Cum ne comportam in timpul drumetiilor

În ultima vreme, observ că tot mai mulţi oameni sunt nemulţumiţi de comportamentul unor semeni de-ai noştri, care se manifestă total nepotrivit faţă de cei din jurul lor, sau faţă de natură. Trebuie să vă mărturisesc că şi pe mine, ca şi pe mulţi dintre dumneavoastră, cred, mă deprimă cumplit.

Îmi dau seama că unii dintre aceştia se comportă atât de neadecvat din cauză că nu le-a spus nimeni cum trebuie să se comporte în asemenea situaţii, sau aşa, pur şi simplu din răutate, nesimţire, etc.

De aceea voi încerca, să grupez câteva reguli de comportament, sau manifestare în timpul drumeţiilor noastre. Aceste reguli au fost extrase şi pe alocuri completate, din cartea ,,Drumeţind prin... drumeţie”, editura Albastros 1981, scrisă de inimoşii Claudiu Vodă şi Nicolae Predescu. Vă mărturisesc că şi acum recitesc pasaje din ea cu o plăcere copilărească.

Cum ne comportăm în timpul drumeţiilor

- Când porniţi la drum, luaţi numai atâtea bagaje cât sunteţi siguri că le puteţi transporta singuri, fără a fi nevoie ca pe traseu să faceţi apel la altcineva care să vă poarte rucsacul sau măcar o parte din obiecte.

- Nu lăsaţi tovarăşii de drum să vă aştepte. Punctualitatea trebuie să fie o calitate indispensabilă oricui, nu numai în drumeţie (este o problemă de onoare). Un tren pierdut sau rătăcirea de colectiv din cauza unei întârzieri de câteva minute poate rata programul întregii excursii. Căutaţi să ajungeţi la punctul de întâlnire cu câteva minute mai devreme decât ora stabilită.

- În călătorie căutaţi să nu ieşiţi cu nimic din comun: adoptaţi o ţinută decentă, corespunzătoare sexului şi vârstei. Grija faţă de felul cum vă îmbrăcaţi este o dovadă de respect faţă de voi şi, mai ales, faţă de alţii.

- In tren sau autocar, fiţi politicos cu cei din jur. Dacă aveţi cunoscuţi printre persoanele din compartiment, salutaţi-i. Răspunsul la salut este, pentru un om politicos, obligatoriu. Primul salută bărbatul cel mai tânăr. Dacă daţi mâna cu cei cunoscuţi, evitaţi să le întindeţi o mână moale. Persoanele în vârstă oferă mâna celor mai tineri şi niciodată invers. Se întinde totdeauna mâna dreaptă. Dacă o situaţie excepţională vă obligă să daţi mâna stingă (dreapta, de pildă, e ocupată cu bagaje), sunteţi obligat să vă cereţi scuze. Nu reţineţi ,şi nu strângeţi „voiniceşte" mâna care vi s-a oferit. Cînd daţi mâna cuiva, scoateţi mănuşa.

- Căutaţi să vă aranjaţi bagajele şi să ocupaţi locul în compartiment sau autocar fără a-i deranja pe ceilalţi călători.

- Nu vă antrenaţi în discuţii zgomotoase şi nesfârşite cu colegii de grup sau călătorii din compartiment.

- Şuşotelile, comentariile, chiar strecurate la ureche, nu sunt politicoase, deranjează pe ceilalţi călători.

- Nu folosiţi aparatul de radio sau casetofonul decât dacă aveţi garanţia că nu deranjaţi, pe nimeni cu sunetele lui; în prealabil cereţi permisiunea asistenţei.

- Admiraţi peisajul fără exclamaţii stridente.

- Într-un vehicul aglomerat nu ezitaţi nici o clipă să oferiţi locul vostru unei persoane mai în vârstă, cu copil în braţe sau unei femei.

- La cabană respectaţi liniştea celorlalţi turişti. Ţipetele, strigătele, comportarea zgomotoasă nu sunt făcute pentru jocurile de cabană. Râdeţi cu decenţă. Cînd se râde nu se astupă gura cu mina.

- Dacă sosiţi seara târziu la cabană, instalaţi-vă cu cât mai puţin zgomot. Veţi aprecia această dovadă de politeţe faţă de ceilalţi când şi alţii vă vor trata la fel. Uşile se închid şi se deschid încet, cu mîna, şi nu se trîntesc. Nu fugiţi pe culoare.

- Peste tot păstraţi curăţenia. înainte de a intra în cabană, ştergeţi bine încălţămintea, scuturaţi-vă picioarele de apă sau de zăpadă, dacă este cazul.

- Grija faţă de bunurile obşteşti este o îndatorire cetăţenească. Nu le deterioraţi. Respectaţi şi păstraţi cu grijă inventarul cabanei. Nu credem că ar fi cineva în stare să se culce pe pat cu bocancii în picioare sau să-şi şteargă mîinile sau încălţămintea pe faţa de masă, perdele, pături.

