea Argamum-Capul Doloșman, lângă loc. Jurilovca

   Cetatea Noviodunum-Isaccea

   Cetatea Dinogeția-Garvăn

   Fortificația romana de la Babadag

   Cetatea Enisala-cetate medievală

   Cetatea Malmyris-Dunavăț

   Cetatea Troesmis-Turcoaia

   Cetatea Arrubium-Măcin

   Cetatea Aegyssus-Tulcea

   Cetatea Salsovia-Mahmudia

   Cetatea Beroe-Ostrov

   Cetatea Ibida-Slava Rusă

   Cetatea Proslăvita-Nufărul

   Cetatea Cetățuia-Luncavița

   Cetatea Ulmetum-Târgușor

 

 

   Mânăstiri în Dobrogea de Nord

 

   Mânăstirea Celic Dere- loc. Poșta

   Mânăstire Cocoș-Niculițel

   Mănastirea Saon-Niculițel

   Mânăstire Valea Teilor-loc.Valea Teilor

   Mânăstirea Vovidenia-loc. Slava Cercheză

   Mânăstirea Uspenia-Slava Rusă (mânastire lipoveneasca, de rit vechi)

   Mânăstirea Stipoc-loc. Chilia

   Mânastirea Cerbu-loc. Ciucurova

   Mânastirea Macin

   Mânastirea Izvorul Tamaduirii-lânga Fântâna de Leac, Muntii Măcin

   Mânastirea Dinogeția-loc. Garvăn

   Mqnastirea Halmyris-loc. Dunavăț

 

 

   Mic dicționar dobrogean

 

   Alibeichoi (turc)-satul beiului Ali

   Altin (turc)-aur

   Altintepe (turc)-Dealul cu Aur

   Ataman (rus)-șeful pescarilor

   Ave-unelte de pescuit din plase

   Baba (turc)-tată

   Babadag (turc)-Muntele Tatălui

   Babaică (rus)-ramă,vâslă

   Babiță-pelican

   Bair (turc)-munte, deal

   Bairam (turc)-sărbătoare, petrecere

   Balaban (turc)-mare

   Bugeac (turc0-câmpie, stepă

   Bugaz (turc)-canal

   Barun (turc)-stâncă, promontoriu

   Cadân (turc)-nevastă,soție

   Calabalâc (turc)-mulțime

   Cara (turc)-negru

   Cara Deniz (turc)-Marea Neagră

   Cara Tepe (turc)-Dealul Negru

   Cardon (rus)-pichet

   Cartai (turc)-vultur hoitar

   Caugagia (turc)-bătăuș, arțăgos

   Ceair (turc)-vale

   Ceair Alceac (turc)-Valea Cenușei

   Ceamur (turc)-chirpici

   Ceatal- locul unde Dunarea se rasfiră in brațe

   Celic (turc)-oțel, fier

   Celic Dere (turc)-Valea Fierului

   Cherhana- cladire pentru depozitarea pestelui proaspăt

   Chioi (turc)-sat

   Ciflic (turc)-moșie, fermă

   Ciortan-crap mai mic de 1kg

   Cogealac (turc)-barbatesc

   Cotețe-construcții pescarești din stuff

   Crivac-nervură sau coastă a unei barci

   Cum (turc)-nisip

   Dere (turc)-vale, pârâu, derea

   Doloșman (turc)-aidoma unui nebun

   Eric-gârla

   Enichioi (turc)-Satul Nou

   Eski-vechi

   Ezer (turc)-lac, baltă

   Ghiol (turc)-lac, baltă

   Ghionder-prăjină folosită pentru împinsul bărcii atingând cu ea fundul apei

   Hahol-ucrainean

   Hamangia (turc)-băieș

   Iprac-somn mic

   Japșă-baltă mică, vara poate seca

   Lotcă-barca pescarească de 18-23 de crivace

   Maldăr-snop de stuf

   Matiță-sacul năvodului

   Mârliță-puiet de știucă de 10-15cm  (stilouri, nota aut.)

