Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Martie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Aprilie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Parangul Mare
Muntii Parang

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Dobrogea de Nord: vatra de istorie veche. 1.Era precrestina

   Motto: ,,Cu ce-i vrăjește oare pe toți pământul țării

                 De nu-l mai poate da de-a pururea uitării?”

                                                                                         Ovidiu-Pontice

 

   ,,Să nu intre cine nu e geometru.” Respectiva restrictie selectiva a stat mai bine de o mie de ani pe frontispiciul Academiei infiintata de Platon in Atena anului 387 î. Hr.

   Nu era, dupa cum s-ar putea crede, o scoala superioara de matematica, ci de filozofie, cu dorinta imediata de a pregati oameni politici. Matematica era doar un reper mai serios in cazul in care filozofia risca sa fie privita doar ca o nesfarsita insiruire de vorbe abstracte.

   Iar geometria a fost in antichitate regina stiintelor exacte...

 

   Peste veacuri vin si eu si spun ca nu e indicat sa treaca Dunarea spre Dobrogea cine nu e istoric.

   Istoric, măcar așa, de ocazie. Altfel neinițiatul riscă sa umble fleaura printre munti sterpi, copaci chirciți și ruine mute...

 

   Dobrogea a fost locuită din totdeauna de triburi geto-dace. Neamuri mai nordice ale marelui popor trac, numele de geți le era dat de catre greci, iar daci erau numiți de catre romani.

   Corăbiile grecești ajung pe coasta de sud-vest a Pontului Euxin începând cu sec. 8 î. Hr. Si nu aduc colonisti pentru a popula un spațiu pustiu, ci intemeiaza aici cetăți-porturi in scopuri comerciale.

   Urme ale unor importante depozite de mărfuri sunt descoperite in toate fostele colonii grecești: Callatis, Tomis, Histria, Argamum (Jurilovca), Halmyris (Dunavăț), Aegyssos (Tulcea) si Axiopolis (Cernavodă).

   Este acelas proces de migrare elenă ca si cel care a condus la razboiul troian cantat de Homer. Astfel Cetatea Argamum e de aceeasi vârstă cu Cetatea Troia.

   Populatia băștinașă avea un nivel de dezvoltare sociala si spirituala, daca nu la nivelul celui elen, macar la un nivel notabil, de care avea cunostință si istoricul Herodot.

 

   Aici Zalmoxis este zeul get in cultul căruia omul nu este nemuritor, ci poate deveni nemuritor în urma unui ritual inițiatic, de felul celor practicate in ,,societațile secrete” pitagoreice.

   Herodot recunoaste ca el nu crede ca Zalmoxis ar fi fost un sclav al lui Pitagora si că, dimpotrivă, el crede in autenticitatea zeului get.

   ,,Știm

     Că sufletu-și află adăpostul

     Când de trupu-i se rupe cu greu,

     La Zamolxis,

     La regele nostru,

     Care este și zeu.”

 

   Exista si speculația conform căreia Zalmoxes a fost un dac simplu care si-a inscenat moartea si invierea pentru a-și înșela neamul naiv, impunându-se astfel ca o divinitate.

 

   Sciții erau un popor numeros stabilit din vremurile cele mai vechi in nordul Mării Negre. Spre deosebire de alte popoare migratoare care erau, de cele mai multe ori inglobate in masa geto-dacă, sciții au fost gata-gata sa se impuna in ținuturile pontice.

   Cum aceștia lansau dese expediții de pradă asupra imperiului perșilor intins până in Peninsula Balcanică, Darius se hotărăște să-i pedepsească exemplar.

   Cu o armată de peste 800 000 de soldați, supune din mers neamurile trace din sud, dar când ajunge in Dobrogea este intâmpinat de rezistența geților.

   Aflăm acestea de la istoricul grec Herodot: ,,iar geții hotărându-se la o rezistență îndărătnică, fură supuși îndată, cu toate ca sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci”.

   Retragându-se in stepele de la nord de Istru, sciții evită o confruntare cu armata perșilor, iar aceștia sunt nevoiți, in cele din urmă, sa se retragă.

 

   După expediția de cucerire a acestor ținuturi de către Darius, șahul perșilor, in anul 514 î. Hr., cetațile grecesti nu pierd din importanta pentru comertul si dezvoltarea țărmului de mare.

   Reflexii departate ale marii civilizații si culturi grecesti apar si in coloniile dobrogene.

