Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Gutai
Muntii Oas-Gutai

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Dobrogea de Nord: ...pe un drum bizant

   Am crezut că cel mai puternic lucru din lume e ascuțimea minții. Dar se pare că m-am înșelat...

   Cu mult mai puternică e credința în Dumnezeu!

 

   ,,Iertare sunt ca orice om!

     M-am îndoit de-a ta putere,

     Am râs de sfintele mistere

     Ce sunt în fiecare om.

 

     Sunt om ca orice om-iertare!”

                                                           (Al. Macedonski-Iertare)

 

 

   1. Dobrogea ca pâlnie a neamurilor lumii.

    Dumnezeu a rostuit pământul dobrogean ca margine a lumii civilizate pentru mai bine de două milenii și jumătate, dar și ca poartă vraiște a imperiilor, loc strâmt pe unde se grămadesc să treacă toate popoarele pe care, paradoxal, nesfârșita Asie nu le mai putea încape.

   Și de fiecare dată cel care își găsește drumul pe aici ajunge să calce pe istorie, pe riune, pe moaște...

 

   În secolul 3 Imperiul roman s-a confruntat cu o mare criză economică, fiscală, militară, socială și religioasă. Cel care a reușit să-i facă față cu bine a fost împaratul Dioclețian.

   Printre măsurile luate de el în provincia Scyția Minor (Dobrogea) a fost și abolirea confederației cetăților grecești de la Marea Neagră.

   Tot Dioclețian (și mai târziu Galeriu) declanșează aici o mare prigoană împotriva creștinilor, pe care îi învinuia de nesupunere socială, lucru care pentru mai bine de un secol a presărat mii de martiri pe aceste pamânturi. (Vezi și Articolul meu ,,Dobrogea de nord...-perioada creștină”.)

   Pentru întărirea sistemului defensiv la granița de nord a imperiului Dioclețian a adus în Dobrogea două legiuni, una cantonată în nord, la Aegyssus (Tulcea) și Noviodunum (Isaccea), iar cealaltă la Axiopolis (Cernavodă) și Troesmis, în vest.

   Cu noua capitală a imperiului mutată la Constantinopol sporește și mai mult imortanța strategică a provinciei dobrogene.

   Astfel împăratul Constantin cel Mare reușește să opreasca atacurile barbarilor de la nord de Dunăre și mai mult, el face dese incursiuni în Gothia, confederația vizigoților și ostrogoților din stepele pontice.

   Urmare a acestor raiduri aflăm că la nord de Galați a fost descoperit de curând un val de pământ orientat cu excavația spre sud, ceea ce indică faptul că el a fost ridicat de căpeteniile goților pentru a se apăra de atacurile romane.

   Valul de pământ are circa 15km lungime și se sprijina cu unul din capete pe raul Siret, iar cu celălalt pe apele lacului Brateș.

 

 

   2. Imperiile ca misiuni ale voinței divine

   Orice imperiu își închipuie că are o misiune divină pe pământ.

   Imperiul roman se străduia să cucerească lumea doar pentru a asigura acesteia o ,,pax romana”, o pace generală, binefacatoare tuturor. Și mai ales Romei...

   Imperiul bizantin își atribuie și el misiunea providențială de a cuceri toate popoarele lumii, fie și numai pentru a le aduce pe acestea la dreapta credință a lui Hristos. Acea ,,pax cristiana”.

   Ideologia vremurilor era atât de tranșantă încât declara că împaratul e alesul divinității, deasupra oamenilor și egalul apostolilor.

   Mai aproape de noi un alt mare imperiu, care visa și el la universalitate, încerca să-i convingă pe supuși că în lupta lor nu au de pierdut decât lanțurile. Ușor de înțeles, căci supușii erau suficient de săraci ca să nu mai riște să piardă și altceva...

   Între noi fie vorba, daor imperiul lui Ginghis-Han ar fi putut spune că a cucerit lumea, dar neavănd o cultură ori altceva de arătat lumii cucerite, s-a retras ușor din scenă, ca un actor venit la rampă fară să-si mai poată aminti rolul...

 

 

   3. Constantin cel Mare ca sfânt asemenea apostolilor.

   Tradiția creștina spune că împăratul Constantin I s-a convertit la creștinism ca urmare a faptului ca în ajunul unei bătălii i s-a arătat pe cer semnul crucii cu deviza ,,cu acest semn vei învinge”.

   Sa lămurim împrejurările acestui miracol, dacă împăratul s-a creștinat după obținerea victoriei și dacă el a făcut din creștinism o religie oficială.

 

   Constantin cel Mare (275-337) era fiul lui Constantius Chlorus, unul dintre cei patru membrii ai tetrarhiei (monarhie-1 conducător, tetrarhie- 4 conducători) imperiale din care mai făceau parte Dioclețian, Galeriu și Maximianus.

   După moartea tatălui său (306) și retragerea lui Dioclețian (305), Constantin se alătură lui Galeriu și Maximianus.

   După ce se căsătorește cu Fausta, fica lui Maximianus, își declară socrul uzurpator și îl obligă să se sinucidă.

   În lupta sa pentru putere învinge pe Liciniu (soțul surorii sale) la 324 lângă Adrianopole și-l esecută pe învins.

   Ca și când acestea nu erau de ajuns, în 326 dă ordin să fie executați Fausta, soția sa și Crispus, fiul său cel mare.

   Cum locul lui Maximianus în tetrarhie fusese luat de fiul acestuia, Maxentius, pornește lupta și împotriva acestuia, iar înainte de obscura bătălie de lângă un pod din afara Romei se petrece episodul cu crucea apărută pe cer.

   Iar tradiția creștină lasa să se înțeleagă ca era ajunul unei mari bătălii, în care se hotăra destinul neamului său...