   Moacă-somn sub jumatate de kg

   Moreana-vânt sudic, de primăvară

   Nalbant (turc)-potcovar

   Punar (turc)-puț

   Sabangia (turc)-sălbatec

   Strapazan-puiet de șalău

   Strapezan-cui de lemn de care se prinde vâsla

   Saran (rus)-crap

   Tepe (turc)-deal, colina

   Zebil (turc)-drum drept

   Urumbair (turc)-Muntele lui Urum

   Uzumbair (turc)-Muntele lui Uzum

 

 

 

    Bibliografie;

 

C-tin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu-Istoria românilor

Pr. Ioanichie Bălan-Pateric românesc

xxx-Istoria filozofiei româneși, Vol.I

Platon-Dialoguri

Ovidiu Drâmba-Ovidiu

Cicerone Theodorescu-Versuri

   

  

 

 

  

  

 

 



Duminică, 27 februarie 2011 - 13:18 
Afisari: 5,193 


Postari similare:





Comentariile membrilor (19)

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
1
Interesantă seria de articole ce îmbină istorii și legende din ținuturile dobrogene.
Mă gândesc să depănăm în stil dobrogean și alte povești la o șezătoare cu „șașlâc” cu „sarmuzac” udat de un vin roșu de Babadag sau Niculițel Carpati.org.


Duminică, 27 februarie 2011 - 22:17  

zentai
zentai
Coarda
 
2
Doar in spiritul unei controverse cu iz intelectual, primul episcop de prin partea Dobrogei a fost Bretanion (sau Vetranion), episcop al Tomisului, contemporan cu Sava Gotul,si a participat chiar la primul sinod ecumenic (in care s-a "stabilit" prima parte a Crezului, mai mult ca o reactie vehementa la ereziile care cresteau in randul bisericii-Arie- si care au atins apogeul cu iconoclastii).Se zice ca ar fi fost indrumatorul intru cele monahicesti al Sfantului Ioan Cassian!La randul sau, l-a avut ca parinte duhovnicesc pe Sfantul Vasile cel Mare.Deci credinta a fost tare pe aici, inca de la inceputuri...


Ideea ca Sfantul Andrei ar fi calcat prin Dobrogea e bazata doar pe traditia orala si vine si din confuzia, nefericita si fortata, dintre denumirea Scitya Minor cu Scitya Major (adica daca se zice Scitia, noua ne place sa credem ca-i vorba despre Dobrogea, cel putin in acest caz).Nu exista o dovada concreta, irefragrabila, care sa ateste ca intr-adevar, Sfantul Andrei s-ar fi perindat prin Dobrogea. Asa ne place noua sa credem si consideram ca Sfantul Andrei este Apostolul Romaniei dar nu se intemeiaza decat ca ideea ca daca a trecut la nord-est de Dunare, o fi dat o raita si prin Dobrogea, si pe traditia orala.Oricum, am auzit altele si mai si, cum ca limba romana ar fi o limba vedica...Dar daca citesti in Biblie cand s-a statornicit care unde sa propovaduiasca fiecare din cei 12 Apostoli, o sa vezi ca Sfantul Andrei i-a fost harazit sa se duca sa propovaduiasca la o mare distanta de Dobrogea.

In rest, ambele texte, sunt foarte bine documentate si s-a depus multa munca in aceasta documentare...
Felicitari!


Luni, 28 februarie 2011 - 18:49  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
3
@zentai: Nu. Dupa cum am spus, cel dintai episcop cunoscut al Tomisului a fost Evanghelicus (290-300).
Episcopul Bretanion (Vetranion) a ocupat scaunul episcopal intre anii 36a-381.
El a ramas in istoria crestinismului prin puterea de a se opune direct imparatului Valens (364-378), care era de credinta ariana. Astfel, la vizita imparatului la biserica episcopala din Tomis, parintele tomitan a parasit lacasul sfant, lasandu-l singur pe imparat, dupa ce i-a atras atentia ca la Sinodul I de la Niceea (325) toti cei 318 sfinti parinti au votat impotriva ereziei lui Arie.

Despre Sf. Ap. Andrei am vazut un documentar pe History in care se arata ca apostolul si-a facut cunoscuta prezenta pe pamantul Dobrogei mai intai la Axiopolis, dupa care a mers la cetatile mai dezvoltate Histria si Tomis.

Cand vorbim de Dobrogea, pana sa amintim de romani si limba romana, ar trebui sa enumeram inca vreo alte 10 neamuri care ,,si-au facut veacul" pe aici. D-aia cred ca acest tinut poate fi o destinatie foarte interesanta!

Ceea ce va doresc si dumneavoastra!


