Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Papusa
Muntii Parang

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Despre nespuse și mai puțin povestite...


Aduc în discuție o serie de lucruri din cauza lipsei acute de comunicare pe aceste subiecte.

Adesea există chiar o carență majoră în educația privitoare la igienă, de la copii la adulți,

aproape indiferent de statutul social. Pricina fiind sentimentul de stânjenire, rușine sau timiditate

în deschiderea acestor subiecte.

Din start, acestea pot fi considerate, de unii oameni, subiecte rușinoase sau chiar tabu!

Considerări total nejustificate... după umila-mi părere.



Ok, dacă din titlu nu e mare lucru de înțeles, în următoarele rânduri am să încerc să lămuresc

o serie de lucruri despre urinarea și defecarea în natură, pe munte, departe de toaletele igienice,

WC-uri, bude sau haznale dar și câte ceva despre acestea.


Dacă mie mi se pare un subiect ce ține de cultură generală, șapte ani de acasă sau conduită,

observ că nu oricine mai are dispoziția de a-și îndeplini necesitățile fiziologice într-un mod normal,

igienic pentru propria persoană dar și pentru natură și pentru ceilalți oameni ce colindă munții.

Problema derivă din obișnuința oamenilor cu mijloacele sau uneltele moderne de igienă.

Anume WC-ul, buda sau haznaua, lavoarul și chiuveta...


Nu contest și nu disput faptul că aceste mijloace pot fi cât se poate de igienice și convenabile

în utilizare chiar dacă pot fi chiar și focare de infecție, în unele cazuri.

Doar că, în pădure... acestea lipsesc. Și, sincer, sper ca această situație să nu se schimbe.


Natura are mijloace proprii, foarte avansate și complexe, de administrare a dejecțiilor și deșeurilor

tuturor speciilor ce viețuiesc pe acestă planetă. Omul însă, ocupă o poziție aparte.

În natură, cuvântul cheie este „echilibrul”. Astfel, nimic nu se pierde, nimic nu este în plus sau în minus

și absolut totul se reciclează.


Se reciclează într-un circuit realmente perfect, dar al cărui traseu poate fi întrerupt sau perturbat

cu consecințe grave pentru mediu.

(Nu uitați că, dacă zic „mediu”, mă refer implicit și la noi, oamenii)

Mijloace și echilibru la care o să revin un pic mai încolo...

Dar, acum, doresc să aduc vorba despre „nevoile” în natură.


În ordine invers-alfanumerică: Urinarea.


Datorită fizionomiei specifice, pentru băieți și bărbați, urinarea nu pune prea multe probleme.

Indiferent de anotimp sau de condițiile meteo.

Pentru unii, prezența unui arbore fiind de dorit, pentru alții ne fiind necesară.

Adesea, mai contează direcția și intensitatea vântului...

Fetele, femeile, însă, pot avea parte de un plus de disconfort, în unele situații, dar depinde

de fiecare în parte și de situația propriu-zisă. Adesea, disconfortul fiind accentuat și de menstruație.

Revin și la acestea, mai târziu.


Datorită faptului că urina este, practic și cu puține excepții, sterilă, urinarea nu pune multe probleme

cu privire la locație. Cu atât mai bine având în vedere că este un proces ce poate fi necesar de mai

multe ori pe zi.

Frecvența urinărilor poate crește în cazul unei activități fizice susținute, acompaniată

de un consum ridicat de lichide.

În mod normal, majoritatea excesului de apă din organism se elimină prin transpirație,

dar suntem tentați, biologic, să supra-compensăm necesarul de lichide pentru a ne asigura

o „marjă de eroare” între necesarul de apă și disponibilitatea acesteia.


Dar niciodată să nu diminuați cantitatea de apă pentru a încerca să diminuați frecvența urinărilor!

Consumul, considerabil mai mare, de apă, la efort este normal și de dorit.

Poate fi o greșeală cu consecințe grave, chiar dacă unii sau unele ar argumenta că nu doresc

să fie incomodați ori să incomodeze grupul cu care merg pe munte, cu „pauzele lungi și dese” aferente

fiecărei goliri a vezicii urinare.

Nu scăpați din vedere faptul că nu degeaba le zice „necesități fiziologice”.

Odată cu surplusul de apă, prin urină sunt eliminate toxine și compuși chimici aflați în surplus în organism.

Unele fiind substanțe pe care corpul uman trebuie să le elimine.


Ziceam mai devreme că urina este sterilă.

Bineînțeles, în afară cazurilor în care există infecții la nivelul rinichilor, a vezicii sau în oricare altă parte

a aparatului urinar.

