Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Vraju
Muntii Macinului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Despre Carpati.org. Despre oameni.


E ciudat sa poti privi adanc in sufletul unui om pe care nu-l cunosti. La fel de ciudat si fascinant e sa privesti in sufletul unui om alaturi de care ai mers pe carari de munte sau de viata si pe care poate credeai ca il cunosti.


Apoi apare un jurnal pe-un site de munte. Scris din inima, cu sufletul la vedere. Nud. Fara paveze si ziduri. Scris pentru oameni pe care nu-i stia. Dar in care avea incredere. Sentimente dezgolite, temeri adanci si frici atavice. Toate sunt acolo.


Exista pe site persoane (e drept mai ales fete), care au puterea sa-si puna o parte din suflet pe hartie. Si apoi sa-l dea si celorlalti. Sunt lucruri pe care poate nu le-ar spune unor amici la o iesire seara in oras, dar aici le dezvaluie tuturor. Increderea in cel de dincolo de monitor e asumata. Fiindca singurul efort pentru a privi in viata unui om este in acest caz un simplu click.


Si-atunci te intrebi de ce o fac? De ce bariera autocenzurii cade atat de abrupt pentru a dezveli o bucata de suflet. Oare pentru ca aici sunt altfel de oameni? Scriitori si cititori. Oameni care au ceva in comun. Oameni pe care ii leaga o dragoste impartasita pentru ceva frumos numit Munte. Iar un om care poate sa aprecieze frumusetea unui munte s-ar presupune ca poate sa aprecieze si frumusetea unui suflet. Asa sa fie oare?


Imi plac oamenii cu sufletul la vedere. Au mult curaj acolo inauntru. Imi propusesem candva ca atunci cand voi citi pe site scrieri care transmit ceva din Omul care e dincolo de-o tastatura sa-i spun ce am simtit si ca apreciez ceea ce a scris acolo. Evident ca nu m-am tinut de ce-mi propusesem. Intotdeauna se iveau alte lucruri de facut si uneori amanam pana parea ca devine prea tarziu. Poate o sa reusesc sa o fac de aici incolo. Poate si voi veti reusi sa faceti acest lucru atunci cand credeti ca e cazul.


Oare acesti oameni au nevoie de incurajarea noastra? Probabil ca da. Poate ca e cazul sa stie ca aceea bucata de suflet asternuta pe hartie isi gaseste undeva o oglindire si in alte suflete, ca acele temeri din interior au fost si poate sunt traite si de alti calatori pe drumurile vietii.


Pentru ca fiecare scrie cat vrea si dezveleste cat vrea din el. Unii vor mai mult, altii mai putin. Important e ca vor sa comunice ceva. Pentru ca de asta au ales sa scrie. Poate o descriere tehnica a unui traseu de catarare sau o relatare plina de umor a unei ture, poate niste poze de creste inzapezite sau poate doar o plimbare pe-un picior de munte. Dar fiecare din acestea are farmecul ei. Pentru ca din toate razbate dincolo cate ceva din niste oameni.


E ciudat sa vezi ca sunt oameni pe care nu i-ai intalnit niciodata in persoana, dar pe care poti spune ca-i cunosti. Pentru ca ai mers alaturi de ei cu sufletul prin tot felul de munti, mai mari sau mai mici, mai salbatici sau mai cuminti. Ai traversat Meridionalii de la un cap la altul, le-ai vazut temerile si ingrijorarile si ai vazut omul din ei cautand sa se bucure de frumusetea norilor si a crestelor inalte.


Poate le-ai admirat curajul pe trasee de alpinism unde tu n-ai fi cutezat sa pui piciorul, poate ai mers cu ei in expeditii pe Mont Blanc, Kilimanjaro sau alti munti la care doar visezi. Asa ca poti spune ca-i cunosti. Doar ati fost impreuna acolo.


Frumos este cand se intampla sa-i cunosti si fata in fata. Prin vreo tura pe munte sau pe aiurea, undeva. Si vezi ca unii din cei pe care ii priveai poate ca pe niste supraoameni prin prisma experientei montane si locurilor ametitoare unde ajunsesera sunt doar niste oameni ca si tine. Nimic mai mult sau mai putin. E vorba de cei care care spusesera mai putine despre ei prin ceea ce scrisesera. Se orientasera mai mult catre exterior, spre locuri si munti decat spre interior. Despre altii stiai deja ca sunt la fel ca tine. O vazusei din scrierile lor.


Interesant este si cu oameni despre care nu ai decat o poza vaga si poate doua-trei cuvinte la profil. N-au scris nimic. Nu stii de unde sa ii iei. Si le creezi in mintea ta o personalitate si un fel de ai fi. Surprizele pot fi destul de mari odata ce ii intalnesti. De cele mai multe ori in bine. Nu-s asa reci cum par din doua - trei cuvinte. Si poate nu au nici anii ce-i credeai – mai multi sau mai putini. Si-ti dai seama ca aveti atatea lucruri in comun si-atatea de vorbit.