Marți, 1 martie 2011 - 15:48  

zentai
zentai
Coarda
 
4
Nu te contrazic si posibil/probabil ma insel eu (in privinta lui Bretanion.Tip pe care l-am admirat sincer pentru gestul lui.Pe vremea aia, sa te opui imparatului insemna aproape sigur moarte sau surghiun- a se vedea "cazul" Sfantului Ioan Gura de Aur.Dar cum Bretanion era la capatul lumii, probabil ca-l cam durea la basca despre Valens.Aceeasi atitudine sincera a avut-o si Grigorie de Nazianz.Merita citita "Cele cinci cuvantari teologice", acestuia, un calugar fara nici o pregatire teologica si "neshcolit", sa zici c-ar fi avut de-a face cu scolastica grecilorCarpati.org

Sunt foarte de acord despre neamurile ce s-au perindat si nu numai in Dobrogea.De aceea cred ca e o minune c-avem o tara si suntem un popor.Cred ca asta a fost genialitatea acestui popor.Dar nationalismul, dupa capul meu, e o notiune pe cale de disparitie.Peste 100 de ani nu va mai exista ca realitate.La asta va duce globalizarea, U.E. etc.Nu stiu daca e bine sau rau.Vor aparea alte valori, precum binele social, prosperitatea tuturor, cultura pentru toata lumea, va creste solidaritatea sociala dar nu se va mai putea vorbi de popoare etnice, de tara, granite...

P.S- despre Sf.Andrei chiar nu stiu pe ce s-au bazat cei de la History pentru ca nu e nici o atestare documentara.Pestera de langa Adamclisi (Tropaeum Traiani) n-are nici o legatura cu Sf.Andrei, dupa cum , probabil, bine stii.Dar mi-ar fi placut sa vad documentarul.Oricum, n-ar fi prima data cand prezinta ipoteze istorice sub forma unui adevar istoric. A se vedea documentarul despre Regele David si protestul vehement al Israelului (pe buna dreptate).


Marți, 1 martie 2011 - 16:02  

debutant
debutant

 
5
Inca odata felicitari!Putini sunt cei ce au curajul sa abordeze legaturile cu Roma pe care le-am avut chiar prin Sfintii Parinti.Jos palaria si...multumiri!


Marți, 1 martie 2011 - 16:19  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
6
Inainte de a incepe sa scriu aceste articole constatasem ca istoria invatata in scoala nu spunea aproape nimic despre primul mileniu de dupa Hristos (cu exceptia razboaielor dacice) si asta pentru ca istoria Imperiului Bizantin (in special) coincide cu istoria crestinismului pe plaiurile noastre, ceea ce nu era vazut cu ochi buni de comunismul ateu.

Acuma, sincer, tare as lasa deoparte istoria si as trece la o geografie dobrogeana asa, ,,per pedes apostolorum"! Numai ca iarna asta nu se mai uita si ea prin calendar... Oricum, primavara vine intai-si-intai in Dobrogea.
Dar, cum spuneam la inceput, cine n-a luat ,,bac"-ul la istorie sa nu ia bacul de Zaclau!


Marți, 1 martie 2011 - 17:34  

zentai
zentai
Coarda
 
7
M-as prinde cu maxima placere la o tura, gen periplu, prin toata Dobrogea, care sa atinga punctele de interes ale locului (desi am vazut,ce-a mai ramas, din Tomis, o bucata de zid, din Callatis, o piateta sub hotelul "President" din Mangalia).Sunt locuri pline de farmec.Numai ca-s cam departe unele de altele.Nu vad cum ar fi posibil fara masini, ori fara o "teorie" maxima in legatura cu mijloacele de transportCarpati.org

Istoria nu spunea aproape nimic despre primul mileniu de dupa Hristos pentru ca mai tot ce se stie e din cronicile bizantine si papale sau din cancelariile invecinate cu acest teritoriu.In schimb, arheologia e foarte bogata in date.Pe aici, cam 1000 de ani au tot trecut migratori...Aproape toate neamurile.Cred ca putini ne-au ratat.Populatiile de pe aici au tot fost ocupate sa se pituleze prin munti sau sa se retraga unii din calea altora.Nu s-a prea avut timp de cronici si speculatii intelectuale.Desi marea invazie tataro-mongola de pe la 1241 (sper ca nu ma inseala memoria) a insemnat urgie pentru Europa, pentru noi a avut consecinte excelente ...pentru ca a aneantizat statul cuman ce statea sa se infiinteze pe locul Olteniei si Munteniei de azi.La fel si statul peceneg de prin zona Buzaului.Au fost vremuri cam naspa. Nu mi-ar fi placut sa traiesc in acele vremuriCarpati.org.