 

   S-a creștinat Constantin după victoria în fața lui Maxentius, victorie hotărâtă de cruce?

   Nu. Botezul creștinesc avea să-l primeasca pe patul de moarte in 337.

   A declarat Constantin creștinismul religie de stat?

   Nu. El a recunoscut creștinismul ca religie, dar alături de alte 100 de culte păgâne al căror șef suprem a rămas până la sfârșitul vieții, ca orice alt împărat roman.

   Creștinismul devine religie de stat abia în 391, când lumea se mutase la Constantinopol.

 

 

   4. Statul și biserica: o veșnică armonie mimată.

   Expresia ,,Dați Cezarului ce e al Cezarului...” este interpretată cel mai adesea ca un îndemn la respectarea demnității statului, adică plata taxelor și impozitelor.

   De fapt prin această teoretizare (Dați Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu), cel care a spus-o, adică Isus, a cerut să se facă o delimitare clară între treburile statului și cele ale bisericii.

 

   Primul ,,cezar” care s-a amestecat în treburile bisericii a fost împăratul Constantin I.

   Convocând primul conciliu ecumenic de la Niceea (325), Constantin va transforma conceptul de ,,pax romana” în ,,pax christiana”.

   Ulterior, în decursul a peste 1100 de ani de existență, Imperiul Bizantin se va confunda în mare măsură cu Biserica Ortodoxă. (Probabil că acesta a și fost motivul pentru care noi nu am învățat nimic despre ele în perioada comunistă.)

 

   Dacă la început împărații romani erau aleși de senat și popor și ,,ridicați pe scut” de către armată, de acum încoronarea suveranilor se va face în biserică.

   Continuatoare într-o oarecare măsură a imperiului mort, Principatele Române vor prelua mare parte din obiceiurile curții.

   Amestecul suveranilor în treburile ecleziastice nu a fost niciodată pe placul bisericii. Cu cât a devenit mai bogată și mai puternică, biserica s-a opus tot mai acerb imixtiunii laice.

   ,,Nu ne este dat nouă să comandăm pe pamânt, dar nici tu nu ai dreptul de a tămâia”, îi spunea Athanasios, patriarhul Alexandriei împăratului Constanțiu II.

   La Roma problema părea tranșată definitiv, măcar pentru o vreme, cetatea eternă fiind cucerita în 476, iar papa ramânând singur să se îngrijească și de ,,trupul” și de ,,sufletul” supușilor.

 

 

   5. ,,Torna, torna, fratre!”

   La sfârșitul secolului 6 au loc invazii avaro-slave pustiitoare în Scyția Minor.

   Potrivit cronicarului Theophanes, în una din expedițiile imperiale condse de generalul Comentiolus, în timpul unui marș de noapte un soldat rostește cuvintele aceste cuvinte ajunse la noi prin cronicile bizantine ca o dovadă a celei mai vechi urme de limbă străromână.

   Un îndemn tipic românesc...

 

 

   6. Paradox și efecte perverse

   Voi încerca să reamintesc un îndelungat proces de latinizare și de creștinare a pământurilor din stânga Dunării pornind de la o metaforă mai la îndemână.

   Când albina își caută nectarul în flori, fără să știe, ea face un mare serviciu plantelor și anume polenizarea.

 

   Dunărea de Jos a fost pentru două milenii hotarul între barbarie și lumea civilizată.

   Când triburile barbare, în special goții și avarii, itreprind adânci expediții de jaf în trupul imperiului bizantin, ei se întorc la nord de fluviu cu zeci de mii de prizonieri.

   Printre aceștia se aflau și mulți creșini, la fel ca și mulți vorbitori de limbă latină.

 

   6.1. Prin acest proces creștinarea populației daco-romane și chiar a goților s-a produs într-un ritm mult mai alert decât ,,legendara”, aș zice eu, creștinare apostolică.

   Totodată prigoana anticreștină s-a extins și în masa populațiilor din colțul Carpaților.

   Unul din creștinii martirizați în Munții Buzăului a fost Sava Gotul (aprilie 372). Urmaș al unor prizonieri creștini cappadocieni, el a căzut victimă persecuțiilor anticreștine ordonate de Athanaric, căpetenia gotă ce se temea că noua religie îi va destrăma firava sa confederație de state gote.

   Mai mult, creștinii nord-dunăreni erau priviți ca partizani imperiali.

 

   6.2. Un alt efect al valurilor de prizonieri aduși din imperiu a fost un continuu aport de vorbitori de limbă latină.

   Astfel că o întreaga populație greco-latină din spațiul dintre Thesalonic și Munții Balcani a fost strămutată în zona carpato-dunăreană.

   Se poate afirma că insula de latinitate care este astăzi poporul român a foast consolidată, paradoxal, de către popoarele migratoare.

 

 

   7. Granițe și diferențe de potențial

   Ca limită nordică a Imperiului Roman, apoi și a Imperiului Roman de Rasărit, Dunărea a fost mereu dublată de un sistem defensiv întărit de numeroase cetăți și castre militare.

   Penetrerea  graniței naturale a Dunării se făcea în acest mod cu amplitudini foarte mici, mărturie fiind puținele fortificații de pe malul stâng, cum ar fi castrul de la Barboși (lângă Galați).

 

   O altă graniță a imperiului a fost cea economică.

   Cu amlitudini mai mari, aceasta s-a deplasat mult în stânga Dunării prin comerțul imperiului cu populațiile sedentare daco-romane, dar și cu cele ale popoarelor migratoare.

   Deasemni moneda bizantină a pătruns adânc în spațiul carpatic.

 

   Dar cea mai flexibilă dintre granițe a fost cea de limbă și cultură.