Pentru ca aici si adolescentul de 16 ani ce pune intaiul pas pe munte si veteranul de 60 ce are in spate multe asfintituri traite sus pe creste sunt cumva la acelasi nivel, legati fiind de ceva frumos numit dragoste de munte. Fiindca muntele e acelasi peste timp. Aceeasi creasta a Pietrei Craiului a strabatut-o tanarul de alta data, acum poate 40 de ani si tot aceeasi creasta o strabate si tanarul de azi. Si astfel sunt cumva uniti in timp, Acum dar in acelasi timp si Atunci. Si iti dai seama ca de fapt esenta muntelui este aceeasi. Restul sunt doar detalii fara importanta. Iubesc jurnalele de munte a celor cu experienta mai lunga in care pot vedea poze cu ce era pe munte acum cateva zeci de ani…


Mi se intampla uneori sa stau si doar sa privesc discutii de pe forum. Sau poate comentarii la diverse alte scrieri. Sunt atatea lucruri pe care poti sa le vezi despre oameni din cele de mai sus. E personalitatea fiecaruia, felul in care isi sustine ideile, cum da glas la ceea ce simte, modul in care raspunde la critici sau dimportiva critica. Toate spun cate ceva despre oamenii de dincolo de monitor. Despre oamenii de munte.


E interesant cate poti sa afli despre un om atunci cand i se pare ca a fost atacat (el sau doar ideile lui) de cineva cu opinii diferite. Schimbul de replici se intensifica, evolueaza, uneori devine acid. Pana cand cel mai intelept se retrage. Frumos este ca de cele mai multe ori discutiile se opresc acolo unde trebuie. Nu se intrec anumite limite. De cele mai multe ori. Pentru ca se pare ca aici sunt altfel de oameni. Acei oameni care, asa cum spuneam si mai sus, impartasesc ceva frumos – un Munte. Si atunci ar fi pacat ca acel Munte sa fie murdarit chiar doar si virtual de jigniri si rautati.


Ne revoltam cand pe munte gasim gunoaie si mizerie. Organizam campanii de ecologizare si incercam sa schimbam comportamente si atitudini. Avem discutii interminabile despre cauze si efecte, despre ce ar trebui schimbat in primul rand. Lucruri bune de facut de altfel. Dar poate ar fi bine din cand in cand sa privim in noi si sa vedem ce ar mai trebui schimbat si pe acolo. Lucruri numai de noi stiute sau poate lucruri de care si altii ne-au mai spus. Si intre timp putem merge sa incercam sa ii schimbam si pe altii.


Sunt oameni si oameni pe carpati.org. Simplii vizitatori, membrii cu un scurt profil facut candva sau oameni care scriu si au ceva de spus. Fiecare cu personalitatea lui, cu ideile si setul propriu de valori. Si printre ei mai sunt si admini. Oameni si ei, cu personalitatea si felul lor de-a fi. Si cu-o sarcina ingrata uneori. Sa spuna care-s limitele atunci cand este cazul, sa stearga ce cred ca nu e de cuviinta sau doar sa atentioneze acolo unde trebuie schimbat ceva. Nu-i lucru usor a face asta. Pentru ca orgolii – s peste tot. De-o parte si de alta. Dar pentru ca un sistem sa functioneze, este necesar un set de reguli si automat persoane care sa vegheze ca aceste reguli sa fie respectate. Persoane care pot fi uneori subiective si ele. In fond sunt si ei oameni. Oameni iubitori de Munte.


Si apoi pe site mai sunt si ture. Oameni “necunoscuti” ce pleaca impreuna cu alti oameni “necunoscuti“ pe munte. Iti trebuie cred mult curaj ca fata, poate si incepatoare in ale crestelor, sa pleci prin munti salbatici cu oameni pe care nu i-ai mai vazut in viata ta. Si cu toate asta ai incredere in ei. Ca te vor duce acolo sus si-apoi la poale inapoi in siguranta. De unde stii tu acest lucru? Pur si simplu stii. Ai citit ca au mai facut-o si cu altii, ai citit aprecierile celor ce-au fost cu ei. Si iti e suficient. Asa ca mergi. Si apoi revii cu bucurie de cate ori va fi sa fie.


Ce-i sus sunt numai ceva ganduri. Aparent doar despre un site de munte, dar mai ales despre oameni. Despre oamenii din spatele unui monitor, despre oameni cu rucsaci in spate ce aleg in week-enduri si cand mai pot sa se piarda pe carari umbroase printre brazi sau poate mai sus spre creste mergand catre un Munte...


