Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Martie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Aprilie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Stefanu
Muntii Latoritei

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Cozia altfel (Muchia Fruntea Oii)


Traseul pe care intentionez sa-l descriu aici este recomandat doar celor fara rau de inaltime, obisnuiti cu pasajele de catarare usoara si cu mersul prin zone accidentate sau expuse, dar si cu destula rabdare si vointa pentru a razbi uneori prin boscheti. E bine sa existe o cordelina, pentru eventuala asigurare a unui coechipier (copaci sunt destui :) ). Ca sa poata fi parcurs cu placere si in conditii de siguranta, se recomanda abordarea lui doar in urcare si doar in conditii de vreme buna si stanca uscata. Stanca din Cozia nu este totdeauna foarte solida, mai ales prin locuri neumblate, asa ca e absolut necesar sa verifici de doua ori ce prize folosesti. In plus, e indicat sa se poarte haine cu maneca lunga si pantaloni lungi, iar daca e cald, nu strica un plus de atentie la vipere. Oricum, recomandabila este parcurgerea lui primavara devreme si toamna inainte sa se acopere potecile cu frunzis prea bogat. E de preferat ca grupul sa nu depaseasca 3-4 oameni, pentru a nu prelungi prea mult parcurgerea pasajelor de catarat si pentru a nu invada prea agresiv teritoriul caprelor negre. Ca dificultate, 1A (cu pasaje 1B, daca mergi cat mai pe muchie) ar fi gradul potrivit.


Am aflat de traseul acesta din scrierile domnului Boghez, pe care le-am gasit in revista Muntii Carpati, insotite de o schita:


/foarfeca/cozia-amfiteatrul-boghez.jpg

 

Am realizat un “zoom” pe zona ce ne intereseaza, cu mai multe detalii:


/fruntea3/copy_of_harta.jpg


Fotografiile si informatiile sunt culese din mai multe ture, pentru o cat mai completa relatare. N-am mers mereu pe aceeasi varianta, de aceea voi descrie diverse alternative de parcurgere, dupa gustul fiecaruia. Cea mai spectaculoasa este parcurgerea pe linia matematica, pe cat posibil.


Deasupra manastririi Stanisoara, dupa o poienita cu o casuta de lemn, traseul marcat cu banda albastra coteste spre dreapta, dar pentru a aborda muchia Fruntea Oii, urmam o poteca ce urca inainte, parasind marcajul.


/fruntea/img_1.jpg


Initial, poteca este clara si urca pe o fata tot mai inclinata, printr-o padurice luminoasa, cu un soi de stejari cu niste ghinde micute, cum n-am mai vazut.


/fruntea/img_2.jpg



Linia muchiei este in stanga noastra, iar dincolo de ea cresc sub noi peretii ce inchid Valea Gardului. Suntem asadar pe fata din dreapta, cautand sa ne apropiem treptat de muchie. Locul e tot mai pamantos si urcusul devine un pic incomod. Sunt multe urme de capre si hatase incrucisate, nu mai exista o poteca vizibila. Dupa vreo 10 minute, in stanga noastra incep sa se profileze in lumina, printre ultimele crengi, coltani de stanca.


/fruntea/img_3.jpg


Ne indreptam catre ei si ajungem pe muchie, pe unul dintre coltii plini de urme de capre. Aceasta prima parte a muchiei este o succesiune de mari colti stancosi, cu pini scunzi si tufisuri, parca identici. Pe fata pe care ne aflam, acestia sunt despartiti de niste valcele nu foarte abrupte, accesibile, ce urca oblic pana la linia crestei. Iar pe fata cealalta a muchiei, din capatul fiecarui astfel de valcel isi da drumul cate un horn abrupt, negru, infiorator. Sunt hornurile de la Puntea Iadului, alta minunatie a Coziei…alta poveste… 


/fruntea/img_4.jpg


Dintre coltanii acestia de pe prima parte a muchiei, este unul mai special. As numi locul asta “La Balcon”, din pricina parapetului dinspre abrupt, peste care te poti apleca (cu prudenta!) ca si peste marginea unui balcon.