   Astfel in sec. 3 î. Hr., Satyros din Callatis, numit si peripateicul, este autorul unor biografii de filosofi cunoscuti (Pitagora, Empedocle, Socrate, Platon etc.).

   Fragmente din aceste scrieri au fost preluate de catre marele biograf al antichitații Diogenes Laertion in ,,Despre viețile si doctrinele filosofilor”.

   În sec. 2 î. Hr. Heraclid din Callatis scrie lucrarea ,, Raționamentul lembeutic”, iar Istros este cunoscut ca autor al lucrarii ,,Despre tragedie”.

   Cu siguranță acestia erau invațați greci, formați în colonii, ori veniti aici din inima lumii antice: Atena.

   Căci acolo se întâmpla totul...

 

 

   Legenda spune ca Platon (Aristocles pe numele sau adevarat) s-ar fi nascut pe insula Egina intr-o frumoasa zi de mai a anului 429 î. Hr., in aceeasi zi din calendar cu ziua de nastere a zeului Apollo.

   Tatal viitorului filosof, Ariston, avea ca stramos pe Codrus, ultimul rege al grecilor. La fel si mama sa, Perictione, era urmașă a lui Solon, unul din cei sapte înțelepți ai străvechii Grecii.

   Cetatea Atenei era o republica democratica, unde treburile mergeau bine doar in aparență dupa înfloritorul si mult lăudatul ,,secol al lui Pericle”. Si aceasta pentru ca era, poate, pentru prima data in istorie când democrația se dovedea inferioară despotismului mai bine organizat al Spartei, căstigatoare de fiecare dată in confruntările armate cu Atena.

   Pe fondul acestei frustrări pe care nimeni nu dorea sa o recunoască avea sa se produca învinuirea, procesul si condamnarea marelui intelept al antichității, Socrate.

 

   În tinerețe Platon a fost un bun atlet, castigând unele probe sportive la jocurile olimpice, ceea ce dovedeste ca in Atena trupul nu stătea in calea minții. ...Ca in preceptele crestine de mai târziu.

   Primii săi profesori au fost acei maeștrii ai cuvintelor, cei care pledau prin piețele Atenei , având increderea că pot învăța pe oricine orice.

   De fapt educația avea un scop precis, acela de a pregati pe elev pentru politică. Caci era recunoscut faptul că, la fel ca si acum, in cetate specialistii discută si profanii hotărăsc. Si, ca si acum, daca nu te implici in politica risti sa fi condus de unul mai prost decât tine.

 

   Retorii te invățau cum să-ți expui in cuvinte propriile gânduri.

   Sofiștii îți arătau cum sa înfrunți si sa respingi oricare din argumentele potrivnice. (Astfel intr-o discutie cand incepi sa dai exemple inseamna ca nu stapanesti bine logica lucrurilor...)

   Dar unii sofiștii frizau ridicolul, așa cum pățește orice om care practica o meserie fără a avea vocația ei. Aceștia erau ,,clienții” permanenți ai comediilor lui Aristofan.

 

   Legenda mai spune ca Platon a ucenicit un timp pe lângă Cratil, la rândul său discipol al lui Heraclit din Efes, cel care spunea ,,panta rei”, adica totul curge, nimic nu rămâne neschimbat. Si că ,,niciun om nu poate intra in apa aceluias râu de doua ori, deoarece nici râul si nici omul nu mai sunt la fel”.

   (Mult mai târziu Heraclit avea sa fie atat de iubit de filosofii dialectici Hegel, Marx si Engels. Asa cum mult apreciat de principiile dialecticii avea sa fie si Anaximene, cel care a formulat primul principiul saltului calitativ, ca urmare a acumularilor cantitative. Tot Anaximene a fost primul care a inteles ca Luna nu are lumina proprie si cel care a explicat formarea curcubeului.)

 

   In aceste imprejurari Platon avea sa cunoasca pe Socrate, primul mare umanist al lumii.

   Viața de cetate, pe lângă multe neajunsuri, oferea si o ocazie in plus ca omul sa se apropie de oameni si totodata de omul din el.

   Cum spunea Socrate: ,,un om își poate număra cu ușurință vitele, insa nu cu aceeași siguranță si prietenii”.

   Socrate nu era un filosof in adevaratul sens al cuvântului. Cu toate ca citise pe unii dinaintea sa, el nu a îmbrățișat o anumita doctrina, iar teoriile sale nu conduceau neaparat spre un adevăr.

   El afirma ca nu stia raspunsul la intrebarile pe care i le-ar fi pus cineva si ca doar impreuna cu cel ce intreaba ar putea ajunge la un adevar, intuind astfel faptul ca un profesor, in activitatea sa educativa, se educa in primul rand pe sine.