Dar asta nu înseamnă că este „potabilă” sau că nu poate dăuna sănătății mediului și al oamenilor.

Prin compoziția sa, în general bogată în uree și alți compuși azotoși, chiar sterilă fiind inițial,

este un mediu propice de dezvoltare a multor familii de bacterii.

Poate fi toxică pentru flora și fauna acvatică dar, în mod normal, totalmente inofensivă pentru vegetația terestră,

ba chiar benefică prin aportul de nitrați.


Deci, ca locație, efectiv nu este o problemă unde urinăm. Că o facem la rădăcina unui copac sau nu,

singurele aspecte de luat în considerare sunt intimitatea, siguranța și, cele mai importante,

evitarea contaminării surselor de apă, hrană și evitarea concentrării.

Sursele de apă însemnând izvoare, lacuri, pârâie, chiar râuri, indiferent de ideologia „picăturii în ocean”.

Concentrarea, în schimb, este un aspect un pic mai contra-intuitiv dar cu impact mai mare.


Ca o obișnuință socială, tindem să ne facem nevoile în același loc în care am mai făcut în trecut

și în același loc unde au făcut alți oameni.

Această deprindere survine de la atenuarea caracteristicilor nomadice și, de ceva vreme încoace,

din noțiunile de igienă moderne ce ne îndeamnă să evităm contaminarea surselor de hrană,

de apă și a adăpostului.

Surse și adăpost ce au devenit tot mai imobile. De aici și obiceiul de a utiliza același loc pentru necesitățile fiziologice.

Un loc dedicat exclusiv acestor necesități.


Dar, în natură, trebuie adoptată aceeași strategie pe care o adoptă animalele, pe care o utilizam și noi,

ca specie, pe vremea când „acasă” era locul unde puneam capul jos: Dispersia.

E foarte simplu: Dacă în locul respectiv sunt semne că a mai fost folosit, recent, de altcineva, alegem alt loc,

să zicem 30 de metrii mai încolo.


Revenind la subiectul „inconveniente pentru fete”.

Fetele, femeile, din absența „extensiei de uretră” de care beneficiază băieții, bărbații și care le permite

urinarea „din picioare”, pot suferi de un set suplimentar de inconveniente când este vorba de urinare.

Inconveniente ce țin de intimitate dar și de expunere la elementele naturale. (frig, ploaie, etc.)


„Comme Mylene Farmer, j'ai pose cette question,

J'ai dit: dis Maman, pourquoi je ne suis pas un garcon?

Ma mere m'a repondu que j'etais encore pire que ca

Vulgaire comme un mec, bete comme une fille, je suis les deux a la fois.

Ouhouhou j'aimerais pouvoir pisser debout...”


(versuri de la GiedRe și, da, asta a fost în glumă. :P )


Faptul că, în lipsa unor dispozitive speciale ca „She-Wee”, „Go Girl” sau alte prelungitoare artificiale de uretră,

aflate demult în comerț și ale căror utilitate și confort nu le pot discuta eu, fiind la latitudinea fiecăreia în parte,

ce-i mai bine sau mai confortabil, fetele trebuie să adopte o poziție „pe vine” pentru a evita stropirea propriilor haine

și a propriului corp. Asta aduce o expunere suplimentară la elemente și îngreunează găsirea unul loc care să asigure

și intimitatea necesară.


Totuși, vorbim de inconveniente. Ce pot fi depășite cu ușurință, în situații normale.

De la o scurtă plimbare până într-un loc ce poate asigura intimitatea, cum ar fi în spatele unui arbore,

arbust sau stâncă, chiar până la o simplă rugăminte, către însoțitori, să stea câteva momente, cu spatele,

atunci când terenul sau situația nu permit detașarea de grup.

Indiferent de faptul că urinarea poate fi amânată destul de mult timp de către orice om sănătos,

niciodată nu e bine să exagerezi. Pentru câteva minute economisite nu merită

să-ți pui în pericol sănătatea.


Alt aspect este expunerea la frig.

Fetele și femeile au o sensibilitate sporită la frig.

În special, în cazul de față, expunerea rinichilor și aparatului reproductiv, în mod special, al ovarelor,

la frig, poate duce la o scădere a imunității și predispunerea la infecții precum și la creșterea riscului

de agravare a unor probleme pre-existente.

Afară de controalele medicale regulate și a „stilului de viață sănătos” limitarea timpului expunerii și protecția termică,

pe timp de iarnă (și nu numai), reduc riscurile de îmbolnăvire.


Următorul aspect pe care vreau să-l menționez este acela al administrării articolelor de igienă personală

și a consumabilelor.

