Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Nemira Mare
Muntii Nemira

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Discutii despre ceata

         Vine iarna si ma gandeam sa deschid o discutie despre ceata. Drept sa spun, nu am stiut la ce categorie sa incadrez acest articol, poate o optiune "experienta personala" la categorii ar fi buna. De fapt, as vrea sa vorbesc despre Nebulofobie sau Homiclofobie, frica de ceata.


          Fiind un iubitor de trasee de iarna (eu sunt mai calduros din fire) , nu odata m-am confruntat cu nebulozitatea provocata de nori sau ceata, ninsoare deasa. Pentru toti, fenomenele meteo pe care le numim pacla sau negura, ceata , nori , au un inteles aparte cand vine vorba de o tura pe munte. Pentru unii inseamna mister, pentru altii un fenomen meteo care le strica iesirea pentru ca sunt obligati sa stea locului, adica linistiti. Pentru o categorie mai mica de oameni, ceata reprezinta un prilej minunat de a face poze pe creste atunci cand se sparg norii. 

Ca sa nu vorbesc mult despre ceata si cum se formeaza, imi permit sa las un link, mai ales ca nu fenomenul in sine este tema acestui articol.

http://despremeteorologie.weebly.com/ceata.html


          Stiu ca nu este indicat sa caracterizez ceata in felul acesta "ceata nu este asta dar nici asta"...e ca si cand ai spune "calul nu e nici camila, nici maimuta"...bun...dar ce este calul?  O sa incep cam asa: ceata este un fenomen meteo omniprezent la munte. Cam sec. Da. Numai ca aceasta descriere seaca este purul adevar. 

          Acum as dori sa-mi incep "basmul". Se face ca intr-o iarna, atunci cand era cablul telecabinei rupt, eram pe munte, cu gand sa ajung la Varful Omu. Traseul il stiam ca in palma, ca pe propria sufragerie. Nu imi era frica de conditia fizica sau de neprevazutul traseului ci o frica asa...preventiva sa zic. Ceata sau nori, la munte le confundam deseori, insa efectul este acelasi: te simti ca un scafandru intr-un pahar cu lapte, nu vezi minic in jur. In functie de cat de deasa este, vizibilitatea scade simtitor, uneori ajungand chiar la zero. Poate nu chiar zero absolut, dar atunci era o ceata atat de deasa ca descrierea "sa o tai cu cutitul" era perfecta...in fapt, daca intindeam mana, nu imi zaream palma dar nici bocancii daca incercam sa ii caut cu privirea.


          Mergeam si mergeam si nu vedeam nimic decat cu ochii mintii. Da, ochii mintii imi desenau traseul iluzoriu, un fel de 3D virtual pe al carui drum mergeam ca pe pilot automat. Nu am ajuns la Omu, ma razgandisem dar mergeam la plimbare de dragul artei in speranta ca undeva, candva, se va sparge ceata sa imi bucur retina ochilor de o priveliste care sa tina macar 1 secunda. Cine a patit vreodata asta, stie la ce sentiment minunat ma refer. Nu a fost sa fie, voci veneau de pretutindeni, ceata nu se risipea, nu aveam chef  sa risc prea mult asa ca am mers atata timp cat am crezut eu de cuviinta ca ma pot intoarce in siguranta. De ce mi se schimbase opinia pe traseu? Daca as spune ceva de experienta, n-ar "inghiti" nimeni chestia asta.  Toti stim ca pe ceata e rezonabil sa stam locului. Ori ca mi-a venit in minte ideea asta, ori altceva. De fapt, altceva a fost. Spuneam ceva de frica. Mai spuneam ca stiu traseul ca in palma, pe hartie erau toate datele bifate si deodata mi se facu frica. Deci ceata avea rolul ei. Aveam mereu in minte intrebarea "daca?"...


          Am facut cale intoarsa. Ca un copil cuminte. Nu fac decat 5 pasi cand de nicaieri aud voci. Da, de nicaieri...caci nu se vedea nimic si nici nu puteam localiza directia de unde veneau vocile. Ma invarteam in jurul meu si nimic, totul era la fel. Totusi mi se paru ca nu e chiar aproape si asa se si dovedi ca era. Atunci am bagat de seama ca respir si mai greu ca de obicei. De obicei respir mai greu la padure unde nu misca aerul decat pe creste...acum aveam senzatia aia de sufocare pe care o simt de obicei la padure. Nu ca nu imi place padurea...

