Despre „bucătărie”, în scrisele istorice pe munte. Conformism versus nonconformism

 

I

Este o alegere delicată, în ce lumină să relatezi despre oameni şi evenimente.

Dacă optezi pentru neieşitul din rînd ai ce scrie, fie şi copiind cvasiintegral de la alţii, căci nu toţi cititorii au idee de unde le iei – fiind vizibil doar că scrii mult şi dezinvolt. Iar acest gen de scrise au un public al lor, majoritar la o adică numericeşte. Care va reacţiona amabil, eventual îţi va oferi locul în metrou ori personalul de dimineaţă spre Buşteni.

 Dacă pici însă în neconformism, rişti ca vreo cunoştinţă – anterior la locul ei – să-ţi spună cu ton neaşteptat: „Domnule, cum naiba se face că dumneata găseşti un cui împotriva tuturor!”.

 De pildă, împotriva unei cunoscute reviste pitoreşti. Pe vremuri, un confrate oarecare s-a trezit cu acuza de reclamagiu venită din partea unui onor minister al R.S.R.. Or scandalagiul arătase doar, între altele, că e cam greu să urmezi un marcaj turistic pe Valea Seacă a Caraimanului – pentrucătele nu există pe teren!... Sau că, mergînd „pe Schiel”, nu ai cum şi pace să pătimeşti „pe marele abrupt al Caraimanului” (Ion Preda, „Muntele -  frumuseţe şi educaţie” [sic!], pag. 76-84).

  Poate aş înţelege şi aceasta, spunîndu-mi că acei oameni aşa-s ei relativi, aşa le-o prinde bine funcţionării lor sufleteşti... Dar pun pariu că s-ar supăra foc dacă s-ar afirma despre acea revistă că tratează cu predilecţie creşterea viermilor de mătase... Ori arta compunerii dodecafonice a manelelor. 

II

 Am dat de curînd peste un site extrem de util, chit că omenesc (adică posedînd şi cîteva scăpări).

http://numedelocuri.blogspot.com

la care, între altele, am accesat:

 http://numedelocuri.blogspot.com/2006/12/valea-verde-bucegi.html

Adică ce şi cum e cu numele Văii Verzi din Coştila. 

 Acolo, legendarul Moş Nălucă (Nicolae Bogdan, 1858-1922) ...

...ajuns hăt, cîndva, pe muchia dintre Valea Seacă a Coştilei şi Ţapului – relatează: "A urca mai sus (pe Valea Ţapului, n. M.O.), crezurăm de prisos, caci numaidecît ajungeam în brîul cel mare al Coştilei, pe care îl cunoaştem foarte bine, fiind făcut de mai multe ori de noi şi de aceea hotărîrăm că e mult mai bine şi mult mai nimerit să ne reîntoarcem prin Valea Verde…”

 

  

De aici, putem trata, cum spuneam mai sus, conformist sau ba subiectul.

 În primul caz să te entuziasmezi cît de lesne umblau acei înaintemergători ai noştri pe munte.

 Într-unul intermediar, preluînd fără comentariu şi, acordînd implicit credit total autorului – cum este cazul siteului pomenit mai sus).

 

 Rămîne pe listă stilul neconformist.

 Care marchează şi el două subdiviziuni.

În prima dintre ele se află contestatarul delicat. Radu Ţiţeica tratează de pildă afirmaţiile în chestiune ale lui Nicolae Bogdan astfel: „De la Creasta Viilor Senzaţii, participanţii, speriaţi probabil de aspectul finalei Văii Ţapului, nu au vrut să mai continue ascensiunea/ .../ Faptele mi-au fost povestite şi de către Butmăloi (însoţitorul lor din acea excursie, n. M.O.)".

R. Ţiţeica induce – după cum se vede - ideea de speriat de fapt de Valea Ţapului, fie şi alăturat nuanţei politocoase de „probabil”.

Într-o a doua treaptă de nonconformism, se poate spune aici că-i neserios să declari că nu ai suit în continuare pe Valea Ţapului căci Brîul Mare ulterior îţi era răscunoscut, cîtă vreme nu prea reţii exact configuraţia locurilor: Brîul mare nu pare deloc aproape privit din acel punct, iar calea către el pe Valea Ţapului se arată accentuat înclinată. Ultimul amănunt nu era deloc de colea pentru alpinistul de acum un veac...

După opinia mea, înaintaşul nostru minte aici (nu se puneproblema uitucelii, descrierea urmînd relativ iute turei pe teren). Sau, pentru a cita cu moralist contenporan nouă, este extrem de tolerant cu propria persoană.

Personal pot avea totuşi înţelegere pentru gestul lui N. Bogdan... Cum ziceam mai sus, scrisele sale sînt omeneşti: oneste în marea majoritate, dar cu o scăpare-condiment ca aceasta (ori eventuala exagerare pe care o aplică, poate în spiritul vremii, trecerii din Valea Verde în Poiana Verde).

(Ce-i drept, un Mihai Haret va sări în aceleaşi locuri editoriale de-a dreptul peste herghelie: http://www.scribd.com/doc/17259551/Contributii-la-istoria-alpinismului-romanesc , pag document pdf 41 şi urm.)

 

(Foto: Laurenţiu)

Mai rămîne o problemă, pe care-i sănătos a o avea în calcul: modul de funcţionare mentală a cititorului obişnuit...

Al cărui inconştient, ca şi al multor autori altminteri, este tentat să trateze lucrurile în alb şi negru. Adică apariţia unui amănunt negativ despre cineva extinde acea caracteristică asupra întregului personaj sau opere.

Nu, nu este o proiecţie a subsemnatului, care, copil întîrziat pasămite, ar proceda astfel în cercetarea vreunui text! Această însuşire a străfundului nostru este şi cea care face ca relatările conformiste să trateze deloc sau extrem de diluat situaţiile neplăcute, afirmaţiile neroze...

Deci rişti, ca autor care ţine să trateze cît mai aproape de realitate vreun personaj istoric (ori prezent...) să fii încercat de autocenzură, pentru ca nu cumva să strici plăcerea de Eden a multora...

Miercuri, 19 mai 2010 - 13:54 
Afisari: 1,063 


mmordean