   Aceasta sinceritate ințeleapta si lipsa totală de vanitate avea sa atraga multi discipoli.

   Se spune ca atunci când Platon l-a intâlnit pe Socrate (pe la vârsta de 28 de ani) viitorul filosof si-a aruncat in foc scrierile in care cocheta cu tragedia.

   Legenda mai spune ca intr-o noapte Socrate a visat ca din brațele sale își ia zborul un vultur. Mai târziu avea să-și dea seama: ,,vulturul acela era Platon”. Discipolul care îi va duce invățătura mai departe...

   Si aceasta in modul cel mai concret, căci in scrierile sale de maturitate, Platon pune multe dintre ideile sale in vorbele lui Socrate, acesta devenind astfel personaj in multe din ,,Dialogurile” sale. Platon fiind primul care a introdus dialogul in scrierile vremii...

   Si ca o apoteoză, Platon nu a fost, prin scrierile sale, decât raspunsul la intrebarile fara raspuns ale lui Socrate.

 

   Când Platon împlinește 28 de ani, in anul 399 î. Hr., se petrece, poate, cel mai insemnat fapt din istoria antică: înțeleptul Socrate este invinuit de către câțiva atenieni de coruperea tineretului si de nesocotire a religiei străbune.

   (O invinuire similară va suporta si poetul Ovidiu in sec. 1 d.Hr.).

   Apararea lui Socrate in fața judecatorilor din agora ateniană, plina de semeție in aparență, smerită în fond, este descrisa pe larg de Platon in una din lucrările sale: ,,Apăratea lui Socrate”.

   (Un umanism la fel de profund găsim si in ,,Apărarea lui Galilei” a lui Octavian Paler.)

 

   Platon părăsește o Atenă fara Socrate si, ca tânărul din orice poveste, călătorește prin lume vreme de vreo 12 ani.

   Peregrinarile sale îl vor purta si prin Egipt, țară de mare prestigiu in lumea antica.

   Cu ceva timp in urmă, un preot egiptean spusese înțeleptului Solon: ,,O, grecilor, voi sunteți veșnic copii!”, iar vorba se intipărise in mințile multora, descriind prăpastia dintre eternitatea istoriei egiptene si neastâmpărul istoriei cetăților grecești.

   Apoi Egiptul era țara marilor inițiați, țara spre care orice învățat visa să se îndrepte, spre a afla ,,restul”.

   (Dacă in Atena un învățat trebuia sa posede cunoștințe din toate domeniile, in Egipt se ajunsese la asemenea specializare incât medicii erau generalisti, chirurgi si stomatologi...)

 

   De la istoria filozofiei aflam ca din Egipt atenianul se indreapta spre Sicilia, la Siracuza, unde spera ca, la curtea domneasca a unui prieten, ideile sale filozofice sa poată fi puse in practica politica a insulei.

   Urmare a unor intrigi Platon este axpulzat din Sicilia, iar vasul cu care se indrepta spre casa face escala in Egira, cetate aflata in război cu Atena. E luat sclav de catre conducatorul Egirei, dar ulterior e răscumpărat de un mai vechi prieten, conducător acum al cetății Cirenaica.

 

   Dupa aceste experiențe, la vârsta de 40 de ani, Platon se intoarce in Atena. Prietenii de aici strâng suma de bani cu care Platon fusese rascumparat, pentru a fi returnata binevoitorului sau. Cum acesta refuza banii in contul unei prietenii adevarate, Platon hotaraște să-i foloseasca la infiintarea in Atena a primei scoli superioare, renumita sa ,,Academie”, cea care va rezista vremurilor mai bine de o mie de ani.

 

   Conștient de eșecul său, acela ca nu a reusit sa-si puna in practica politica ideile sale filozofice, ajuns la vârsta de 80 de ani, Platon continua sa viseze la o republica ideală.

   Crezând ca Aristotel va fi discipolul ce îi va continua școala si opera, avea sa se inșele si in acest ultim ceas al vieții, căci elevul său îl va tăgădui aprig, dar va fi cel care pune bazele gandirii filozofice clasice prin lucrarile sale ,,Logica”, ,,Fizica”, Metafizica”, ,,Etica” si ,,Estetica”.

 

   Un clișeu cu numai câteva imagini din lumea precreștina din care și Dobrogea de Nord era parte...