/fruntea/img_6.jpg




/fruntea/img_5.jpg


De pe acesti coltani putem admira Coltii Foarfecii aflati pe muchia de vis-a vis, cascada Gardului si toata valea cu acelasi nume, cetatea de stanca din mijlocul marelui bazin (Gradina Zanelor…hehe…alta poveste…), iar sub noi, mai la vale, trebuie sa vedem o anexa a manastririi (grajdiul), manastirea insasi fiind in unghiul mort.


/fruntea/img_7.jpg


De aici, de la balcon, poti vedea mai mult si mai interesant decat de pe coltanii dinainte: se vede si peretele din dreapta, foarte spectaculos, pe deasupra caruia vom trece, nu doar cel de vis-à-vis, pentru ca locul asta este cumva iesit in afara, ca un promotoriu.


/fruntea/img_9.jpg


Am vazut de aici cele mai atlete, cele mai alpiniste capre negre pe care am avut ocazia sa le intalnesc vreodata; sareau pe peretii verticali, negri, fara pic de iarba, doar atingand micile prispe de stanca, declansand adevarate avalanse desprinse din stanca friabila.


/fruntea/img_8.jpg


Daca te grabesti sa iesi in muchie, nimeresti pe coltii inferiori, o adevarata succesiune de puncte de belvedere. Insa linia matematica a crestei nu-ti permite inca sa o parcurgi; de pe fiecare coltan pe care iesi, il vezi pe cel de deasupra, dar trebuie sa te intorci spre padure pe curba de nivel, sa traversezi un valcel, sa urici apoi pe coltanul urmator… Repeti miscarea de vreo doua ori si nimeresti la balcon. E pacat sa-l ratezi. E unul dintre locurile cheie ale traseului. De cand am intrat pe traseu, a trecut cam jumatate de ora…depinde cat de repede nimeresti balconul si cat ti-a trebuit ca sa te saturi de admirat.


De la balcon, repeti manevra usor dreapta si in vreo 10 minute iesi pe urmatorul colt. Urmatoarea treapta ce se vede in sus nu mai are aspectul de colt, ci apare ca o terasa impadurita, orizontala, de-a lungul muchiei. E destul de sus, de data asta va dura mai mult sa ajungem acolo. Nu pare abordabila direct. Avem doua variante:



a) (marcata pe schita cu mov) cea “hei-rup-ista”, mai fara emotii, e pe dreapta, prin padure, pe o vaga poteca, urcand printre copaci feluriti, fagi, mesteceni, pini, printre trunchiuri cazute, croindu-ne drum printre crengile impreunate, cautand revenirea in muchie. Ajungem intr-o zona cu multi pini, desi si drepti, iar cararea merge acum pe teren plat printre ei, bine conturata.


/fruntea/img_10.jpg


Pe aici pe undeva umbla vorba ca era un urias musuroi de furnici, adevarat reper in traseu…; nu reusesc sa-mi imaginez un asemenea musuroi si nici nu l-am vazut, dar tot vorba mai umbla si mai spune ca trecerea anilor l-ar fi stricat;


b) varianta spectaculoasa (varianta rosie) e pe o brana de capre, prin stanga. Se merge bine pe ea, ai unde sa calci, ai de unde sa te agati, dar e foarte expusa, iar privelistea iti taie respiratia. Nu e indicata daca pamantul e ud. Incepe ca o brana de pamant, inierbata, printre copacei care te ajuta si te incurca in acelasi timp, traverseaza un mic fir de valcel inclinat si se angajeaza cu succes in traversarea unei muchioare ce coboara din culme.


/fruntea/img_11.jpg


/fruntea/img_12.jpg


/fruntea/img_14.jpg


Urca apoi cativa metri cu haul sub tine, pe o rampa de piatra de care ti se lipesc talpile bocancilor doar daca stanca e uscata, cu prize bune si pentru maini.