Revenind la menstruație, disconfortului asociat nevoilor fiziologice i se adaugă și colecția de activități

necesare în timpul menstruației. Înlocuirea absorbantului, adesea efectuată după urinare sau defecare,

profitând de ocazie, timp și intimitate, presupune alte câteva momente petrecute pe vine.

Aici, doar două lucruri, doresc și pot să menționez:

- Absorbantele nu sunt biodegradabile.

- Punguțe etanșabile, rezistente, pentru fiecare absorbant în parte, la număr câte absorbante ai la tine plus 1, 2 poate 3

rezerve sunt deosebit de convenabil de avut la îndemână.

ZipLock Bags sau „Punguțe pentru medicamente”, le mai zice.

Nu trebuie decât să aibă dimensiunile necesare pentru un absorbant uzat și rulat și să nu fie perforate.

După utilizare, absorbantele devin mai voluminoase. Astfel, dimensiunea lor nu trebuie să fie aleasă luând ca referință

un absorbant nou. Mai degrabă, se pot folosi de referință două. Trei ar fi puțin probabil dar nu imposibil,

în funcție de marcă, compoziție și capacitate.

Unele punguțe din comerț sunt perforate din fabricație pentru a facilita depozitarea sau pentru a preveni sufocarea

copiilor (pungi mai mari, no...) și, în mod evident, nu sunt pretabile scopului menționat.

Altfel permit transportarea absorbantelor uzate laolaltă cu celelalte deșeuri rezultate în timpul excursiei fără nici un pericol,

olfactiv sau de altă natură, suplimentar.


Presupun că nici nu încape vorbă să fie depozitate sau abandonate acolo, în mijlocul naturii.


Următoarea treabă... de data aceasta ridicând aceleași probleme și disconfort pentru toată lumea. Defecarea.

Fecalele umane, precum cele ale tuturor speciilor de mamifere omnivore și carnivore, presupun un alt set

de probleme și o abordare mai precaută.

Dacă „în civilizație” administrarea deșeurilor de aceasta natură se face (în mod normal dar nu în toate cazurile)

la nivel industrial și cu măsuri de protecție foarte stricte, în natură, măsurile de precauție sunt de o importanță la fel de mare

dar individuale.


Fecalele sunt compuse în principal din hrana ne digerată, reziduuri de sucuri digestive inclusiv bilă și foarte multe hematii

(celule roșii) moarte și evacuate din organism după înlocuirea cu hematii noi.

Alt constituent major, și cel de adus în atenție pentru cazul de față, este conținutul bacterian.

Fecalele nu sunt sterile.

Sunt un adevărat incubator pentru multe specii de bacterii ce trăiesc în simbioză nu noi, în interiorul intestinelor

și ne sunt indispensabile în digestie dar ne pot fi letale în cazul în care acestea ajung înapoi în sistemul nostru.

Fără ele nu putem trăi dar tratându-le necorespunzător, ne pot îmbolnăvi și pot dăuna grav mediului natural.


Un om normal, sănătos, defechează de la odată la 3 zile până la 4-5 ori pe zi fără a ieși din tiparele normalității.

În funcție de frecvența, calitatea și cantitatea alimentației, cantitatea de apă și alte lichide consumate, până la metabolismul

individual, sunt multi factori ce influențează frecvența.


Bineînțeles că natura are toate mijloacele necesare reciclării materiilor fecale de ori ce fel

dar concentrarea va genera probleme serioase.

Deci, concentrarea, ce trebuie evitată în cel mai serios mod posibil, protejarea surselor de apă și hrană precum

și menținerea igienei personale sunt de importanță vitală.

Asigurând o dispersie cât mai mare și eventuala îngropare a fecalelor, o mare parte din probleme sunt rezolvate.

Populația pre-existentă de bacterii ajută enorm la descompunere și preluarea ștafetei de către fungi, în vederea reintroducerii

elementelor în circuitul natural.


Majoritatea bacteriilor, în cazul de față, sunt anaerobiotice, ne necesitând aer pentru a se dezvolta și înmulți.

Astfel, îngroparea, nu îngreunează descompunerea cu nimic, ba chiar o grăbesc, iar pericolul de contaminare este redus semnificativ.


În comerț, am aflat și eu de curând, se găsesc lopeți/lopățele dedicate ce permit săparea unei gropi de dimensiuni ideale

dintr-o singură mișcare... sau două.

În lipsa unei astfel de scule se poate utiliza o creangă uscată, o piatră, un cui de cort, chiar și călcâiul bocancului.