   Diferența mare dintre dintre nivelul de cultură a Bizanțului și ale popoarelor nord-dunarene poate fi asemănată cu o diferență de potențial din domeniul electric.

   Totdeauna Imperiul Bizantin a avut ceva de oferit lumii din punct de vedere cultural și de civilizație, dar marea sa dramă, întinsă pe mai bine de o mie de ani, a fost că mai mereu resursele sale materiale au fost extrem de limitate.

   Bizanțul-un imperiu supercivilizat, dar sărac.

 

 

   8. Limba noastră cea română... scrisă cu litere rusești.

   Vă reamintesc, în glumă, de filmele pe care le vedeam înainte de 1989 la televiziunea R.S.S. Moldovenească. Titrarea se făcea în limba română, dar caracterele erau ale alfabetului rus.

 

   Limba română s-a conturat ca formă la sfârșitul secolului 9, odată cu formarea în occident a limbii franceze.

   Cum administrația romană părăsise Dacia încă din secolul 3, româna avea să pastreze o formă mai arhaică a limbii latine.

   Cu toate acestea limba româna s-a structurat pe gramatica limbii latine. Vocabularul, care e totdeuna mai flexibil, s-a îmbogățit permanent cu cuvinte noi, adese preluate din limba slavă.

   Acest lucru s-a petrecut și pe fondul folosirii limbii slavone ca limbă liturgică.

   În occident a fost mult mai simplu, biserica catolică folosind dintotdeauna limba latină în practica liturgică.

 

   La noi, deși latini, slujbele s-au ținut mai întâi în grecește (ortodoxia e greacă la origine), apoi, după formarea principatelor românești în secolul 14, se adopta limba slavona ca limbă liturgica și de cultură.

 

 

   9. Să nu-ți faci chip cioplit! Disputele iconoclaste.

   Începând din secolul 4, influențat de cultele păgâne ce își reprezentau zeii sub chip de oameni și pe fondul afirmării artei portretului în lumea greco-romană, cultul imaginilor începe să capete proporții scandaloase în Imperiul Bizantin.

   Imaginile umane ale sfinților și chiar ale personajelor divine, sub formă de icoane portabile, invadează viața cotidiană a creștinului analfabet.

   Principalii agenți ai acestui cult al imaginilor pictate au foast dintotdeauna călugării.

   Se ajunsese ca în cazul pericolelor de tot felul icoanele să fie purtate pe străzi și pe zidurile cetăților.

 

   Bisericile din Asia Mică, Egipt și Orient, dealtfel la fel ca evreii și musulmanii, erau adversari ai închinării la chip cioplit.

   Partizani ai naturii divine a lui Hristos, aceștia vor forma curentul de opinie numit ,,iconoclast”, în timp ce susținătorii cultului icoanelor se vor numi ,,iconoduli”.

   Balanța a oscilat între cele două curente religioase in funcție de opiniile suveranului, dar ținând cont și de puterea tot mai mare a bisericilor din estul imperiului.

 

   Odată încheiată această ,,luptă cristologică” din sânul bisericii ortodoxe a secolelor 8-9, arta bizantina a icoanelor atinge în timp un nivel al desăvârșirii.

   În prezent exacerbarea cultului icoanelor, cât și a cultului moaștelor de sfinți, toate puternic mediatizate, frizează de multe ori grotescul, mulțimile de credincioși călcându-se în picioare, ori epuizându-se în lungi așteptări.

 

   La semafor răsare un pui răpanos de țigan și-mi bagă sub nas o iconiță mică, un kich de plastic și alamă:

   ,,Ce vrei mă?”

   ,,Teme-te de Dumnezeu și dă-mi un leu!”

   ,,Pleacă, băi drace!”

   O reiterare a luptelor cristologice dintre iconoclaști și iconodului...

 

 

   10. Kakaia deviația? Arienii.

   Dacă mahomedanismul e călăuzit de o docmă simplă, liniară, neschimbată de când preceptele sale au fost ,,dictate” profetului Mahomed de chiar dumnezeul Allah, dogma creștina a cunoscut dealungul a două milenii o continua devenire și perfectare.

   (E o dogmă dialectică, putem spune in glumă.)

 

   În primele trei secole de existență a bisericii lui Hristos nu se poate vorbi de o doctrină creștină articulată.

   Lucrurile sfinte erau interpretate în mod diferit de la un preot la altul.

   Iar în limba greacă această ,,opțiune”, ,,alegere” dogmatică personală se cheamă ,,erezie”, cuvânt care a făcut mare cariera în evul mediu și care desemnează deviaționismul de la doctrina oficială.

 

   După intrarea creștinismului în lrgalitate (313), sub edictul lui Constantin cel Mare, biserica s-a aplecat asupra elaborării unei doctrine creștine care să fie acceptata în întreg imperiul.

   Totuși unele discuții apar în cadrul bisericii din Egipt, la acea vreme cea mai puternică biserica din imperiu și care cunoștea cea mai importantă mișcare monahală.

   Diferențele de opinie apar între preoții Arius și Athanasios și se referă la natura divină sau nedivină a lui Hristos.

   Având o pregătire filozofica neoplatoniciană Arius are o viziune mai realistă, afirmând că numai Dumnezeu are o natură divină, nefiind nici creat nici născut.

 

   Aceasta controversă avea să coboare și în stradă și pentru a lămuri lucrurile împaratul convoacă Conciliul de la Niceea. În urma dezbaterilor balanța înclină în favoarea li Athanasios, iar teza sa devine automat ,,ortodoxă”, adică drept-credincioasă.

   Dar la puțin timp după Niceea arianismul câștiga tot mai mult teren și sub influența sfetnicilor imperiali Eusebiu din Nicomedia și Eusebiu din Cezareea, împăratul trece de partea arienilor, Arius este chemat din exil și, la rândul său, este exilat Athanasios.