Merg eu ce merg si dau de un grup , aparand de nicaieri, care facea poze.

/ceata/export__418_of_1_.jpg

        Dupa obisnuitul salut, trec mai departe si oamenii dispar rapid din raza vizuala. Ciudat, vocile se auzeau iar de peste tot. Hmmmm, tare ciudat. Tot mergand asa, mi-am adus aminte de toate discutiile despre situatii de genul acesta, referitoare la ceata. Cu fostii prieteni de munte, cu actualii, imi aduceam aminte discutiile. Ceea ce observasem acum si la mine si rezumand firul discutiei, este ca atunci toti ne comportam ciudat. Da...aici este secretul...

Ajung la Babele. Instinctul imi spunea ca sunt in preajma cabanei, caci ea, cat de mare este si colorata in rosu, nu o vedeam. Hop...apare stalpul din fata scarilor pe care il pozez. Pun si mana pe el sa ma asigur ca nu visez. Acum imi deveni foarte clar cum ca ceata, te poate inghiti intr-o clipa. Stalpul parca imi spunea "trust in me..."

/ceata/export__419_of_1_.jpg


         Ma intorc in camera, mananc ceva si salt inainte in sacul de dormit. Ma simteam bine, nu ca afara. Fara ceata, in siguranta. Stau si ma intreb, fel de fel de socoteli si presupuneri, daca nu cumva atunci cand se vorbeste despre munte se uita anumite aspecte. Exista rau de inaltime (vertij, atunci cand te uiti in prapastie) si rau de inaltime atunci cand indiferent unde te afli, fie si o cabana, ti-e rau de la altitudine. Dar rau de ceata?  Ma comportasem ciudat, mintea mea refuza sa creada asta dar asa era intr-adevar. Nu ma simteam in largul meu, altfel ajungeam la Omu lejer. Cu cat ma indepartam de cabana, cu atat ma cuprindea indoiala daca fac ce trebuie. Doar nu oi fi atat de incapabil sa nu imi vad urmele, asta imi era asigurarea. Atata timp cat nu ningea, eram oarecum in siguranta, zapada fiind destul de moale sa se intipareasca urmele. Lasasem acasa betisoarele cu funda de chinga rosie pe care de obicei le iau cu mine sa le infig in zapada pe timp de ceata sa imi marchez drumul de intoarcere. Mai aveam si gps-ul, alta asigurare.

         Rau de ceata deci. Adevarul e ca daca vroiam, nu imi vedeam bocancii oricat as fi incercat dar nici palma daca intindeam mana.  Respiram mai greu probabil datorita atmosferii umede din jur dar frica asta preventiva era izvorata din subconstient. Omul isi primeste informatiile 88% prin vaz, 8 % din auz, restul din celelalte simturi. Deci 96 % din informatiile primite erau bruiate, virusate, diforme, neclare. De vazut nu vedeam, de auzit auzeam aiurea pe ceata aia. Stiam ca ceata imprastie zgomotele dar un asa efect halucinogen nu credeam sa fie. Cu cat e mai deasa, cu atat efectul devine mai pronuntat.

Imi aduc aminte cum la intoarcere nu puteam gasi solul (suprafata zapezii, n.a) , practic mergeam ca un inger prin nori, pe pipaite. Cum ceata nu se inalta pana la soare, logic, soarele batea de sus in ceata si raspandea o lumina uniforma plus ca acea lumina radia si din zapada. Nu aveam niciun punct de reper si daca nu purtam ochelarii cu siguranta ma ardeau ochii. Cand spun ardeau, asta si insemna. Durerea o simteam cand uneori mai dadeam ochelarii jos sa ma bronzez uniform, nu vroiam sa ajung la scoala bronzat si cu cercuri albe in jurul ochilor. As fi aratat ca ursul panda, in mentiune fotografica, atunci cand accesezi filtrul "invert color"...

Tin minte ca la o tura, unii colegi au simtit si ei durerea asta provocata de radiatie. 