Cei circa 10-15 centimetrii, adâncime și diametru, necesari fiind ușor de obținut.


O problemă mai puțin convenabilă urmează în cele de mai jos...


Suntem, mulți, obișnuiți cu hârtia igienică sau șervețelele. Chiar dacă hârtia igienică este produsă în general din hârtie reciclată

și resturi lemnoase, nu mai poate fi reciclată direct după utilizare. Evident...


Fiindcă hârtia este formată, în principal, din celuloză purificată, biodegradabilitatea acestea este mult diminuată.

Există hârtie igienică biodegradabilă (pe bază de amidon, nu celuloză)  dar nu știu dacă se află pe piața românească...

Accesul la aceasta aduce o alternativă de preferat.


Deci, pentru protecția personală, a celor din jur, a pădurilor și a mediului în general, ar fi bun să iei în considerare următoarele:

- Dacă poți, folosește mijloacele naturale, disponibile în locul respectiv ca alternativă la hârtia igienică.

Frunze uscate sau verzi, iarbă uscată... materiale 100% biodegradabile pe care nici nu trebuie să le cari cu tine. Le ai „in situ”.

- Dacă nu poți renunța la hârtia igienică, încearcă să limitezi cantitatea utilizată.

- După utilizarea hârtiei sau a frunzelor, plasează-le peste „treaba înfăptuită” apoi acoperă groapa săpată, cu pământul excavat prealabil.

- Evită utilizarea șervețelelor dacă nu ești dispus sau dispusă să le iei cu tine mai departe în punga, alături de celelalte deșeuri.

Șervețelele sunt catifelate și albe imaculate și par a fi tare indicate dar sunt fabricate dintr-o celuloză foarte purificată cu o capacitate

de biodegradare aproape nulă.

Multe sunt impregnate cu substanțe chimice care previn înmulțirea bacteriilor – singurele ce pot digera acea celuloză.

Până la atenuarea sau dispariția efectelor acelor substanțe antibacteriene pot trece mulți ani.

- Evită contactul fecalelor cu mâinile pentru a evita reintroducerea bacteriilor în organism, pe cale orală sau prin intermediul leziunilor

pielii dar, indiferent dacă te-ai murdărit pe mâini sau nu, spală-te șau curăță-te pe mâini de fiecare dată.

Apă și săpun biodegradabil sau un pic de alcool sanitar ori geluri sanitare pentru mâini pe bază de alcool sunt suficiente

pentru evitarea pericolelor.



Ultimul aspect al problemei, pe care doresc să-l aduc în discuție: Facilitățile sanitare și protejarea adăpostului, pe munte.

Adică WC-urile, budele și haznalele care se regăsesc în interiorul sau aproprierea cabanelor montane.


Unele cabane montane beneficiază de infrastructura necesară instalațiilor de tip WC

Adică au apă curentă și un sistem de canalizare ce permite evacuarea dejecțiilor

spre stații de tratare a apelor uzate.

(WC provine din englezescul Water Closet - Dulap cu apă.)

Dar nu aceasta este situația generală.


Majoritatea instalațiilor de acest gen se rezumă la starea de budă sau hazna.

Buda fiind o construcție din lemn sau alte materiale cu o funcționare similară WC-ului dar lipsită de canalizare și apă curentă.

Haznaua fiind doar o groapă sau bazin de acumulare, fiind intenționată în facilitarea fermentării și descompunerii unor cantități

mai mari de dejecții.


Dacă par convenabile ca locație, intimitate și disponibilitate, prezintă o serie de riscuri ce merită luate în calcul.

Prezența unor concentrații astronomice de bacterii ce se dezvoltă într-un mediu foarte propice din punct de vedere nutritiv,

termic și locativ atrage cu sine degradarea accelerată a structurilor de lemn și nu numai.

Chiar betoanele și alte materiale de construcție sintetice pot fi afectate de coloniile bacteriene ce pot depăși,

ca număr, populația umană globală pentru fiecare centimetru cub.

Deci este necesară o atenție sporită și la integritatea structurală a budei utilizate la fel ca pentru igienizarea personală,

necesară ulterior.


Alt pericol adus de concentrare, în cazul de față, este degajarea permanentă de gaze ce pot fi toxice și inflamabile.

În digestia lor, bacteriile acestea, degajă în principal metan și dioxid de carbon.

Ambele pot periclita viața dacă se regăsesc în concentrații suficient de mari, în aer.

Pericolul este de asfixiere și de incendiu/explozie.