 

   Chiar împaratul Constantin cel Mare este botezat pe patul de moarte de către episcopul arian Eusebiu din Nicomedia (21 mai 337) și arianismul devine religie oficială a casei imperiale sub urmasul său, Constanțiu II (359).

 

   Un alt mare împărta bizantin de rit arian a fost și Valens (mort la Adrianopole în 372), acesta fiind protagonistul episodului din biserica episcopală din Tomis, când a fost înfruntat fățiș de episcopul dobrogean ce nu era arian.

 

   Theodosiu cel Mare convoacă al doilea conciliu ecumenic la Constantinopol (mai-iunie 381) și stabilește definitiv dogma ortodoxă niceniana ca oficială, arianismul fiind condamnat definitiv.

 

   De numele ereziei ariene se leagă și o fantasmă a ideologiei naziste.

 

 

   11. Enigmatica Vicina: Isaccea sau Păcuiul lui Soare?

   Legendarul oraș dobrogean apărut în jurul anului 1000 cunoaște o mare dezvoltare după 1261, când devine centrul comercial genovez, cu largi privilegii acordate de împăratul Mihail Paleologul.

   Localizarea sa în spațiul anticului Noviodunum (Isaccea) are ca argument principal comerțul intens pe care genovezii îl practicau cu populațiile din nordul Dunarii si al Mării Negre.

   Alte surse indica cetatea Păcuiul lui Soare ca fiind Vicina. Argumentul este faptul că cetatea bizantină ridicată în locul unde Dunărea se desparte pentru prima dată în două brațe (Ostrov) era la acea vreme de o deosebită măreție, ridicată pe o insulă a Dunării, cu ziduri puternice si înalte.

   Păcuiul lui Soare fusese ridicat în secolul 9, după ce Bizanțul înfrânsese țaratul bulgar si-și stabilise granița pe fluviu.

 

   La Vicina s-a instituit o mitropolie ortodoxă, ultimul titular al inaltului scaun fiind preotul Iachint, care, dupa jaful tătarilor din 1338 se refugiaza la Curtea de Argeș, unde devine mitropolit al Ungrovlahiei (Țara Românească).

 

   Episcopii ortodoxe se înființaseră în jurul anului 1000 și în Banat, la Morisena (Cenad) și Tibiscum (Caransebeș).

   Acestea aveau sa fie inlocuite cu o conducere catolică odata cu extinderea regelui maghiar Ștefan cel Sfânt (1030) în Banat și Transilvania, ortodoxismul de rit grecesc rămânând o realitate pentru încă multă vreme în Transilvania.

 

 

   12.Un urs fără lanț... pe un drum bizanț...

   Dupa căderea Constantinopolului în 29 mai 1453 se prăbușește o lume...

   Dobrogea de Nord cade sub influență turcă.

   Principatele române, ce-și aflaseră statalitatea în prima jumătate a secolului 14, ramân continuatoarele principiilor politice, culturale și religioase ale Imperiului Bizantin.

   Cum domnitorii români (poate și cei sârbi) au preluat în totalitate modelul bizantin în conducerea statelor lor, un timp s-a crezut ca aceștia nutresc continuarea unui imperiu la nord de Dunăre.

 

   Dar cu blestemul (ridicat în timp la rangul de vocație) de a fi mereu la fractura dintre marile imperii, principii români (care toți au avut decența de a nu se autointitula regi, cu atât mai puțin împărați) au avut mari probleme și doar în a-și asigura existența pentru ei și neamurile lor.

  

   Iar dacă în legenda se spune că ,,de la Râm ne tragem”, cu mult mai adevărat e ca ne tragem dinspre Bizanț, prin dinastii ca a Cantacuzinilor, prin domniile fanariote și boieri Paleologi...

 

   Încet-încet spațiul românesc ,,se vindecă” și de ,,virușii” atâtor popoare migratoare, reușind prin marea sa ,,imunitate” să-i anihileze pe toți, cel mai adesea prin înglobare în corpul său de populație.

 

 

   Și chiar dacă uneori ,,puseuri de febră” apărute în ,,ținuturi secuiești” (de ce nu și cumane, ori pecenege?) mai produc ceva frisoane ,,ursului românesc”, acesta se scarpină neafectat cu gheara pe după ureche și-și continuă drumul său prin Carpați, fără să uite o clipă ca acum 2000 de ani a pornit pe un drum bizanț, dintr-o Dobroge de Nord scăldată într-o lumină aproape mediteraneană.




     Bibliografie;

Ioanichie Bălan-Pateric românesc

Nicolae Bănescu-Bizanțul și românitatea de la Dunărea de Jos

Gheorghe Brătianu-O enigmă și un miracol: poporul român

Stelian Brezeanu-Istoria Imperiului Bizantin

Nicolae Iorga-Bizanțul de după Bizanț

 

  



Joi, 14 iulie 2011 - 19:44 
Afisari: 2,692 


Postari similare:





Comentariile membrilor (15)

hana
hana
Coarda
 
1
Excelenta si binevenita lectie de istorie!
Multumim dom' profesor! Carpati.org


Vineri, 15 iulie 2011 - 08:57  

zentai
zentai
Coarda
 
2
Foarte fain!Am lasat balta urgentele de la serviciu sa citesc "charisma" Carpati.org...

Am cateva mici observatii (n-o sa le numerotez):

- in zona actualei Muntenia si Oltenia, precum si-n zona Buzaului erau deja doua state, unul cuman (c-o episcopie recunoscuta de Papa) si unul gepid.Doar invazia tataro-mongola de la 1247 a aneantizat aceste statulete (norocul nostru).Deci crestinismul nu a fost "fortat" populatiei protoromane de prin zona. A fost un proces natural, firesc...