Madalin



Miercuri, 19 martie 2014 - 23:36 
Afisari: 3,170 


Postari similare:





Comentariile membrilor (17)

danutzz83
danutzz83
Busola
 
1
Foarte tare Carpati.org

La fel se intampla si pe alte forum-uri, nu numai pe cel de pe carpati.org. Carpati.org


Joi, 20 martie 2014 - 16:14  

zentai
zentai
Coarda
 
2
Felicitari!Ma mir doar ca folosesti curajul unor afirmatii si in aceasta ipostaza si recunosc asta ca unul care si eu "fur" de la altii, ca sa-mi impodobesc sufletul!

Mai adaug ca frumosul e piatra de incercare a oricarui suflet, caci diavolul nu ne-a smecherit decat cu mirajul orgoliului.De aceea, in pericopa evanghelica in care se afirma "cine se crede fara de pacat sa ridice primul piatra", m-au impresionat, desigur, cei care au lasat jos piatra, caci s-au judecat singuri si s-au gasit si vinovati de "ceva"!

Dar maretia muntelui aduce cu usurinta Clipa in care am putea ierta totul, uita totul, si sa ramana doar iubirea, nestingherita de cuvinte, de gesturi, de fapte!


Joi, 20 martie 2014 - 16:30  

attilaszasz
attilaszasz

 
3
Mi-a placut articolul tau...calde salutari de la Tg Mures...


Vineri, 21 martie 2014 - 00:50  

madalinp24
madalinp24

 
4
@danutzz83 –Daniel, pe forum-uri se intampla lucruri multe. Dar e foarte interesant uneori sa incerci sa privesti, detasat de subiect, doar reactiile si modul de manifestare al persoanelor care scriu. Chiar amuzant si tare intructiv.

@zentai – Gabi, ar fi multe de spus despre ce ai scris tu acolo. Poate o sa le dezvoltam odata pe indelete prin vreo tura pe undeva. Seara, in liniste, la un foc si poate un pahar de vorba.

@attilaszasz – Attila, multumesc mult pentru comentariu. Si te astept si pe tine la focul de tabara sa dezbatem cu Gabi cate in luna si in stele...


Vineri, 21 martie 2014 - 10:30  

zentai
zentai
Coarda
 
5
@-madalin-trebe. Ture s-o gasi!Poate ne sincronizam la una pe carpati.org, ca despre ce ture o sa fac eu in vara asta, nici mie nu-mi este prea clarCarpati.org.


Vineri, 21 martie 2014 - 10:44  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
6
Bace Mădălin... pe alte liste de discuții on-line, sub protecția anonimatului, oamenii își dezvăluie mult mai mult din interior decât aici. Având siguranța oferită de anonimitate e foarte ușor să spui ce-ai în minte, oricărui alt anonim. În primul rând pentru că implicarea emoțională este aproape inexistentă.
Fiind vorba de o lume virtuală, imaterială, repercursiunile acțiunilor în acest mediu sunt și ele... virtuale, imateriale,
aș putea zice ireale.

Particularitatea portalului carpați este că suntem mai puțin anonimi, unii față de alții, declinându-ne numele real și fotografii reale cu moacele noastre. La profil pot fi, totuși, întâlnite orice fel de baliverne. Nimic nu poate împiedica asta. Chiar dacă majoritatea suntem sinceri.

Asta permite organizarea de ture, de exemplu. Fără un minim de informații reale despre participanți, ar fi o adevărată ruletă rusească.

Chiar și așa, cu un plus de sinceritate și discutând cu persoane reale, ale căror nume de botez și de familie le poți afla direct de la profil iar adresa de reședință se poate afla cu doar un pic mai mult efort, cu tot cu jurnale, poze, povești la gura sobei virtuale, din fața monitorului, în ziua de azi, e mult mai lesne să fi sincer.
Sau nu.

Societatea actuală pierde teren în comunicarea față-în-față. Pentru că fața, ochii... trădează omul.
Este mult mai ușor să minți sau... să fi sincer, când doar monitorul îți vede ochii.

Mediul virtual poate da naștere unui extrovertit dintr-un introvertit și viceversa cu aceeași ușurință.
Fie că aceasta s-ar răsfrânge asupra vieții reale sau nu.

Portalul carpați.org face excepție doar prin natura... hehe... obiectului de activitate.


Vineri, 21 martie 2014 - 16:11  

madalinp24
madalinp24

 
7
Cu intarzaiere…

@zentai – Gabi, gasim noi o tura ceva mai pe la mijlocul drumului – Piatra Craiului, Bucegi ceva. Ca la mine sunt slabe sanse sa reusesc sa ajung prin Orientali. Desi tare demult mi-o doresc…

@yo6ial – Alexandru, mi-a placut comentariul tau. Ai punctate cateva lucruri peste care eu trecusem. Oricum se petrec lucruri interesante cu oamenii in mediul virtual. De exemplu, asa cum spuneai si tu, relatia introvertit/extrovertit se poate schimba radical aici. In orice directie. Iar binomul anonim/mai putin anonim poate schimba esential datele interactiunii umane.