Revenind la dilema: rau de ceata? Da, exista cu siguranta. Exista si asa ceva. Caut pe net si gasesc denumirile de mai sus, numite cu fobie. Bine, fobia este frica inconstienta fata de ceva anume, animal, si altele, cu diverse denumiri. Eu nu as numi frica asta fobie ca mi se pare prea dur termenul, cel putin pentru mine. Da, e o frica provocata de subconstient, lipsa reperelor vizuale, lipsa posibilitatilor de a strange informatii din mediul inconjurator (traseul de exemplu), auzul pacalit de acest fenomen explicabil fizic, imprastierea sunetelor in toate directiile, umiditatea crescuta din plaman, toate acestea pot da o senzatie de nesiguranta pe care o resimtim toti. Unii mai mult, altii mai putin. Acum nu fac folozofie, care resimte mai mult, care mai putin, raspunsul e clar, in mod normal, un drumet cu experienta si cu trasee in picioare va fi mai putin afectat decat altii, datorita experientei acumulate. In mod normal, caci daca ai o frica instinctiva, o resimti indiferent de cate trasee ai sub bocanc.


Am tot cautat si mi-am cam tras unele concluzii:

-se naste senzatia de panica , cum ca "ceva rau se intampla" iar creierul dicteaza "fugi"

-se naste senzatia de anxietate, caracterizata prin ingrijorare si agitatie

-se naste senzatia de claustrofobie, senzatia aceea de lipsa de aer in spatii stramte. Si cum ceata te priveaza de contactul cu "exteriorul" , este foarte posibila aparitia acestei claustrofobii.


Toate aceste adunate, pot duce la atacuri de panica iar la unele persoane chiar la atac de cord, daca are si probleme de inima.


In loc de concluzii

In primul rand mi-as dori sa cred ca nu ati citit aceste randuri fara sa vi se nasca unele intrebari despre munte si ceata. Pozele le-am pus pentru atmosfera. Din start am exclus comportatea pe timp de ceata, se poate face la comentarii. Nu vreau sa spun ca asta e adevarul, unii oameni sunt mai putin sensibili la anumite chestii, de aceea va invit la rubrica de comentarii.

Cu stima, 



Miercuri, 21 noiembrie 2012 - 18:59 
Afisari: 2,917 


Postari similare:





Comentariile membrilor (19)

octaviandri31
octaviandri3..

 
1
abia astept sa nimeresc intr-o asa ceataCarpati.org.
multumim pt articol.


Miercuri, 21 noiembrie 2012 - 22:10  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
2
Mi-aduc aminte cum, acum destul de mulți ani, am prins o ceață deasă și frumoasă în Postăvar.
Seara, pe la 11, după ce s-o terminat concursul pentru care urcaserăm pe vârf, am început să coborâm, toată echipa de 4 radioscamatori, spre refugiul salvamont.
Ne-am învârtit în jurul refugiului de vreo 3 ori, apropiindu-ne și la 5 metrii de el, până unul din salvamontiștii care știa că trebuie să sosim a ieșit afară, în prispă, și a aprins becul de deasupra ușii.

Altfel, ziua mie-mi place cum îmi aleargă gândurile prin ceață și cum, sunetele, ajung altfel la ureche Carpati.org


Miercuri, 21 noiembrie 2012 - 23:23  

odin
odin
Rucsac
 
3
Si nu ati dat cu pietre in jur? Asa gaseati refugiul. Ori suna a tabla ori urla vreunulCarpati.org In varianta 2 nu era recomandat camparea in zonaCarpati.org


Miercuri, 21 noiembrie 2012 - 23:47  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
4
Păi, după aia, mai aveam careva curaj să cerem găzduire acolo, vreodată? Carpati.org


Miercuri, 21 noiembrie 2012 - 23:49  

odin
odin
Rucsac
 
5
Doar nu dadeai cu caramida ci cu una cat mazareaCarpati.org
Acum serios, am observat ca seara pe ceata, lanterna folosita pe "faza scurta" si pe dispersie este mai eficace decat "faza lunga". Pe ninsoare nu mai vorbesc.
In plus, halogenul costa si consuma mult, ar fi buna o lanterna separata pt ceata. Ochelarii galbeni, mie nu imi plac, nu sesizez niciun contrast decat ca in loc de alb total, e galben total.


Joi, 22 noiembrie 2012 - 00:00  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
6
Cel mai eficient, seara/noaptea, pe ceață, ar fi dacă montezi frontala undeva pe centură pentru ca lumina refractată și reflectată de ceață să aibă un impact direct minim asupra ochilor. Din cauza refracțiilor care ajung prea lesne la ochi cu frontala pe cap, pupilele se contractă mult și scade vizibilitatea efectivă.