/fruntea/img_15.jpg



Din nou esti pe punctul de a trece o muchioara, asa ca esti cumva in afara si ai un unghi excelent pentru a admira valea Gardului, Gradina Zanelor, Coltii Foarfecii ce ne insotesc pe tot parcursul traseului. Se vede si o parte din Puntea Iadului, inclusiv intrarea, unica trecere ce te conduce pe brana ce strabate aproape imperceptibil peretele ametitor pe care il vedem acum in urma si pe deasupra caruia tocmai am trecut mai devreme.


/fruntea/img_16.jpg


/fruntea/img_17.jpg


Privind inapoi, se observa cat de aninata este brana pe care tocmai am trecut.


/fruntea/img_18.jpg



In urma noastra, Fruntea Oii nu e o muchie dreapta, liniara, ci are forma unui usor arc de cerc, ceea ce permite sa vedem bine abruptul ce l-am avut pana acum sub noi si pe care nu-l vedeam de deasupra. Dincolo de muchioara asta, relieful se schimba complet, fata cealalta a ei e mult mai domoala si impadurita bine, te plimbi linistit printre copaci. In sus se vede cum creasta n-a mai crescut, ci ne asteapta, cu prispa ei orizontala de pini, sa urcam cumva pana acolo. Suntem pe o poteca buna, ce pare ca ar cobori linistit printre copaci, pe langa peretele de stanca din dreapta noastra, ce ne desparte de creasta. E posibil ca poteca sa mai traverseze pe langa perete si sa se angajeze mai tarziu pe vreo muchie sau pe vreun valcel prietenos…., e posibil sa coboare in vale si sa faca legatura cu hatasul ce vine de pe Puntea Iadului… Dar noi zarim un scoc ce iese frumos in creasta, iar la baza lui locul e sigur, in caz de alunecare, asa ca ne angajam in urcarea lui.


/fruntea/img_19.jpg



Pe primii metri, lateralele stancoase ofera niste prize bunicele pentru picioare, pana ce apuci cu mana un copac bine inradacinat, fix in mijlocul scocului. De aici, sunt trepte bune, iarba, stanca, vegetatie…si iesi sus, printre pinii amintiti la varianta a).


/fruntea/img_20.jpg


Am numit locul asta “prispa cu pini”. Directia generala de mers a fost pana acum NNE. De la “balcon” si pana la “prispa cu pini” se merge cam timp de 40 de minute.


De aici, pentru o vreme, Fruntea Oii devine o culme domoala, impadurita. Dupa zona orizontala, se urca usor, apoi apar niste copaci prabusiti printre care trebuie sa te strecori. Din stanga iese o muchie impadurita si accesibila, ce vine din vale, de la nivelul terasei numite Gradina Zanelor. Candva, pe muchia asta am urcat pana aici, in Fruntea Oii, dupa ce am parcurs Puntea Iadului. De aici, directia muchiei Fruntea Oii se modifica usor, orientandu-se spre NE, adica mai mult est decat pana acum.


Dupa vreo 15 minute de mers printre pini, se iese brusc intr-o poiana aflata fix pe muchie, inconjurata de padure de fag. Un fag urias strajuieste poiana in partea dreapta, n-ai cum sa nu-l remarci, e mare, cu coroana rotunda, cel mai impunator de pana acum, de pe traseu. Se vede ca pe aici se mai perinda oameni.


/fruntea3/img_21.jpg



As numi locul asta “Poiana cu Fagul”. De la intrarea in traseu s-au scurs aproximativ 1 ora si 30 minute.


PARANTEZA: Pe aici traverseaza muchia o poteca buna, foarte vizibila, marcata cu iscalituri pe copaci in ambele directii. Spre stanga, porneste evident pe curba de nivel si apoi coboara pe versant, inaintand pana la urma in traversare in susul muchiei, cu gand sa dea apoi ocol ascendent caldarii de sub noi.