Si da, portalul Carpati.org e putin diferit… prin prisma obiectului de activitate Carpati.org


Miercuri, 26 martie 2014 - 10:50  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
8
Cineva spunea, (culmea, un rus!) ca frumosul si iubirea vor salva lumea. Cu muntele alaturea, carpatistii ar putea fi niste astfel de salvatori.
Mi-a placut articolul tau cu gandurile despre oamenii de pe acest portal!


Vineri, 11 aprilie 2014 - 16:27  

edo
edo
Caraba
 
9
Cuvinte sincere și frumoase. Respect


Joi, 17 aprilie 2014 - 13:29  

ruxi
ruxi

 
10
,,E ciudat sa poti privi adanc in sufletul unui om pe care nu-l cunosti. La fel de ciudat si fascinant e sa privesti in sufletul unui om alaturi de care ai mers pe carari de munte sau de viata si pe care poate credeai ca il cunosti.''. Da, este ciudat.


Sâmbătă, 19 aprilie 2014 - 22:00  

lawr
lawr
Caraba
 
11
@ madalin Bun si frumos articol. Marturisesc: am devenit dependent de jurnalele de pe carpati.org pe care le-am citit cu mare placere. Asa cum ai spus mai sus, pe langa informatiile mai mult decat utile pe care le primesti despre traseu, ai ocazia sa te intalnesti cu o parte a sufletului celui care si-a gasit timp sa scrie jurnalul, iar asta nu poate decat sa te emotioneze si sa te faca mai bun. Asa ca m-am hotarat si eu sa scriu primul jurnal. Am fost impresionat si eu de comentariile primite si de cati au fost curiosi sa-l citeasca. Probabil ca nu sunt singurul dependent. Asa ca, dragi colegi, scrieti jurnale, probabil ca sunt multi aceia care le vom citi si aprecia.


Miercuri, 23 aprilie 2014 - 10:51  

madalinp24
madalinp24

 
12
@gigicepoiu - “Frumosul si iubirea vor salva lumea” – tare bine suna. Si cine stie… poate chiar asa va fi candva. Cand vom reinvata sa fim Oameni.

@edo – Eduard, multumesc pentru comentariul si aprecierile tale.

@ruxi – Ruxandra, sunt multe lucruri ciudate si interesante in acelasi timp in jurul nostru. Din pacate de prea multe ori trecem pe langa ele grabiti si cu privirea in pamant (la propriu dar si la figurat), uitand sa ne mai bucuram de ce-i frumos.

@lawr – Laurentiu, asa cum spuneai si tu mai sus, cred ca cel mai mult de pe site imi plac jurnalele. Acolo chiar e loc sa transmiti multe daca vrei. Si uneori poti sa transmiti multe chiar daca nu vrei in mod constient. Trebuie doar ca cititorul sa aiba rabdare si sa stie a citi cuvinte si printre cuvinte.
PS: Mi-a placut jurnalul tau. Carpati.org


Comentariu modificat de autor!

Joi, 24 aprilie 2014 - 13:07  

ali_na
ali_na
Caraba
 
13
Un articol deosebit...Felicitari! Voi reveni cu bucurie de cate ori va fi sa fie. Carpati.org


Marți, 29 aprilie 2014 - 19:58  

madalinp24
madalinp24

 
14
@ali_na - Alina, fii sigura ca si el, Muntele, te va astepta cu drag "de cate ori va fi sa fie" Carpati.org


Luni, 5 mai 2014 - 14:45  

mihaita_39
mihaita_39
Busola
 
15
Felicitari pentru a le tale ginduri asternute-n rinduri ... In speranta ca ne vom struni egoul cumva gidilat de cuvintele tale mestesugite, iti urez sa continui atit scrierile din interior cit si descrierile din exterior Carpati.org


Luni, 23 iunie 2014 - 16:54  

johnnyyy
johnnyyy

 
16
Felicitari. Un articol foarte frumos.


Marți, 1 iulie 2014 - 19:55  

madalinp24
madalinp24

 
17
@mihaita_39 – Mihaita, e usor a gadila egouri si pana la un punct este ok a face asta. Problemele apar atunci cand ajungem sa devenim aproape un Mare Ego doar. Riscam sa pierdem prea multa frumusete din jurul nostru, prea ocupati fiind sa ne admiram propria noastra persoana (frumoasa, sublima si fara seaman) si ale noastre realizari (marete, epocale si nemaivazute) Carpati.org

@johnnyyy – Ioan, iti multumesc pentru aprecieri.


Joi, 5 februarie 2015 - 13:39  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0653 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org