Apoi, datorită umbrelor mult mai accentuate din cauza unghiului mic de incidență a luminii fac terenul mai evident, cu un contrast mai mare.

Idealul ar fi ca sursa de lumină să pornească de undeva de la nivelul genunchilor dar, ca orice ideal, e cam dificil de obținut Carpati.org

Lanternele militare (nu de la magazinele de pescărie) în unghi de 90 de grade înlesnesc montarea pe curea, centura rucsacului sau mai jos.
Am văzut și variante comerciale foarte bune.

Dar ce halogene, Mihai? Cine mai umblă cu halogene în ziua de azi?
Cum ziceai și tu, consumă mult, au viață scurtă și sunt scumpe pe termen lung.


Joi, 22 noiembrie 2012 - 11:29  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
7
Exista LED-uri cu lumina calda, galbena adica, care lumineaza ceva mai bine pe ceata. Am gasit pe net niste explicatii rezonabile. Ledurile High CRI cica-s si mai bune, caci emit intr-un spectru mai larg (variat).
Peste cativa ani vor apare si la noi, unde abia incepe batalia lumenilor. Pana atunci, cam orice lanterna cu led poate fi modificata.

Ochelarii galbeni is foarte fain la privit norii. Adica redau mai bine contururile lor. Deci probabil, daca ceata nu e foarte densa si compacta, ajuta la percepera senzatiei de profunzime.
Dar pe o ceata de aia ca-n poze de nu merge GPS-ul nici eu nu am simtit vreo diferenta, doar ca e peisajul mai vesel. Carpati.org Si ma protejeaza de ultravioletele alea nesimtite.

Interesanta abordarea. Acu daca stau sa ma gandesc bine am si eu fobia asta. Pana acum credeam doar ca n-am chef sa ma ratacesc Carpati.org


Joi, 22 noiembrie 2012 - 11:52  

wanderlust
wanderlust
Caraba
 
8
Interesant articolul. Deci exista si rau de ceata. Mai ales daca sunt singur, se amplifica panica. Credeam ca daca am scapat de raul de inaltime am scapat de tot.

Multumesc de articol!


Vineri, 23 noiembrie 2012 - 09:32  

clujeanul
clujeanul

 
9
Sincer,am patit-o si eu..
Eram pe o creasta din alpi,vantul sufla nebuneste,erau si cam -25 afara,dar dardaind am decis sa inaintam.Ajunsi la un refugiu de urgenta,imbracati cu tot ce aveam la noi,am decis sa ne intoarcem deoarece ne lua frigul stand si asteptand.
Cand am iesit,surpriza...totul ca laptele in jurul nostru..
Din memorie si dupa urme,stiam pe unde sa ne intoarcem,dar imi aminteam si cornisele,pricolele pe care le puteam vedea limpede la urcare..
Cred ca a fost singura ocazie in care am intrat serios in panica,deoarece imi era foarte frig,si ma saturasem timp de doua ore sa bajbaim in acelas punct,contrazicandu-ne care unde crede ca e directia de intoarcere...
Am ajuns cu ceva mai jos si am reusit sa scapam de acel nor dens,insa a fost singura ocazie in care am zis,gata,aici inghet!Norul dens impreuna cu vantul puternic si temperatura scazuta a facut sa fie ingredientele perfecte pentru o tura aproape de dezastru..
Daca ceata m-a facut sa cred ca acolo mi-e sfarsitul,cu siguranta am acum teama de ceata,de lipsa posibilitatii de a ma orienta..totusi,daca nu e asociata si cu alti factori de pericol,si timpul,hrana,echipamentul in momentul respectiv e suficient,sigur n-as inainta,si as astepta linistit o vreme pe care sa ma pot orienta..
Nu-mi displace ceata,imi place orice vreme pe munte,chiar si cand ploua nu ma supar,ca doar vin toate la pachet impreuna cu bucuriile pe care le ofera
Nu subestimati ceata,indiferent ca iesiti la plimbare pe langa cabana sau orice activitate faceti,ideea e sa nu va aventurati mai mult de punctul in care stiti sigur ca va puteti intoarce in siguranta.
Ture frumoase si amintiri placute va doresc! Carpati.org