   În anul 330 î. Hr. Alexandru cel Mare (cel școlit in tinerețe de însuși Aristotel), invinge pe tracii din Dobrogea, cei care ramaseseră vasali perșilor si intinde imperiul său până la Dunăre.

   (De Alexandru Macedon se leagă si episodul cu Diogene din Sinope, cunoscut ca Diogene Cinicul.

   Împaratul ar fi spus: ,,Daca nu eram Alexandru, aș fi vrut să fiu Diogene”.

   Cand acesta a venit sa vada cum traia vestitul filosof viata sa de câine intr-un butoi i-a spus: ,,Cere-mi orice favoare vrei”, iar ințeleptul cinic i-a răspuns neafectat: ,,Dă-te intr-o parte, că-mi iei soarele!”)

 

   În anul 28 î. Hr. romanii înfrâng pe Zyraxes, conducătorul dac al Dobrogii de Nord, iar ținutul dintre Dunăre si Mare e inclus în granițele imperiului de catre Octavian Augustus sub numele de provincia Moesia Inferioară.

   Acest împarat își va lega pentru a doua oară numele de acest ținut prin mijlocirea unui poet.

   A celui mai mare din lumea latină...  



Duminică, 27 februarie 2011 - 13:14 
Afisari: 2,762 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

vladonne
vladonne
Coarda
 
1
Frumoase randuri despre istoria Greciei antice si felul in care ea, prin coloniile ei, are rezonante si in Romania Carpati.org


Duminică, 27 februarie 2011 - 17:09  

debutant
debutant

 
2
Felicitari pentru eleganta psiho-pedagogica utilizata.Citind despre Romania,aflu multe despre Grecia!Asa da!Jos palaria


Marți, 1 martie 2011 - 15:51  

doina68
doina68
Coarda
 
3
Asa sunt toate articolele scrise de d-nul Gigi Cepoiu. Un castig pentru toti, o acumulare de informatii, pilde, trimiteri spre alte lecturi in completare...

Cat despre Dobrogea, aceasta este o parte a tarii care pentru neinitiati in tainele istoriei poate parea un tinut cu "munti sterpi, copaci chirciți și ruine mute...",

Prin aceste randuri culese de "un om de munte", cu multe alte pasiuni, Dobrogea va fi cu siguranta vizitata cu alt interes, in cautarea unor "reflexii departate ale marii civilizații si culturi grecesti."


Marți, 1 martie 2011 - 18:08  

liviu_serbanescu
liviu_serban..

 
4
Cateva observatii si corectii (textul original citat intre ghilimele):

1. "Dobrogea a fost locuită din totdeauna de triburi geto-dace." - triburile indo-europene au patruns in zona in mileniul al II-lea i.Hr.

2. "Astfel Cetatea Argamum e de aceeasi vârstă cu Cetatea Troia." - Razboiul troian se considera indeobste a fi avut loc in sec. al XII-lea i.Hr. Deci Troia e cu cateva secole mai veche decat Argamum si fusese de mult timp distrusa la momentul infiintarii cetatii dobrogene (daca vorbim de Troia homerica).

3. "Si aceasta pentru ca era, poate, pentru prima data in istorie când democrația se dovedea inferioară despotismului mai bine organizat al Spartei, căstigatoare de fiecare dată in confruntările armate cu Atena." - Sparta nu a castigat toate confruntarile armate, razboiul a durat multi ani, iar balanta a inclinat de multe ori in favoarea atenienilor.

4. "Heraclit din Efes, cel care spunea ,,panta rei”, adica totul curge, nimic nu rămâne neschimbat" - ortografia corecta este: "panta rhei"

In incheiere: pentru un text despre Dobrogea, sunt mult prea multe informatii fara legatura cu subiectul. Faptul ca in Dobrogea antica au trait greci, pe de o parte, si ca Socrate, Platon si Aristotel erau si ei greci, pe de alta parte, nu justifica mentionarea lor intr-un text dedicat Dobrogei (de fapt, alocarea celei mai mari parti a textului).


Vineri, 4 martie 2011 - 10:39  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
5
Niciodata nu am considerat ca postarile mele pot avea valente de referat istoric, ori filozofic. Mi-ar placea sa cred ca ele pot deschide un drum spre sufletul cititorului si astfel, atmosfera de legenda sa se transforme intr-o invitatie la trecerea Dunarii spre locuri in care omul de munte poate deveni si descoperitor.