- Dimineaţa, înainte de a pleca, faceţi patul în care aţi dormit pentru a-1 lăsa aşa cum l-aţi găsit.

- Cînd sunteţi în drumeţie, mergeţi în ordine, linişte şi cu decenţă. Pe şosele şi drumuri publice se impune cunoaşterea şi respectarea cu stricteţe a regulilor de circulaţie. Fiecare participant va rămâne în câmpul vizual al celorlalţi.

- Ajutaţi-vă ori de câte ori este nevoie tovarăşii de drum, excursionişti din alte grupuri şi străduiţi-vă să nu le faceţi greutăţi de nici un fel. Fiţi atent la ceea ce se întîmplă în jur şi interveniţi când puteţi fi de folos.

- Aveţi încredere în colectivul şi conducătorul excursiei; sprijiniţi-1 de fiecare dată când este nevoie.

- Marcajele şi tăbliţele indicatoare, semne atât de preţioase în drumeţia de munte, nu trebuie stricate sau „îmbogăţite" cu inscripţii, mesaje, desene etc. Nu vă „distraţi" niciodată schimbîndu-le direcţia; poate fi un fapt cu consecinţe grave pentru cei ce vin după voi.

- Locul unde aţi poposit şi aţi mâncat să nu iasă cu nimic în evidenţă din cadrul înconjurător firesc, după ce l-aţi părăsit. Nu faceţi focul în pădure în nici o împrejurare!

- Nu poluaţi în nici un fel natura. Nu aruncaţi la întâmplare ambalaje, borcane, sticle, cutii, hîrtii... Depuneţi toate resturile într-o groapă pe care o astupaţi cu pămînt, nisip sau pietre. Dar cel mai indicat este să le căraţi jos şi în prima localitate să le aruncaţi în locuri special amenajate.

- Nu vă scrieţi numele pe scoarţa copacilor, stânci, stâlpi indicatori, pereţii peşterilor sau alt „loc vizibil". Aminti-ţi-vă de cuvintele lui Calistrat Hogaş: „Toţi câţi trecuseră pe aici, călători, poate, ca şi mine, îşi zgîriaseră numele lor în scoarţa netedă a fagilor. Cu drept sau fără drept, găseam vinovaţi, în gândul meu, pe toţi aceşti zgârietori de copaci, care avuseseră deşertăciunea vrednică de râs de a-şi eterniza numele în pustiu; şi cu atât mai mult îi găseam vinovaţi, cu cât mi se părea mie că urma omului în aceste locuri răpea ceva din măreţia singurătăţii şi se amesteca jignitor în sublimul întregului".

- Cînd vizitaţi o peşteră, chiar nepăzită, nu rupeţi stalactite sau stalagmite!

- Prin locurile pe unde treceţi puteţi întâlni păsări şi animale rare ori specii de plante unice care vă bucură privirea şi vă trezesc emoţii plăcute, de neuitat. Admiraţi-le cu discreţie, eventual fotografiaţi-le, dar nu le faceţi nici un rău. De pildă Capra neagră, podoabă de rară frumuseţe şi agilitate a înălţimilor şi a crestelor inexpugnabile, dă munţilor noştrii un semn de nobleţe şi-i aşază sub pecetea peisajelor inedite.

Poienile populate cu narcise sunt adevărate bijuterii înflorate şi parfumate ale naturii, simboluri ale gingăşiei şi purităţii. Nu le culegeţi florile! Buchetele se vor ofili repede şi zadarnic, dar prin acţiunea voastră nesăbuită veţi răpi altor călători bucuria de a le vedea acolo unde florile cresc. Dăinuirea lor în stare sălbatică reprezintă un adevărat miracol al ecosistemului carpato-dunărean.

- Nu rupeţi, ci ocrotiţi cu respect toate acele plante rare care sunt în paza legii şi a omeniei. Dintre acestea, vă amintim doar câteva:

*garofiţa Pietrii Craiului(Dianthus callizonus)-> plantă unicat mondial, care poate fi întâlnită numai pe pajiştile şi în pădurile Pietrei Craiului;

*floarea de colţ, albumeala(Leontopodium alpinum) care creşte pe stâncăriile prăpăstioase din etajele montane;

*sângele voinicului(Nigritella nigra şiN. rubra), două specii de orhidee care vieţuiesc mai ales în păşunilealpine şi subalpine;

*usturoiul cheilor(Allium obliquum), ce poate fi întâlnit în ţara noastră numai la Cheile Turzii, etc.

Ca o concluzie, aş dorisă dau aceea definiţie a democraţiei, pe care am aflat-o încă dinainte de 1989 şi care sună cam aşa ,,în democraţie ai voie să faci orice vrei şi orice te taie capul, dar cu o condiţie, şi anume, să nu-l derajezi pe cel de lângă tine ,,

Sâmbătă, 4 octombrie 2008 - 12:58 
Afisari: 3,177 


oleg