Duminică, 25 noiembrie 2012 - 13:52  

him
him

 
10
Salutare, am avut si eu o experienta cu ceata de curand, tot in aceeasi zona, intre Omu si Babele. Veneam la coborare spre Babele singur si nu vedeam mai departe de 30-40 de metri. Am pastrat traseul banda galbena dar atunci cand am simtit ca ma apropii de Babele am inceput sa ma gandesc la mancare si nu am mai fost atent la traseu. Era foarte frig si batea vantul puternic asa ca abia asteptam sa intru pe Valea Jepilor la adapost. Atunci cand nu am mai vazut niciun stalp metalic si nimic ce semana cu o poteca am decis sa o iau in sus, convins fiind ca am coborat. Nu coborasem, ci urcasem. Dupa putin timp am intalnit un drum clar care urca mereu spre stanga in serpentine. Ma geandeam ca e ceva prin vecinatatea cabanei Babele si imi imaginam ca am coborat atat incat sunt sub cabana. In cele din urma am vazut stalpi metalici si m-am dus multumit crezand ca este banda galbena. Surpriza, era cruce rosie. Nu am fost pe cruce rosie decat o data de la Babele la Crucea Eroilor, si atunci mi-am dat seama de ce facusem. Inca nu ma decisesem sa scot harta pentru ca nu voiam sa ma opresc si nu stiam ce e cu drumul ala care mi se parea ciudat. Ce cauta un drum pe langa traseul cruce rosie? Nu stiam, normal, pentru ca nu am fost deloc pe platoul Costilei. Am inaintat pe cruce rosie in directia sud, dar inca nu stiam unde sunt - intre Omu si Crucea Eroilor sau intre Babele si Crucea Eroilor. Ma gandeam la a doua varianta. Dupa ceva timp de mers pe cruce rosie am intalnit o pancarta pe care scria accesul interzis. M-am gandit ca e releul prin apropiere si am regretat ca nu am trecut niciodata pe acolo. Spre vale cobora un traseu cu stalpi si l-am urmat o perioada. Nu avea niciun marcaj si asta a amplificat frustrarea. In cele din urma m-am oprit intr-o viroaga si am scos harta unde intr-adevar am vazut un drum in apropierea Costilei. Am calculat pe harta distantele si am aproximat pozitia dupa care am continuat sa cobor asteptandu-ma sa intalnesc traseul banda galbena. Intr-un tarziu am vazut prin ceata o cruce si am crezut ca e Crucea de pe Caraiman.. confuzia era si mai mare. Mi-am dat seama ca e doar o troita si dupa putin timp m-am trezit langa cabana de Salvamont de langa Babele. A fost o experienta interesanta ..


Marți, 27 noiembrie 2012 - 17:36  

odin
odin
Rucsac
 
11
Intr-adevar, cum iesi din Cerdac, se niveleaza peisajul.
Tu ai urcat direct de la Cerdac spre Releul Costila si de acolo ai coborat. Drumul ala da direct in refugiul Salvamont de langa Baba Mare. Daca mai mergeai pe CR ai fi ajuns inspre Cucea eroilor si de acolo o coborare riscanta chiar la mijlocul drumului intre Babele si Cab Caraiman. Daca era iarna, e pericol mare acolo.


Miercuri, 28 noiembrie 2012 - 19:03  

him
him

 
12
Nu am urcat spre releu, am mers spre Babele pe banda galbena pana aproape de Salvamont. E aproape trotuar pe acolo asa ca nu am mai fost atent pe unde merg si efectiv m-am pierdut in ceata. Tin minte ca am ajuns la viroaga unde teava iese din pamant si unde o pata de zapada tine pana in iunie. De aici stiam ca mai e foarte putin si nu am mai fost atent. Crezand ca am mers in jos, cand de fapt mersesem in sus, am mers si mai sus pana am dat de drumul cu pricina si cum nu stiam de el starea de confuzie m-a facut sa cred ca pur si simplu am trecut de Babele.. ideea este ca dupa ce m-am uitat pe harta am vazut drumul si mi-am dat seama pe unde sunt dar oboseala, frigul si dorinta de a iesi cat mai repede din ceata m-au facut sa nu ma opresc decat tarziu. Un lucru interesant e ca pe traseul cruce rosie am gasit un telefon mobil pe care l-am inapoiat proprietarului. Statea la cateva strazi de mine in Bucuresti..