Fără glumă. Chiar dacă sunt necesare întrunirea unor condiții mai greu de obținut, de concentrare și amestec al metanului cu aerul

și al unei surse de aprindere, cum poate fi o brichetă, în vederea aprinderii unei țigări.


Concentrații mari de dioxid de carbon, dar și metan,  pot fi o cauza de asfixie. (sufocare)

Simptomele putând fi de la dureri de cap la leșin. Iar efectele pierderii cunoștinței într-un spațiu cu o structură precară pot fi fatale.


Alt pericol este pus de degajarea hidrogenului sulfurat.

Acest compus chimic gazos este cel ce dă mirosul specific de fecale și ouă stricate.

Este foarte toxic. Unul din motivele pentru care ne ferim, instinctiv, de orice miroase astfel.


Desigur, o mare parte din aceste pericole pot fi diminuate printr-o aerisire corespunzătoare.

Apoi, în apropierea acestor instalații, trebuie evitată consumarea apei din izvoarele și pârâiele aflate în aval de hazna.

Riscul contaminării apei este deosebit de ridicat, chiar la nivel de certitudine.


Filtrarea și decontaminarea naturală a apei necesită mult timp și suprafețe mari de teren prin care să treacă apa.

În cazul haznalelor, utilizarea șervețelelor, fie ele și antibacteriene este aproape lipsită de impact în comparație cu „dezastrul”

din hazna. Acestea vor fi dezintegrate în decurs de câteva ore. Cu condiția de a fi depozitate în hazna, nu, cine știe pe unde, pe afară.

Ba chiar aș încuraja, în cazul utilizării acestor facilități, utilizarea lor pentru un plus de igienă.



Ultimul lucru pe care-l mai menționez aici, cu legătură directă și indirectă celor de mai sus:

„Leave no trace.”



Numai bine și sănătate!

Alex. YO6IAL.



Miercuri, 14 noiembrie 2012 - 14:19 
Afisari: 16,920 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
1
Despre cat de biodegradabile sunt articolele cu care ne stergem:

Frunzele - perfecte din punctul asta de vedere, dar nu-si fac treaba foarte bine. Evitati urzicile.

Hartia igienica, cu cat este mai de calitate cu atat este mai putin biodegradabila. Compusii folositi pentru albire (dioxid de clor), colorare, parfumare ii incetinesc degradarea, si intr-o masura foarte mica polueaza. Aceasta degradare dureaza totusi, si urmele "iesirii in natura" se vad mult timp. In functie de compozitie, de sol si de clima, intre 6 luni si 50 de ani. Servetelele uscate se comporta mai prost decat hartia ieftina, putand fi vazute urme ale folosirii lor si dupa cativa ani.

Servetelele umede, foarte folosite de majoritatea turistilor datorita eficientei lor, NU sunt biodegradabile. Chiar daca pe pachet scrie 100% celuloza, de fapt sunt realizate din acetat de celuloza, acelasi material pe care-l gasim in filtrul de tigara. Chiar daca este considerat natural, este totusi un plastic, si dupa 10 ani e posibil sa nu-l mai vedem dar va fi tot acolo, dispersat in fragmente foarte mici. Microorganismele evita sa-l consume.

Exista hartie igienica biodegradabila, dar greu de gasit intr-o tara in care ecologia este considerata in cel mai bun caz un moft.

Desigur ca ideal ar fi ca orice om sa-si ia cu el acasa gunoaiele, dar stiind ca asa ceva nu se va intampla, macar fiti atenti ce folositi.


Joi, 15 noiembrie 2012 - 10:26  

dragos39
dragos39
Busola
 
2
e binevenit acest jurnal. Trebuiau spuse lucrurile astea, chiar daca sunt mai delicate. Mai bine mai tarziu decat niciodata.


Vineri, 16 noiembrie 2012 - 21:39  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
3
Da' nu-s delicate deloc Carpati.org)


Vineri, 16 noiembrie 2012 - 21:43  

odin
odin
Rucsac
 
4
Mai delocat e topicul ala cu datul foc la hartie si daca nu arde sa se sufle in el. Din pacate nu il gasescCarpati.org


Miercuri, 21 noiembrie 2012 - 22:06  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
5
Să sufle în... cine? Carpati.org
Zi-mi... să pot să dorm. Nu de alta da mâine tre sa merg la muncă... Carpati.org


Miercuri, 21 noiembrie 2012 - 23:28  

vmmro
vmmro

 
6
In topic sa se sufle Carpati.org
Buna treaba cu dispersia. Am ignorat-o pana in acest moment. Multumesc pentru deschiderea ochilor Carpati.org


Vineri, 28 iunie 2013 - 09:43  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0625 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org