/fruntea3/img_22.jpg



Se urmeaza bine o vreme, dar moare undeva in zona in care padurea a ars candva si potecile s-au stricat de la cenusa si arborii cazuti de deasupra. Probabil pe aici mergea istoricul triunghi rosu (doar vreo trei semne se mai observa azi din toata lungimea lui)  pe care l-am vazut in traseul de punct galben de sub Coltii Foarfecii, despre care am scris in jurnalul acesta:



http://www.carpati.org/jurnal/cozia_..._altfel_valea_gardului_coltii_foarfecii_scocul_ursului_..._/2825/


Daca vii invers, de la cele trei triunghiuri , parca e mai usor de urmat. In mare, ea traverseaza usor descendent, pe sub marele amfiteatru, pe sub stancarii, o succesiune de muchii impadurite, pe alocuri stancoase si accidentate, pe o linie marcata cu scrijelituri de nume pe copaci, realizate de ciobani si trecatori de demult. Linia de scrijelituri te poarta catre locurile potrivite ca sa treci muchiile, de fiecare data prin prispe stancoase evidente. Cand ajungi la Fruntea Oii, poteca te urca serios pe versantul ei, iar cel mai clar hatas te scoate exact aici, in Poiana cu Fagul.


Continuarea spre traseul cu banda albastra de pe muchia Vladesii, ce duce la Stanisoara, se vede, de asemenea, de aici, din poiana, pentru ca oamenii si-au marcat drumul si in sensul acesta. In coborare, dai de un culoar clar, aerisit, printre copaci, ce coboara mai repede spre dreapta, dar acesta te induce in eroare. De fapt, trebuie sa mentii directia indicata de iscalituri, nu sa te grabesti sa cobori spre dreapta. Urmand semnaturile, vei descoperi, mare surpriza, chiar si un triunghi rosu! Terenul e mai putin accidentat decat in portiunea de dincolo de Fruntea Oii, dinspre Colti. Putina stanca, mereu treci pe sub coltanele pe care le intalnesti…panta se domoleste si iesi in poteca cu banda albastra undeva intre traversarea de jos a Vaii Bulzului si coborarea finala spre Stanisoara. Sau cel putin acolo conduc semnaturile. INCHIDEM PARANTEZA :).


Sa revenim in Poiana cu Fagul. Poteca ne conduce in susul muchiei printre copaci si peste cateva minute suntem intr-o alta poienita mai mica, cu fagii ei. De aici incolo, muchia isi schimba din nou aspectul, nu se mai prezinta ca o culme impadurita si domoala, ci ca o succesiune de varfuri stancoase si sei stramte, permitand ochiului insetat de peisaj sa admire imprejurimile printre copaci ce cresc aninati pe stancarii. 



/fruntea3/img_24.jpg



/fruntea3/img_23.jpg



Suntem destul de sus, meterezele Gradinii Zanelor au ramas sub noi. La putin dupa ce-am trecut de cea de-a doua mica poiana, un pasaj de descatarare ne intinde un pic, pana intr-o mica sea.


/fruntea3/img_25.jpg



Dincolo de aceasta, suntem nevoiti sa urcam pe o rampa lateral, pe langa un perete, pe dreapta, pentru ca linia matematica nu mai e prietenoasa.


/fruntea3/img_26.jpg



Curand ajungem intr-o noua sea. Avem din nou doua cai posibile de urmat, dupa gustul si priceperea fiecaruia:


a) varianta “la betze” (marcata cu mov) presupune in mare un lung ocol pe dreapta al crestei, prin padure, dar destul de solicitant, cu pante mari, cu fete inierbate inclinate. Totul se petrece oarecum pe langa stanca, pe un fel de terasa in urcare, impadurita, lata, in stanga tinand mereu peretele, pe cat posibil.


/fruntea3/img_27.jpg



In dreapta e o adevarata ruptura de panta pe care doar o intuiesti, vag, printre copaci; sub tine scapa un perete, caruia nici nu-i banuiesti panta sau inaltimea. Abia de sus, de pe varf, vezi cu adevarat ce se afla dincolo de terasa impadurita si pasnica pe care mergeai. Daca te lasi ademenit cumva sa cobori prea mult in dreapta, terenul nu te lasa, n-ai unde, asa ca n-ai cum sa gresesti. Un fel de hornulet nu foarte inclinat te conduce in cele din urma pe un varf pietros, cu o priveliste minunata in jur.