Sa trecem si la observatii, pentru ca ,,ce este-este", cum spunea un mare filosof bulgar (pan P...):

1. Bun. Si inainte de venirea indo-europenilor acum 4000 de ani? Eu am o banuiala si o temere: ungurii.

2. Troia a existat ca cetate vreo 3000 de ani, pana in sec. I i. Hr. Deci afirmatia e acoperitoare. Iar cele referitoare la razboiul troian sunt asa de relative incat nici acum nu stim daca Iliada a fost scrisa de Homer, ori de altul care purta acelas nume...


3. ,,Pe fondul acestei frustrari, pe care nimeni nu dorea sa o recunoasca..." e o afirmatie pe care o sustin in continuare.

4. Observatia e corecta. Multumesc pentru indreptarea erorii!

Iti doresc o insanatosire grabnica a vremii si ture pline de soare!


Sâmbătă, 5 martie 2011 - 16:11  

liviu_serbanescu
liviu_serban..

 
6
Atunci cand cineva intituleaza un text "Dobrogea de Nord: vatra de istorie veche. 1.Era precrestina" este de bun simt sa consideri ca ii confera "valente de referat istoric". Iar in cazul in care datele istorice pe care le prezinta cititorilor sunt eronate, cred ca este normal ca ele sa fie corectate.

1. Corectia mea se refera precis la afirmatia ta despre geti/daci (popor de origine indo-europeana). Strict in aceasta privinta, este absolut indiferent cine a locuit in Dobrogea inainte, important in chestiune este ca nu getii/dacii au locuit acolo inainte de mileniul al II-lea i.Hr. (respectiv nu au locuit acolo "dintotdeauna"). Un raspuns ironic care ii include pe unguri in ecuatie este specific retoricii sofistice (sper ca iti amintesti de sofisti, sunt cei ale caror metode de argumentare il revoltau pe Socrate).

2. Faptul ca Argamum a putut fi, la un moment dat, contemporana cu unul dintre stadiile (sau perioadele) de existenta ale Troiei nu justifica afirmatia ta specifica potrivit careia "Cetatea Argamum e de aceeasi vârstă cu Cetatea Troia". Este usor sa-ti dai singur seama de acest adevar banal, atata vreme cat afirmi, pe de o parte, ca "Troia a existat ca cetate vreo 3000 de ani, pana in sec. I i. Hr.", pe de alta parte "Corăbiile grecești ajung pe coasta de sud-vest a Pontului Euxin începând cu sec. 8 î. Hr.". Ori tocmai la afirmatia ta ca Argamum este de aceeasi varsta cu Troia m-am referit, iar aceasta afirmatie ramane, la fel ca la inceput, pur si simplu falsa. (Nu mai vorbesc de faptul ca atunci cand se face o referire la "Troia", fara alte precizari, se considera ca se are in vedere Troia homerica (Troia VII - distrusa probabil in sec. al XII-lea i.Hr.), si nu alte perioade din viata milenara a asezarii).

3. Inca un sofism (mai precis, unul de tipul "ignoratio elenchi"). Nu m-am referit la afirmatia ta legata de cauzele punerii sub acuzare a lui Socrate, ci specific la desfasurarea Razboiului Peloponesiac, respectiv la afirmatia falsa ca "Sparta a castigat de fiecare dată in confruntările armate cu Atena". Chiar daca a sfarsit prin a fi infranta, Atena si aliatii sai au castigat numeroase batalii (altfel, razboiul nu ar fi durat din 431 pana in 404 i.Hr., s-ar fi terminat mai repede).

Desi mai sunt si alte chestiuni de comentat, m-am rezumat la erorile factuale usor de observat, pentru ca cititorii nu trebuie sa ramana cu date eronate. Nu e nimic rau in a impartasi altora din preocuparile personale, atat timp cat fiecare ramane in limitele sale de competenta si respecta niste standarde minimale in ceea ce scrie (de exemplu, corespondenta intre titlu si continut), si in eventuala dezbatere ulterioara (in principiu, sa ramana la chestiunile puse in discutie).

Iti multumesc pentru urari si iti doresc la fel si tie.


Duminică, 6 martie 2011 - 14:47  

kya
kya
Coarda
 
7
Domnilor, apreciez cunostintele dumneavoastra amanuntite, insa acest site nu este cel mai potrivit loc ca sa le desfasurati. Cred ca este clar pentru toti ca sunt niste opinii diferite in abordarea unor date si daca doriti sa le lamuriti ar fi bine sa continuati folosind o modalitate privata.
Este important, desigur, ca datele sa fie corecte, insa, in ceea ce priveste istoria, cred ca nu au ramas singurele informatii neclarificate pe deplin.