- legat de asta doar cuvantul "fratre" e proto-romanesc, "torna" fiind un argou al limbii latine vulgare, avand in vedere ca legiunile erau formate de-acum, la acea vreme, din popultatii de pe tot mapamondul, si se vorbea o latina cu accente...Mie, cuvantul "frate", ca primul pe care l-a retinut istoria, mi se pare onorabilCarpati.org

- n-o sa dezvolt tema iconoclasta dar sper sa am ocazia tezei vreodata, la un foc de noapte,la vreme de pace.Atata doar ca icoana nu e chip cioplit, asa cum nu erau nici cei doi heruvimi din Sfanta Sfintelor la evrei, unde doar Marele Preot intra doar de 2 ori pe an.Iar cei doi heruvimi chiar erau sculptati (turnati in metal) si erau cat templul evreilorCarpati.org.Apoi ca primul facator de icoane a fost Sf.Luca, ce-a pictat icoana Maicii Domnului.E destul de dificil de afirmat ca Sf.Luca ar fi fost idolatruCarpati.org

- despre ritul din Biserica Ortodoxa.Este legat de faptul ca la slujba bisericeasca participa si imparatul.Statea pe jiltul imperial, unde azi, in orice biserica, sta Icoana Lui Iisus Hristos (app. numele Domnului se scrie cu doi de i, un singur i insemnand altceva...te las pe tine singur sa fli ceCarpati.org.Nu vad nimic rau in asta.Si noi am avut regi si principi.Regele/domnitorul/principele (denumire folosita in Transilvania, o perioada destul de scurta, amintind-o doar ca exista in lb.romana) era "unsul Domnului"pe principiul ca regele e voia Domnului.

- poate ar merita amintit ce spunea Arie, cum ca Iisus e creatura, e creație divina, ca el n-a simțit foamea, setea, durerea și ca trebuie respectat in acest fel.NU ne mobilizam in controverse teologice, insa asta anuleaza crestinismul in esenta sa, daca spunem ca IIsus Hristos e precum muntii, soarele, piatra etc.Sinoadele ecumenice, cel putin primele doua, au restabilit adevarul afirmatiilor lui Iisus Hristos, cum ca face parte din Sf.Treime si este Dumnezeu( dealtfel, teologic, Sfintii Parinti amintesc chiar argumentul lui Iisus cu textul Scripturii..."Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi aseza pe dusmanii Tai asternut picioarelor Tale").

- arianismul, ca erezie, n-are nici o legatura ideologica cu arianismul nazistilor.Sunt doar doua cuvinte care suna identic, insa au sensuri diferite.Nazistii sistineau ca se trag din rasa pura, superioara, a arienilor (India- arieni versus populatia dravidiana).

La final, felicitari pentru text.Cred ca iubesti f.mult Dobrogea si istoria in general.Si iubirea ne asemana divinitatii.Cel putin asa e in crestinism!
Cu respect.


Vineri, 15 iulie 2011 - 10:17  

hana
hana
Coarda
 
3
Gabi...
pentru milioane de crestini Isus scris si cu un singur i, tot mantuitor inseamna.
Iar iconana devine chip cioplit atunci cand te inchini la ea. In VT nu se mentioneaza ca evreii aduceau inchinare heruvimilor de pe capacul ispasirii, si nu ii sarutau...
erau pur si simplu niste reprezentari.
Nu vreau sa dezvolt o discutie pe teme religioase, asa ca nu considera comentariul meu ca pe un atac impotriva ta sau oricui altcuiva. Carpati.org


Vineri, 15 iulie 2011 - 14:54  

zentai
zentai
Coarda
 
4
Ana Maria...
cu scuzele de rigoare pentru Gigi si pentru cei ce vor mai citi...

pentru celelalte milioane de crestini unul din numele lui Dumnezeu se scrie Iisus( confuzia e datorita faptului ca-n primele secole, copistii nu erau extrem de preocupati de transcrierea fidela din ebraica).

apoi ca pierzi din vedere argumentul cel mai suav din exgezele Sfintilor Parinti, anume faptul ca Iisus Hristos este si Dumnezeu- imagine, ca daca s-ar fi vrut sa fie ca-n VT, dumnezeirea s-ar fi prezentat ca prin descrierile Sf.Ioan (cel al Apocalipsei). Dar Dumnezeu ni s-a prezentat noua sub chip de om, tocmai ca sa nu ratacim cu imaginatiaCarpati.org....si sub acest chip sa-l adoram, caci prin cuvintele "Eu sunt cel ce Sunt", s-a afirmat clar ca Dumnezeu poate alege orice cale sa mantuiasca omenirea.A ales imaginea de om.Avem noi de ce sa fim suparati pentru asta?Putem fi suparati?Crezi c -a facut-o spre smintirea oamenilor? Si mai sunt si alte argumente in favoarea icoanei.De aceea, icoanele n-au de ce sa fie un pacat.
Ce se intampla azi prin biserici si pe la hramuri si pe la praznuiri, nu-i treaba mea.Si eu sunt la fel de critic desi poate ar tb.sa ma preocupe mai mult barna din ochiul meuCarpati.org.