/fruntea3/img_28.jpg


/fruntea3/img_29.jpg


Am numit locul acesta “Varful cu Lespezi”. Din Poiana cu Fagul s-a mai scurs aproape o ora.


/fruntea3/img_30.jpg


b) varianta “pune betele pe rucsac” (cea rosie), o adevarata joaca 4x4 printre stanci, recomandata doar daca e uscat, presupune sa tinem creasta matematica pe cat posibil.


/fruntea3/img_31.jpg


Un prim pas de catarare mai delicat reclama multa atentie la bucatile de stanca nu foarte bine fixate in solul pamantos. Ne ajutam de pinii pitici ancorati intre stanci, cu mare prudenta la rezistenta prizelor alese.


Vom intalni pe creasta un pasaj de catarare oblic de la stanga la dreapta, expus in stanga, unde rucsacul tinde sa se izbeasca de stanca de deasupra noastra. Iesind din el in dreapta, cataram apoi drept in susul crestei.


/fruntea3/img_32.jpg



Urmeaza o zona cu un mic ocol pe langa perete, putin dreapta fata de creasta, cautand zone accesibile, pe o terasa situata deasupra celei de la varianta a). Insa putem alege si un parcurs mai aerian, incercand sa tinem tot mai mult creasta, in functie de priceperea fiecaruia, asta numai daca aceasta abordare ni se potriveste. Zona este expusa, in cazul unei alunecari, de aceea se impune atenta verificare a stancilor pe care calcam sau pe care le folosim ca prize, mai ales ca mici grohotisuri si portinui cu pamant si pietricele acopera pe alocuri stanca cea solida. Se iese pe Varful cu Lespezi, printr-o deschizatura asemanatoare cu cea de la varianta a), situata in apropiere de aceea, insa putin deasupra ei ca nivel, sau chiar pe linia matematica, daca am optat pentru aceasta abordare mai expusa.


/fruntea3/img_33.jpg



Varianta aceasta ia mai mult timp, cam o ora si un sfert, pentru ca necesita mai multa atentie si cuprinde pasaje putin mai tehnice, dar este mai spectaculoasa.


Continuam parcursul in susul crestei, parcurgand o linie orizontala pe stancariile Varfului cu Lespezi. Urmeaza o coborare pe stanci, printre copacei, intr-o sea dincolo de care se profileaza un urcus serios. Inainte de a cobori in sea, o muchie scurta si falsa se duce catre dreapta si se inchide, sfarsind cu un promotoriu cu vegetatie, inconjurat de abrupturi. Linia muchiei Fruntea Oii se schimba deci jumate catre stanga, catre un Nord hotarat, ulterior chiar NNV, dupa ce pana acum directia generala a fost NE. Urcusul din fata se zareste deja si se anunta inca de aici, de vis-à-vis, nepromitator. Terenul e arid, surpat, fete cazute de stanca, acoperite cu un pamant faramicios si lipsit de vegetatie, rulmenti ce acopera suprafetele de stanca, inclinate si foarte expuse in toate directiile.


/fruntea3/img_34.jpg



Nici un copac nu ofera un eventual punct solid de asigurare, un singur trunchi uscat complet strajuieste fata asta rea, neprietenoasa, a varfului, dar pana la el e un risc inutil, care nu are de-a face cu alpinismul, ci mai degraba cu mersul disperat al unei pisici speriate pe un acoperis inclinat si alunecos. Linia de urcare gandita de vis-a vis, de pe coborarea Varfului cu Lespezi, inceputa cu urcusul pe un horn pamantos, s-a dovedit la fata locului mai riscanta chiar decat parea de departe, asa ca e recomandabila o varianta de usoara ocolire. 