@gigicepoiu: revenind la Dobrogea, vestigiile si frumusetile ei, sunt oricand amatoare sa le vizitez, daca voi primi o invitatie la o astfel de tura, ca sa "verificam" pe teren ce si cum Carpati.org


Duminică, 6 martie 2011 - 15:15  

liviu_serbanescu
liviu_serban..

 
8
Doamna Ciuraru, chestiunea ca atare este una minora, dar nu vad de ce un articol care a fost acceptat spre publicare pe acest site, si care are deschisa sectiunea de comentarii, ar trebui discutat "folosind o modalitate privata", de vreme ce comentariile aduse sunt strict la subiect.

In ceea ce priveste informatiile in discutie, ele sunt cat se poate de clarificate din punct de vedere istoric (la modul banal, chiar), si nu sunt subiect al unor simple "opinii". Consider chestiunea ca fiind epuizata iar comentariile pe care le-am facut suficiente, asa ca nu voi mai interveni redundant si inutil in discutie.

Totusi, in cazul ca sunteti administrator al site-ului (eu asta deduc din autoritatea cu care stabiliti cum trebuie tratat subiectul), va rog sa respectati dreptul membrilor de a posta comentarii "on topic", caracterizate de politete si buna-cuviinta. Daca nu sunteti administrator, va recomand mai multa modestie si mai putina lejeritate in indicatiile pe care le dati unor oameni care respecta regulile indeobste acceptate pentru activitatea on line.


Duminică, 6 martie 2011 - 15:55  

kya
kya
Coarda
 
9
Am facut apel la specificul site-ul, amanunt pe care se pare ca-l ignorati cu buna stiinta, si la faptul ca polemica se prelungeste mai mult decat ar interesa pe utilizatorii captivati de tematica montana si mai putin de investigari nesfarsite in istoria mai mult sau mai putin dobrogeana. Si, de fapt, nu polemica in sine mi s-a parut nelalocul ei, ci insistenta cu care doriti s-o intretineti.

Restul observatiilor ma lasa rece, dar nu atat de rece incat sa nu le curm daca nu veti avea acest lucru in intentie. Probabil fac parte dintr-un stil personal "caut cearta cu orice pret" si atunci nu v-ati gasit terenul potrivit.

Si da, numai pentru dumneavoastra, sunt doamna Ciuraru.


Duminică, 6 martie 2011 - 16:29  

gyl_doggy
gyl_doggy
Caraba
 
10
Nu sunt istoric, dar iubesc istoria...
Felicitari pentru efort, cand vb despre istoria antica nimic nu se poate spune cu exactitate dar nu am intalnit nicaieri o armata de 800.000 de soldati!!! mai ales in antichitate si nici in evul mediu nu am auzit.
Daca cineva a gasit asa ceva in vreo lucrare sau carte ( chiar beletristica fara prea mare temei istoric ) astept titluri si autori !
Nici Roma nu visa la aceasta cifra cu legiuni si auxiliari si vb deja de f multi ani dupa Darius si o populatie globala mult mai numeroasa.
Cred ca in acea vreme nici poporul Indian pe care il Herodor il credea cel mai numeros ( si tracii locul 2 in conceptia lui ) sau imperiul chinez nu putea ridica o astfel de armata , chiar daca prin absurd ii puteai aduna din imperiu, logistica ( aprovizionarea ) vremii nu ar fi facut fata.
EX: Armata lui Xerxes era estimata la 100.000, de unde putea strangea Darius 800.000 ? sau in evul mediu 1300-1600 era noastra nici imperiul turc nu putea alinia armata mai mare de "120.000-200.000" cand populatia in "cateva mii de ani" crescuse de cateva ori.



In rest ZILE SENINE SI SA "FIM LA INALTIME"


Marți, 8 martie 2011 - 21:01  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
11
@gyl_doggy: In ,,Istoria romanilor" mentionata la bibliografie, la pag. 36 citim: ,, Ea (referirea la geti) se datoreste istoricului Herodot si se refera la un fapt petrecut in anul 514 inainte de era noastra. Darius, marele rege al persilor, de care asculta tot Orientul apropiat, vrand sa pedepseasca pe sciti care-i tulburau tinuturile dinspre miazanoapte ale imparatiei sale, porni in acel an cu o armata uriasa impotriva lor. Se spune ca erau vreo 800 000 de soldati-cifra mult exagerata, flota numarand vreo 600 de corabii."


Miercuri, 9 martie 2011 - 15:40  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0697 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org