Marți, 1 martie 2011 - 18:06  

edo
edo
Caraba
 
8
Salut Gigi, în primul rând vreau sa te felicit pentru munca depusa în documentarea si scrierea celor 2 articole. Cred ca este bine ceea ce faci, in perioada asta dacă tot nu se prea poate merge la munte, e numai potrivit de o plimbare in bătrâna si frumoasa Dobroge. Fiind si eu însumi un iubitor atât de istorie cât și de istorie a credinței si un călător pe meleaguri dobrogene, imi permit sa fac cateva completari:
- lista cetatilor din Dobrogea de Nord: Halmyris, Troesmis, Noviodunum, Arrubium, Aegyssus, Salsovia, Beroe, Ibida, Argamum, Carsium, Ulmetum, Capidava, Histria, Tropaeum Traiani, Heracleea, Tomis, Callatis, Talamonium (Proslavita).
- din acestea cele care mi-au placut cel mai mult (nu am fost chiar la toate): Capidava, Histria, Tropaeum Traiani, Noviodunum
-un castru unde inca nu s-au efectuat sapaturi se afla la poalele Muntelui Consul
-punctul Cetatuia -este un sit arheologic cu fragmente ceramice din Epoca bronzului si inceputul Epocii fierului (cultura Gumelnita), si nu o cetate


Miercuri, 2 martie 2011 - 11:59  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
9
O alta zona plina de mister este in sudul Dobrogei pe malul Dunarii:

- Cetatea Dervent;
- Cetatea Vicina, situata pe insula Pacuiul lui Soare;
- Cetatea Calegherghi (oras roman);
- Cetatea de pamant Bobasa;
- cetatea romana de piatra in apropiere de satul Canlia;
- cetatea de pamant de la Parjoaia;

Si zona ofera si alte minunatii ale naturii.


Miercuri, 2 martie 2011 - 15:23  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
10
Ar fi frumos ca lista cetatilor din Dobrogea sa o completam la fata locului. De aceea m-as grabi sa lansez un astfel plan pentru zilele de dupa Pasti. In zona Slava Rusa, cu vizitarea ruinelor de la Ibida, Argamum si a manastirilor lipovenesti Uspenia si Vovidenia. Si o tura-doua pe ,,muntii" din zona. Dupa care trecem la dictionar: calabalac, bairam, asa... cogealac.

La toate cetatile amintite as mai adauga: Cetatea Gratiana (Zaporojenilor) de langa Dunavatul de Jos.

Multumesc lui debutant pentru aprecieri!


Miercuri, 2 martie 2011 - 16:12  

dan.popa
dan.popa

 
11
,, Hic ego qui iaceo tenerorum.....''

,, Sub aceasta piatra zace Ovidiu , cantaretul
Iubirilor gingase ,rapus de-al sau talent ,
O, tu , ce treci pe-aice ,dac-ai iubit vreodata
Te roaga pentru dansul : sa-i fie somnul lin "


Miercuri, 9 martie 2011 - 23:23  

jujea
jujea
Cort
 
12
Interesant articolul.


Luni, 14 martie 2011 - 10:41  

alexus
alexus
Busola
 
13
Referitor la Sfantul Ioan Cassian, puteti citi un articol placut, dar mai ales interesant, la urmatoarea adresa:

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cacheCarpati.orgbgLoRQBkPUJ
:www.formula-as.ro/2010/914/societate-37/invierea-manastirii-casi
an-12337+Formula+As-manastirea+Casian&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&so
urce=www.google.ro

Zentai, referitor la "Dar nationalismul, dupa capul meu, e o notiune pe cale de disparitie.Peste 100 de ani nu va mai exista ca realitate.La asta va duce globalizarea, U.E. etc.Nu stiu daca e bine sau rau.Vor aparea alte valori, precum binele social, prosperitatea tuturor, cultura pentru toata lumea, va creste solidaritatea sociala dar nu se va mai putea vorbi de popoare etnice, de tara, granite..." iti recomand una dintre urmatoarele lecturi:

-Apocalipsa 13-sfarsitul libertatii umane

-Staretii despre vremurile din urma

-La apusul libertatii

-Paziti-va de ratacire

Sunt sigur ca oricare dintre ele, ti se va parea o lectura cel putin interesanta si extraordinar de bine documentata.