/fruntea3/img_35.jpg



De retinut ca in saua dinaintea acestui varf ne aflam intr-o zona importanta de eventuala retragere din muchie catre traseul marcat cu banda albastra, aflat la putin in dreapta noastra. Putem ajunge la marcaj coborand pe valcelul din dreapta o fata inclinata prin padure, apoi usor catre stanga, in coborare treptata pana in firul vaii. Se iese in vreo 20 de minute in locul unde marcajul venit de la cabana, trecut de cablul lung, coboara in firul unui valcel, la o stanca pe care se afla multe multe marcaje, banda, punct si triunghi albastru, urmand sa treaca in curand de cablul scurt, peste valea Bulzului. Din aceasta sea a muchiei pare posibila si coborarea in sens invers, catre zona amfiteatrului. Marturie stau si cateva scrijelituri pe copaci aflate in zona. 


Pentru continuarea traseului, ne angajam pe o brana prin stanga, vizibila, pe sub stanca.


/fruntea3/img_36.jpg



Curand ne obliga la escaladarea sau ocolirea cu mare grija, pe iarba, a unor copaci cazuti in traversare.


/fruntea3/img_37.jpg



Dupa copaci, poteca vaga ne duce in firul unui valcel inierbat, expus in cazul unei alunecari de-a lungul sau, insa terasat si destul de sigur daca terenul este uscat si pasim cu atentie. O continuare a potecii pare a depasi muchioara de dincolo de valcel, insa varianta urcusului pe valcel este ceea ce ne trebuie, pentru ca ne conduce in zona superioara a crestei.


/fruntea3/img_38.jpg



Putem iesi dintre copaci, din valcel, pe dreapta, la marginea fetei urate, cu stanca fara prize, inclinata, acoperita de pamant si grohotis, cu copacul uscat strajuind portiunea asta desertica a crestei.


/fruntea3/img_39.jpg



O eventuala urcare mai departe pe fata impricinata se dovedeste a fi cu emotii, asa ca varianta valcelului luat pana mai sus ramane de preferat. Parcurgem o zona cu stanca buna si copacei printre care ne strecuram comod.


/fruntea3/img_40.jpg


 Ajunsi pe varf, merita sa revenim la marginea abruptului dinspre sud, dinspre fata uscata, chiar daca am depasit deja acest punct cand am iesit sus. Suntem deasupra marii fete neprietenoase si deasupra remarcabilului copac uscat, de care se agatau sperantele noastre de a urca fata in mod direct. As numi varful asta “Varful Uscat”, pentru ca la asta ma duce cu gandul aspectul desertic si deteriorat al solului si al vegetatiei de pe fata lui sudica, fierbinte, arsa de soare. De pe Varful cu Lespezi pana pe Varful Uscat au trecut cam 40 de minute.


/fruntea3/img_41.jpg


Un tur de orizont ne prilejuieste intalnirea cu tablouri incantatoare catre muchia pe care am parcurs-o, catre Colti, catre abrupturile de sub releu si catre Durduc si Bulz, de care ne-am apropiat, ceea ce prevesteste finalul traseului.


/fruntea2/cozia_157.jpg



/fruntea2/cozia_158.jpg



/fruntea2/cozia_159.jpg



/fruntea2/cozia_154.jpg


/fruntea2/cozia_160.jpg



Coborarea inspre nord, de pe Varful Uscat, se face pe partea dreapta fata de muchie, pe un fagas inierbat pe langa stanca, apoi se trece printr-o stramtoare simpatica printre stanci (momentul adevarului pentru cei care tin cumva regim :) ), iar dincolo de ea se poate urca din nou in muchie.


/fruntea2/cozia_163.jpg


Pe aici am urcat din zona amfiteatrului, dupa coborarea pe Scocul Ursului, si am traversat muchia Fruntea Oii (nestiind atunci mai nimic despre ea), coborand apoi in traseul marcat cu banda albastra, la deja celebra stanca neagra cu multe marcaje pe ea, in incursiunea despre care am povestit in finalul jurnalului mai sus amintit.