Dar tu esti aceeasi delicata amica si sper sa ne cunaostem candva sa purtam aceste discutii intr-un mediu ce ne este pe placul sufletului amandurora si, negresit, ne vom desparti cu mult mai prieteni decat suntem acum, chiar daca vom ramane fiecare la opinia noastraCarpati.org


Vineri, 15 iulie 2011 - 16:26  

xeryan
xeryan

 
5
Cred ca Gabi s-a referit la faptul ca nu exista o ortografie a termenului ce defineste numele Domnului. Acesta poate fi Isus, Iisus, Jesus, Yeshua, Gesu in functie de confesiune dar si limba. Si daca Gesu inseamna ceva obscen intr-o alta limba (ceea ce nu-i nicidecum cazul unui magar, un animal ca oricare altul apartinand creatiei divine), unde e rostul de a le atrage lor atentia in legatura cu asta? Vor schimba ei intreaga scriere si conceptie in acest sens? Efortul ar fi unul productiv? Dar daca Iisus inseamna ceva in... Imi cer scuze daca n-am citit intocmai gandurile lui Gabi.

Iar eu ma refeream la Ana-Maria. Carpati.org


Vineri, 15 iulie 2011 - 16:52  

alexus
alexus
Busola
 
6
Cred ca, tinand cont de tema articolului, ar fi binevenite si cateva informatii despre un mare eveniment din viata credinciosilor si anume, schimbarea calendarului Iulian (stil vechi), cu cel papist, Gregorian (stil nou).

Implementarea noului calendar, cel dupa care se orienteaza cea mai mare parte o populatiei din ziua de azi, a incercat sa se faca inca din 1582. Ca pretext al inventarii acestui nou calendar, s-a incercat motivatia ca vechiul calendar n-ar fi destul de exact, ca ar avea mari erori de calcul de-a lungul timpului, ca ..., ca ...

Totul s-a dovedit a fi o minciuna. Calendarul pe stil vechi, Iulian, a avut o eroare de 3 ore, intr-un interval de timp de 1900 de ani.

Acest nou calendar, papist, a fost impus cu forta, bisericii ortodoxe romane, in anul 1926. In acea perioada, multi ierarhi, preoti, monahi si mireni au fost ucisi, torturati, bagati la inchisoare, prigoniti, pentru simplul fapt ca nu vroiau sa se lepede de traditia crestin ortodoxa, de canoanele Sfintilor Parinti.
Toti cei care nu vroiau sa primeasca inventia papista, noul calendar Gregorian, trebuiau sa dispara.

Cu voia lui Dumnezeu, foarte multi dintre acesti crestini ortodocsi din Romania, precum si din alte tari, au supravietuit pana astazi. Ei tin sarbatorile crestine dupa calendarul Iulian, pe stil vechi.

Ceea ce foarte putini oameni stiu, este ca atat catolicii cat si bisericile ortodoxe oficiale (pe stil nou), sarbatoresc Pastele odata cu ortodocsii pe stil vechi. Data Pastelui se calculeaza de aproape 2.000 de ani, numai dupa calendarul Iulian.
Motivul pe care l-au invocat adeptii nou calendaristi, referitor la sarbatorirea Pastelui impreuna cu ortodocsii pe stil vechi, a fost unitatea cu bisericile vechi calendaristice, pentru a nu exista o schisma intre crestini.

Dar de ce numai Pastele se sarbatoreste in aceasi data? De ce nu si Nasterea Domnului Iisus Hristos, de ce nu si celelalte sarbatori crestine?

Pentru ca Sfanta Lumina a Domnului nostru Iisus Hristos, vine la Ierusalim doar in data Pastelui calculata dupa calendarul Iulian.
Deci data Pastelui, pe care il sarbatorim toti crestinii in aceasi zi, este calculata dupa vechiul calendar, adica cel Iulian.

Mai multe detalii:
http://traditiaortodoxa.wordpress.com/category/calendarul-ortodox
-al-parintilor/


Marți, 19 iulie 2011 - 11:27  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
7
Multumesc pentru interesul aratat istoriei Dobrogei de Nord!
Iar daca paralelismul dintre istoria Imperiului Bizantin si a Bisericii Ortodoxe nu este intamplator, atunci nici aceasta serie de Articole cu aplecare spre religie nu e venita la intampare: imi pregatesc terenul (cititorii) pantru ziua cand nu voi mai urca pe creste si pasii imi vor deveni de pelerin…
Deocamdata satisfactia mea e ca cele scrise pe aici sunt o hartie de turnesol foarte relevanta: cunostintele sunt stapanite de multi pana la amanunt.
Felicitari si din partea mea pentru cititorii atat de avizati!


Marți, 19 iulie 2011 - 15:35  

zentai
zentai
Coarda
 
8
eu iti multumesc , coane Gigi!Sper sa ne cunoastem intr-o zi care banuiesc ca va fi de neuitat!Si chiar daca nu, tot o sa citesc cu placere din cele ce scrii...

Doar intamplarea face ca unii sa stim amanunte despre unele, altii despre altele.De aceea, nici nu ma ingrijorez despre faptul c-as fi prea inteleptCarpati.org.

Cu respect!


Marți, 19 iulie 2011 - 15:43  

hana
hana
Coarda
 
9
Mozaicul diferitelor convingeri, cunostinte, opinii se imbina armonios cand oamenii se trateaza reciproc cu simpatie si respect.
Asta am vazut eu acum, desi un amic imi spunea ca religia e principala cauza a celor mai multe conflicte. Carpati.org
@gigicepoiu
Pana sa deveniti pelerin, nutresc speranta participarii la una din boemele ture initiate de dumneavoastra.


Miercuri, 20 iulie 2011 - 14:53  

alexus
alexus
Busola
 
10
Alte detalii despre stabilirea datei Pastelui, canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Parinti:

http://www.mitropoliaslatioara.ro/calendarul.php#1.3


Luni, 25 iulie 2011 - 21:33  

conrad
conrad
(admin)

 
11
Intr-o tara civilizata, unde se respecta drepturile omului, e interzisa afisarea in institutii publice a insemnelor de cult religioase. De ce? Pentru ca e posibil sa fie oameni si de alta religie, care s-ar putea simti lezati in credinta lor, iar statul drebuie sa-i adaposteasca pe toti si s ale ofere dreptul la libertate, inclusiv in ceea ce priveste religia.
Nici pe acest site, dedicat muntelui, astfel de discutii nu prea au ce sa caute! Pentru ca acest site se adreseaza iubitorilor de munte indiferent de religie sau etnie.
Nu mi-o luati in nume de rau, nu o spun cu rautate, ci cu sinceritate: acesta e site-ul carpati.org, nu site-ul B.O.R.