Miercuri, 28 noiembrie 2012 - 20:24  

odin
odin
Rucsac
 
13
FrumosCarpati.org
Stiu teava aia, e mereu un punct de reperCarpati.org


Miercuri, 28 noiembrie 2012 - 20:26  

leovit
leovit
Busola
 
14
Cum au patit o multi prin ceata , am incercat niste emotii cu gasirea indicatorului spre ref Iezer , unde nu mai fusesem ...Este stiut ca mersul prin ceata groasa ingreuneaza respiratia , deruteaza turistul de la traseu ,ascunde peisajul ,nu lasa razele soarelui sa patrunda ,si poate transporta agenti patogeni din orasele cu combinate chimice...Carpati.org


Joi, 6 decembrie 2012 - 11:29  

ionescucc
ionescucc

 
15
am vazut si eu aceasta postare si i-mi pare bine ca cineva "a pus" aceasta problema.Si eu ca si multi altii am intampinat in drumetii ceata, cu diferite grade de dificultate si la fel si eu ca si multi altii am intampinat probleme in gasirea unui traseu sau a unui punct de reper fie refugiu fie cabana.Ultima intamplare de acest gen am intalnit-o in data de 02.12.2012 intr-o drumetie spre vf tarcu , dar acolo era usor de gasit un reper.Cu toate ca reperele le gaseam foarte usor micul grup de 4 persoane cu care am fost a trait si clipe de panica, dar le-am rezolvat cumva .Vreau sa va spun ca am un telefon cu soft android pe care am putut sa-mi instalez un soft gratuit care ma ajuta sa orientez destul de bine si imi merge foarte bine .acest soft se gaseste la urmatorul link:
https://play.google.com/store/apps/details?id=com.orux.oruxmaps&h
l=ro
Harta pe care o folosesc cu acest program in varianta on-line sw gaseste la urmatorul link;
http://hikebikemap.de/
In aceasta harta se pot gasi aproape toate traseele din carpati .. si nu numai .
Softul oruxmaps permite si utilizarea in varianta off line a hartilor , astfel ca de acasa poti sa-ti cartografiezi harta si pe traseu poti sa identifici in varianta off line pe harta cartografiata pozitia unde esti doar daca telefonul are GPS.Eu am folosit acest soft si imi merge destul de bine .Ce-i drept deschid aplicatia si pornesc GPS doar daca ma simt in impas si nu stiu pe unde sa ma orientez.
De asemenea acest soft ofera mai multe informatii ajutatoare .. altitudinea ... viteza .. etc . Permite si inregistrarea traseului pe care i-l parcurgi (acele track-uri), sau permite sa te orientezi dupa alte trasee inregistrate de altii(track-uri) si dupa alte puncte create de altii (cabane , izvoare, refugii )
chiar daca e off topic .. as spune ca mai utilizez urmatoarele softuri:
pedometru :
https://play.google.com/store/apps/details?id=com.corusen.accuped
o.te&hl=ro
busola:
https://play.google.com/store/apps/details?id=com.apksoftware.com
pass&hl=ro
Concluzia mea este ca tehnologia soft ne poate ajuta putin.
In rest .. va doresc la toti poteci clare si ture faine


Luni, 10 decembrie 2012 - 10:21  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
16
Deci, înaintea GPS-ului sau a telefonului mobil cu ecran de 21", ale căror baterii de acumulatoare pot ceda subit la temperaturile scăzute și umiditatea ce ajunge la 100% lejer, capul (treaba aia de pe umeri, nicicum altceva) este cel mai important și de încredere instrument de orientare, indiferent de condițiile meteo.

Așadar, grijă mare de el (de cap) pentru că se poate defecta și el cu ușurință și nici un alt instrument digital nu mai face două parale după aceea.