Traseul nostru merge in continuare cateva minute pe dreapta, putin sub muchie, ocolind coltani incomozi, apoi inca vreo 5 minute pe creasta matematica, printre pini si stancarii placute la catarat, pana intr-o sea, inainte de un abrupt mare, stancos, vertical, inabordabil direct. O brana cu iarba, lata, evidenta, cu padure sub ea, se formeaza la dreapta pe sub acest mare colos de stanca si ne cheama sa o exploram. Merita o incursiune.


/fruntea2/cozia_175.jpg



Desi nu are viitor, brana ofera, in capatul ei, iesind deasupra haului, o priveliste ametitoare asupra abruptului Bulzului, asupra scocului impadurit pe unde coboara in serpentine traseul turistic in zona sa superioara, abrupta, asupra peretilor ce strajuiesc aceasta zona.


/fruntea2/cozia_179.jpg


/fruntea2/cozia_181.jpg


Revenind in muchie, traseul nostru continua pe partea stanga fata de marele varf, printr-o zona fara dificultati, cu copaci, iarba, stanca placuta la catarare.


/fruntea2/cozia_187.jpg



Se iese apoi printr-o poteca destul de vizibila intr-unul din punctele de belvedere din apropierea traseului marcat cu banda albastra. Asa arata locul acesta la o privire inapoi:


/fruntea2/cozia_191.jpg


Aici este capatul traseului parcurs; de aici mai avem de coborat un minut pana la marcajul cu banda albastra:


/fruntea2/cozia_193.jpg



Este vorba despre belvederea la care ajungem venind de la cabana, trecand de bancuta, coborand inca putin si apucand, cu putin inainte de cablul cel lung, o potecuta vizibila ce urca printre copaci si iese in dreapta. De pe Varful Uscat pana aici, cu tot cu incursiunea pe brana din dreapta, am mers circa 30 de minute.



Cu tot cu pauze, fotografii, admirat privelistea, cautari (si neaparat gasiri :) ) ale traseului,… de la intrare, de deasupra Stanisoarei, pana la bancuta, timpul de parcurgere este de 4-5 ore. Ca sa constituie repere obiective in intelegerea traseului, timpii intermediari estimati in text se refera la intervalul de mers efectiv.


Iata si un stalp de marcaj la capatul traseului:) :

 

/fruntea2/cozia_197.jpg

Aici se termina traseul nostru. Minunat prilej de intalnire cu salbaticia unor munti ce multora nu le spun mai nimic, cu taramul caprelor negre, cu vegetatia variata specifica masivului Cozia, cu stanca placuta la catarare, cu misterul muntelui neumblat si cu peisajele incantatoare, cuprinzand deopotriva abrupturi ametitoare si zari largi, infinite... Atat verdele primaverii, cat si paleta de culori a toamnei stiu sa imbrace in frumusete aceste locuri, iar tot efortul de a parcurge acest traseu e pe deplin rasplatit de ceea ce are el de oferit.

.



Joi, 9 mai 2013 - 16:01 
Afisari: 5,724 


Postari similare:





Comentariile membrilor (24)

dodo79
dodo79

 
1
1. Felicitari pentru jurnal, frumos scris si documentat cu fotografii, util celor ce vor sa calce pe alte poteci.
Vad ca ai luat in serios rolul de cronicar al nemarcatelor din Cozia, in timp ce Mugurel se limiteaza la cel de cronicar al Bucegilor/Pietrei Craiului. Sunt curios cine este cel ce v-a ghidat pasii prin aceste locuri minunate (in afara descrierilor domnului Boghez). Mi-as dori sa stiu mai multe despre alte "povesti" ale Coziei inca restante pentru mine: Gradina Zanelor, Puntea iadului.
Pentru mine singura sursa de informatie au fost descrierile d-lui Boghez, pe care le-am urmat cu fidelitate in parcurgerea aceleiasi muchii pe 20.04.2013 (a se citi ca am luat-o pe calea cea dreapta, mai usoara, prin padurea de pini). In aceasta varianta traseul nu dureaza mai mult de 3 ore pana la bancuta-punct de belvedere din traseul marcat cu banda albastra, cu tot cu pauze.
Am avut surpriza (spun surpriza pentru ca zona este foarte salbatica si nu pare atinsa de om, pe noi ne-a socat mirosul pregnant de capra neagra de pe traseu) sa mai vedem in aceeasi zi de pe Durduc un alt grup tot pe Fruntea Oii, cu care ne-am salutat reciproc de la distanta fluturand mainile. Cand am vazut jurnalul am crezut ca erati voi, dar pozele voastre reflecta un alt anotimp.
2. Cu episodul final al traversarii Meridionalilor cum ramane Carpati.org? Sa nu crezi ca am uitat Carpati.org...