Tot ceteam la articol, ceteam, ceteam si ma minunam (intr-atat m-am minunat, incat nici nu m-am mai putut bucura de calitatea lui): ce cauta, dom'le, acest articol pe un site de munte?! carpati.org e printre ultimele site-uri, din toate de pe lume, unde ar fi trebuit postat acest text.
Iar comentariile, asemenea!
Nicaieri, nici in text, nici in comentarii, n-am gasit vreo legatura cu muntele!
Ati uitat, cumva, pe ce site ne aflam?
Nu e un site religios si articolele ori comentariile cu carater exclusiv religios, nu au ce cauta aici... macar doar din respect fata de semenii nostri de alta religie, insa iubitori de munte si frumos. Asta daca nu devine nimeni constient de faptul ca tot ce s-a scris pana acum, in aceasta pagina, a fost off-topic in ceea ce priveste specificul site-ului.

Si va rog prieteneste, sa nu purcedem la comentarii de genul cat de insensibil sau necredincios oi fi eu, ori despre privarea de libertatea exprimarii, ca nu-i cazul pt. niciuna din variante.
Suntem pe un site de munte unde oamenii care intra cauta informatii, povesti, detalii, poze sau alte lucruri referitoare la munte, nu "d'ale bisericii ori ale istoriei religiei". Sunt sigur ca intelegeti asta Carpati.org

Textul comentat (si aici nu ma refer la calitatea lui, ci la informatia continuta) impreuna cu toate comentariile ce i-au urmat, au picat pe acest site, in opinia mea, cam cum a picat Puya pe scena Folk You!


Marți, 26 iulie 2011 - 23:00  

zentai
zentai
Coarda
 
12
Salut Conrad!Carpati.org

Nu o sa-i iau apararea lui Gigi.O sa incerc sa fac un demers obiectiv.Cred ca articolul a aparut datorita sectiunii "Articole" care are ca teme, printre altele, si istorie (mai are si "Personalitati", "Legislatie", "Utile" si "Altele", printre altele).Istorie inseamna istoria unei zone, bunaoara Dobrogea, iar istoria acelei zone, ca dealtfel toata istoria Romaniei de pana la 1900 e strans legata de crestinismul ortodox, chit ca unora, cu trendul asta UE, le sta in gat.Iar procentul cel mai mare din populatia tarii e de aceeasi confesiune si daca o minoritate religioasa se simte lezata cand vede crucea, oare cum se simt cei ce formeaza majoritatea cand acelasi simbol religios este blamat?!Vremurile vin si trec, dar valorile acestei natii vor ramane, cum au ramas mereu, chiar si-n perioada fanarioata, mai apriga in mizerie morala ca cea de acum!Iar statul s-a secularizat de pe la inceputul secolului 20.Cultele recunoscute sunt egale in fata legii si mai mult statul ce sa faca?!Sa interzica ortodoxia ca sa nu se simta lezati musulmanii?!Mi-ar place sa ajung sa traiesc sa aud cum o minoritate religioasa crestina, din Iran sau Irak, face plangere la curtea constitutionala de acolo, cum ca se simte lezata in credinta ei de strigatele muezinului, care si alea "e" de patru ori pe ziCarpati.org

Deasemenea, in aceasta sectiune a site-ului pot aparea articole despre legislatie, sau geologie sau personalitati (oda partidului iubitCarpati.org pe care sunt sigur ca or sa se calce in picioare sa le citeasca toti.Carpati.orgChiar ma gandeam sa scriu un articol despre raspunderea civila delictuala, ca sa se dumireasca cei ce vor cum sta treaba cu raspunderea site-ului cu privire la plagiat si drepturile de autor sau cu raspunderea organizatorului de tura pentru altii.Gandind ca acest articol ar putea fi folosit, cu succes, pentru a performa rapiditatea cu care s-ar putea adormi, mi-a mai murit din etuziasmCarpati.org.

Uneori pot aparea articole care sa aiba vagi legaturi cu specificul site-ului.In primul rand, ca asemenea articole sunt extrem de rare.Apoi, daca calitatea articolului este spre excepțional, poate ca s-ar merita ca sa scape vigilentei admin-ilor Carpati.org.

Mult mai sinistru sta treaba la sectiunea "Culturale", unde lucrurile nu sunt prea clar delimitate, daca ce e postat acolo, sunt texte umoristice sau exprima neste sentimente!Unele texte chiar sunt de pus pe youtube, cu-n clip pe masura si un fond muzical adecvat, ar rupe rating-ul. (nu ma refer la cei consacrati, cum ar fi private-rayen etc, sau la altii/altele care chiar au talent...).Dar asta e o opinie personala, daca sectiunea "Culturale" (unde si limba romana are a suferi acolo niste modificari fonetice dintre cele mai bizare, ca de gramatica nici nu mai poate fi vorba, a ramas in urma, pe post de moft ) sa fie un loc de defulari (oneste in felul lor) culturale sau chiar sa exprime arta poetica, arta povestirii etc, scrisul ca act nobil, ca arta, in general...