Luni, 10 decembrie 2012 - 10:40  

ionescucc
ionescucc

 
17
Te inteleg yo6ial ce vrei sa spui , dar eu am vrut sa subliniez ca ar mai fi si alte metode prin care te poti orienta, si chiar am subliniat faptul ca telefonul il folosesc doar atunci cand intru in impas .. tocmai pe considerentul ca se poate termina bateria iar telefonul ca sa-ti fie functional .. il poti proteja , adica sti si tu .. asa cum se procedeaza si cu acumulatorii de la forntala .. ii ti in buzunarul interior de la piept .. .. sau in alte locuri unde este mai ferit ....ma rog metode gasesti , in plus se mai pot comanda acumulatori suplimentari , care tin de 4 ori mai mult decat cei ai telefonului, dar nu as vrea sa intru prea mult in detalii tehnice ca divagam prea mult .
In rest .. despre preintampinarea pericolelor din ture .. cred ca sunt multe de discutat si aici cred ca e fiecare in masura sa-si stabileasca oportunitatea de a merge sau nu pe munte.Pentru ca iarasi revin la tehnologia it ... si daca studiezi putin starea vremii pe site-urile de specialitate si vezi ca prognozele arata ca nebulozitatea este mare , umiditatea aerului foarte mare , precum si alte detalii si parametrii despre conditiile meteo si ai utine cunostiinte sa le interpretezi ...poti anticipa ca vei avea ceata ... macar sti la ce sa te asteptiSpre exmplu .. ai umiditate peste 90%, nebulozitate foarte mare , precipitatii sub 2l/metru patrat , presiune atmosferica in crestere .. vei avea ceata in mod sigurat ... si mai bine preintampini o situatie decat sa cauti solutii de a iesi din ea
Daca e sa vorbim in stilul clasic cum se mergea pe munte cu ceva timp in urma ... anterior plecarii sunai salvamontistul , sau meteorologii de la statiile meteo din munti si puteai sa-i ceri informatii suplimentare si despre starea vremii .. eu aceasta varianta o practic si acum ...cu exceptia turelor care sunt organizate de montanyarzi cu experienta pentru ca am incredere in cei care organizeaza.
Increderea in instrumentul de orientare o poti avea dupa ce il utilizezi , eu am castigat increderea in aceste instrumente dupa ce am facut vreo 6-7 ture in care orientarea mi-a fost dupa marcaje si harta , iar in paralel mai studiam si gsp... si chiar nu am intampinat dificultati .


Luni, 10 decembrie 2012 - 12:14  

odin
odin
Rucsac
 
18
Hai ca deviaza discutiaCarpati.org
Si eu am gps, un mod bun de a sta linistit. Vroiam numai sa discutam despre fenomenul asta, rau de ceata. Cunosc o persoana ca pur si simplu ii vine sa lesine daca e ceata deasa, se sufoca.


Sâmbătă, 15 decembrie 2012 - 23:52  

ionescucc
ionescucc

 
19
I-mi cer scuze ca am deviat si eu fara sa vreau , am vrut totusi sa subliniez ca atunci cand este intalnita ceata si persoanele care au acel "rau de ceata" ce are ca si cauza nesiguranta si frica de ratacire , datorita faptului ca nu gasesti repere pentru a te ghida ,atunci poti folosi alte "surse" de inspiratie cum ar fi telefonul.Personal , am fost de vreo cateva ori intr-o stare de deruta pe timp de ceata , dar aceasta teama a fost mai mult o teama de a nu ma rataci , nu neaparat de ceata.
Totusi frica de ceata , pentru unii poate sa se manifeste ca un fel de fobie si asta e cam greu sa o indepartezi si subscriu la ceea ce au spus si altii ca importanta e "mintea" , dar aici fiecare este in masura sa-i concentreze atentia asupra reducerii anxietatii si fricilor si gestionarea reactiilor la stimuli care induc friciar, dar pentru ca suntem oameni si suntem atat de diferiti fiecare reactioneaza diferit in acest sens.Psihoterapeutii sunt de parere ca fobiile pot fi idepartate prin anumite tehnici de relaxare si aceste terapii sunt cele mei indicate , spre exemplu o persoana careia ii este frica de ceata, poate intai sa vizualizeze diverse materiale despre ceata, poze si filmulete facute pe ceata, apoi sa se plimbe in parc pe timp de ceata, ajungand la un moment dat sa mearga chiar si in drumetii si pe timp de ceata fara sa mai simta aceasta "fobie" .. daca se poate numi asa.Personal , acum 12 ani cand am inceput sa merg pe munte , eu simteam o frica de inaltime, care dupa acateva ture de creste mi-a trecut, si ca sa-mi inving aceasta teama , priveam mult la picioare si in departare , astfel incat sa nu privesc acea prapastie aflata la 40 de centimetrii de mine


Joi, 27 decembrie 2012 - 08:20  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,7630 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org