Marți, 29 martie 2011 - 04:18  

alexus
alexus
Busola
 
14
Nu stiu ce se intampla cu adresele astea, cand le postezi pe carpati! Apar tot felul de mutrisoare.

Puteti cauta articolul, pe google, dupa denumirea:

Invierea manastirii Casian


Marți, 29 martie 2011 - 04:22  

zentai
zentai
Coarda
 
15
Alexus n-o sa intru in polemici religioase...mai ales ca nu-i textul meu, munca mea, creatia mea.Apoi ca eu nu ranesc credinta cuiva in ceva, chiar daca ar fi gresita.Acela se va convinge de-un lucru sau altul pentru ca realitatea, pana la urma, ne covarseste pe toti.Tin doar sa spun ca calugarii, atunci cand se preocupa de cele lumesti, cad mereu in pacatul mandriei, pentru ca documentarea lor este strict teoretica.Cand Martin Luther a batut in cuie protestul lui pe usa Bisericii din Wittenberg, n-a facut-o scarbit de mizeria ce-o vedea in lume, ci de mizeria ce-o vedea in biserica.Tezele lui sunt si azi extrem de actualeCarpati.org. Asta denota un adevar pe care, oricum, il stiam de la inceput pentru ca este afirmat foarte clar de Iisus Hristos:Biserica n-are nici o treaba cu lumea, nu face parte din ea.Biserica e promisiunea divinitatii precum ca oamenii se pot mantui.Si atat.Nu cred in Sfarsitul Lumii, prezis de preoti, pentru ca iarasi, precum scrie in Biblie, nimeni nu va sti cand va fi acela, nici ingerii, darmite vreun calugar de la Manastirea CiolanuCarpati.orgNo offence!

Ma mir de aceasta ofensiva pro apocaliptica a Bisericii, asta dupa ce li s-au restituit toate propietatile, dupa ce au construit palate si schituri (unele fara nici cea mai vaga urma de respect fata de legi- a se vedea Schitul de pe Ceahlau), au fabrici de cherestea si, mai nou, vor sa aiba si banci, adica sa faca parte din circuitul economic al banilorCarpati.org pentru ca nu-i asa, rucodelia cunoaste noi forme de manifestare in manastirile noastre!

Restul...pe privat daca doresti!Si sper sa nu fii suparat.


Marți, 29 martie 2011 - 09:27  

alexus
alexus
Busola
 
16
In cartile pe care ti le-am recomandat, documentarea este facuta de oameni experimentati, pe baza unor documente si fapte deja existente.
Eu doar am recomandat respectivele carti ... restul, ramane la latitudinea fiecaruia.


Marți, 29 martie 2011 - 12:57  

alexus
alexus
Busola
 
17
Cat despre sfarsitul vremurilor, Dumnezeu ne-a lasat in Sfanta Scriptura, semne prin care sa recunoastem aceasta. Doar venirea Fiului Omului n-o stie nimeni, decat Dumnezeu Tatal.


Marți, 29 martie 2011 - 13:09  

zentai
zentai
Coarda
 
18
Sper ca n-a fost cu suparare.Dealtfel, era normal ca articolul propus de gigicepoiu sa nasca si controverse religioase.Ca un aspect strict teologic, chiar in Apocalipsa e definit ca pacat dorinta ca aceasta sa vina cat mai curand.Deci e un pacat si promovarea Apocalipsei ca argument al mantuirii.Dorinta de mantuire trebuie sa vina din dragostea fata de Dumnezeu, care in lume se traduce in dragostea fata de semeni, nu din teama de moarte,pentru ca mantuirea ar fi astfel ca un "contract" cu divinitateaCarpati.org.Adevarul e ca nimeni nu poate fi sigur pe mantuire,care poate fi castigata, sau pierduta, chiar si-n ultimile clipe ale vietii.De aceea, mandria e un groaznic pacat...si smerenia poate fi atat de usor pierduta!Valori simple, promovate cu multa gingasie si delicatete de Sfintii Parinti, uitate azi chiar si prin manastirile noastre...


Marți, 29 martie 2011 - 13:19  

xeryan
xeryan

 
19
O mica observatie de "alert reader". Sulmona se afla in estul Romei. Carpati.org


Joi, 7 aprilie 2011 - 19:12  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9254 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org