Cu respect,al matale
Gabi Carpati.org


Miercuri, 27 iulie 2011 - 09:20  

conrad
conrad
(admin)

 
13
Salut Gabi!

Hai sa nu confundam, totusi, categoria "istorie" din cadrul articolelor de pe carpati org, cu istoria romanilor ori a unei regiuni - bunaoara Dobrogea, Oltenia sau Delta Dunarii. E vorba de istorie in cele cu legatura despre munte (sau, daca cineva tine mortis sa scrie astfel de articole, macar sa fie despre o regiune ce se afla pe teritoriul unui sau unor masive montane si care sa aiba legatura cu evolutia vietii sau a altor lucruri in acei munti, nu din punct de vedere religios). De exemplu, istoria alpinismului, a echipamentelor tehnice specifice mersului pe munte, a oierilor din Godeanu sau chiar a Mocanitei. Ca exista si in ceea ce priveste viata pe munte si mersul pe munte, ca drumetie sau alpinism, o "istorie".

Motivul pt. care sectiunea culturale nu se mai afla pe prima pagina, e cel mentionat de tine, in mare parte. Daca omul strecoara cuvinte precum creste, munti sau vai, intr-o aberatie, se va simti lezat si nedreptatit daca i se va sterge textul si se vor gasi (cum a fost de atatea ori cazul) persoane care sa ii ia apararea, desi omul a facut praf limba romana, intr-un "cultural". Ce daca habar nu are sa scrie si nu are nicio cunostinta despre ce inseamna o poezie, sau un cultural, de ce ii stergem textele daca el scrie "ce simteste?"
Ca din principiu, ce zice adminu' care are grija ca site-ul asta sa ramana "de si despre munte", nu e bine, e politie sau cenzura Carpati.org.

Eu n-am contestat valoarea textului si nici importanta lui, doar ca nu are ce cauta pe acest site, la fel ca si comentariile aferente. Am si eu cateva articole interesante despre Buddha, despre viata lui Hemingway, dar oricat de interesante ar fi, nu m-am gandit vreodata sa le postez aici ca la sectiunea articole se poate scrie si despre "personalitati".
Hai sa nu ne prefacem ca nu intelegem la ce se refera denumirile "Personalitati", "Legislatie", "Utile" si "Altele" din cadrul articolelor de pe carpati.org, si sa nu ne apucam sa scriem pe acest site despre Mihai Viteazul, despre motivele obligativitatii purtarii centurii de siguranta desi fiecare dintre noi, prin drepturile omului, e liber sa dispuna cum doreste de propria lui persoana, despre cum sa ne construim singuri o casa ori despre altele, bunaoara cum se foloseste lingura si furculita. Toate astea pot fi interesante, dar nu au ce cauta pe acest site.
Iar pe istoria unor regiuni, daca tine cineva mortis sa faca astfel de articole pe acest site, sa scrie despre regiuni montane, nu despre Delta Dunarii ori Oletnia ori Dobrogea, ori mai stiu eu ce si astea privite din punct de vedere religios.
Asa mi se pare normal.

Si sper sa se incheie aici sirul comentariilor off-topic si sa ramana treaba asa: adminii au fost in concediu Carpati.org, textul a scapat si ramas pe site si asa sa ramana. Sa fie cetit si admirat de cei carora le place sau ii intereseaza subiectul, dar sa inceteze macar comentariile off-topic pt specificul site-ului.
Eu zic ca e cel mai bine asa Carpati.org

Zi frumoasa!


Miercuri, 27 iulie 2011 - 13:58  

zentai
zentai
Coarda
 
14
Carpati.org
Ai dreptate!Observatii elegante si oneste, in acord deplin cu politetea, ceea ce nu poate decat sa impuna respect.

PS- am doar o mica, mica de tot, observatie.Nu sunt multi care sa se priceapa in istoria alpinismului (ca stiinta, ca documentaristica).Eu stiu doar vreo doi .Si tre sa fim lucizi si rezonabili.Acei domni nu vor posta din munca lor, din prima, pe carpati.org, in veci.Vor posta, cu siguranta, pe blogurile lor sau in revistele de specialitate.Asa ca mai bine scoateti secțiunea "Istorie"...ca pare f.greu abordabila din perspectiva descris de tineCarpati.org.

Zi faina si tie/voua


Miercuri, 27 iulie 2011 - 14:18  

edo
edo
Caraba
 
15
Mie mi-a plăcut mult articolul, deși asa cum spunea Claudiu este ușor off-topic fata de profilul general al site-ului. Dar consider că, după 50 de ani de minciuni comuniste si 20 de ani de ceață post-decembristă cu orientare pro-occidentală, e timpul spunem mai multe despre istoria adevărată a neamului romanesc. Sa vorbim mai multe despre "miracolul poporului roman", singura țară supraviețuitoare a romanității est-europene. Să fim mândri ca suntem români, asa cum alte popoare ale Europei sunt mandre de originile si descendența lor, adeseori mai barbară și mai urâtă ca a noastră. Să fim mândri că suntem unul din primele popoare creștine ale Europei. Să nu mai ne consideram noi înșine paria Europei. Sa spunem mai multe despre popoarele care au trecut peste aceste pământuri: goți, huni, slavi, avari, bulgari, maghiari, secui, sași, pecenegi, cumani, tătari, țigani si retragerea populației romanice spre zonele montane, care au reprezentat pentru sute de ani locurile unde strămoșii noștri s-au retras, vatra noastră românească. Sa vorbim despre capacitatea de asimilare a acestui neam, care in bunătatea lui a reușit să conviețuiască în pace cu toată aceste neamuri. Asa cum strămoșii noștri sunt o parte din noi, si cum munții pe care ii iubim si pe care umblam cu drag sunt vatra noastră romanească, ar fi, din umilul meu punct de vedere, o măsură orwelliana scoaterea secțiunii istorie, asa cum sugera domnul Gabi.


Luni, 1 august 2011 - 13:18  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0750 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org