Joi, 9 mai 2013 - 17:53  

lauramatei
lauramatei
Coarda
 
2
@dodo79:
1) Da, m-am indragostit de Cozia. Voi scrie si despre "povestile" de care amintesti tu, numai timp sa fie.

In afara descrierilor d-lui Boghez, cine sa ne mai indrume pasii? Carpati.org Adica de ce indrumare mai era nevoie? Am promovat la Mugur ce auzisem eu despre Cozia si atat i-a trebuitCarpati.org. Ne-am dat si noi cu parerea la fata locului si a iesit bine Carpati.org. Inca mai gasim chestii dragute, acum de exemplu sunt foarte incantata de descoperirea branei pe stanga de la inceputul traseului. N-ai nevoie sa te duca cineva acolo, daca ai o descriere buna si experienta pe nemarcate si pe abrupt, te descurci.

Pozele din articol sunt din 3 ture, vremea e diferita, anotimpul nu e acelasi in toate pozele... Ultima data am fost de 1 mai, ca sa definitivez detaliile pentru descriere, deci pe 20 aprilie nu ne-ai vazut pe noi. Cat despre cat de "atinsa de om" e zona, fii tu linistit, la cate scrijelituri pe copaci am vazut in abruptul Coziei, mergea candva foarte multa lume pe acolo. Nu ne putem lauda cu nici o premiera in CoziaCarpati.org.

2) Multumesc pentru interesul acordat jurnalului din Meridionali. Nu mai e timp, am inceput si partea a treia, dar nu reusesc sa o termin. Va veni...


Vineri, 10 mai 2013 - 10:35  

dodo79
dodo79

 
3
Cozia este intr-adevar un munte frumos si plin de surprize, ca si intreaga zona a Valcei, unde sunt multe de descoperit (de ex: Piatra Tarnovului, Naratu, Doabrele, Grotele Zmeilor Calinesti, Stancariile Betelului etc.). Cele mai bune perioade pentru asta sunt primavara (aprilie-inceput de mai) si toamna tarziu, cand frunza e putina si face un joc frumos de culori . Mi s-a parut ca sunt poze din mai multe anotimpuri, dar la o parcurgere sumara observasem ruginiul toamnei iar verdele crud l-am considerat o nuanta mai putin naturala data de aparatul foto, scapandu-mi detaliul cu mai multe ture.

Descrierile d-lui Boghez te ajuta, dar ele nu sunt foarte precise iar documentarea foto este foarte sumara. Posibil ca intentia sa fi fost in limitarea detaliilor pentru a nu facilita prea mult accesul celor cu cunostiinte mai putine, ati remarcat si voi ce repere se dau... musuroiul de furnici despre care chiar el recunoaste in blogul personal ca nu mai exista.
Zonele raman salbatice (Fruntea Oii si muchia ce duce spre Coltii Foarfecei sunt pline de "masline" de capre negre, iar pe Fruntea Oii cred ca multe isi au culcusul, mirosul era foarte puternic), chiar daca din cand in cand le viziteaza si omul.
Orientarea pe Fruntea Oii e destul de facila (tii muchia in sus, ocolesti ce nu pare prietenos in general pe dreapta cu exceptia ultimei stanci care se ocoleste pe stanga), dar la o prima incercare de intrare in Valea Gardului noi iesisem in muchie spre Coltii Foarfecei (nu am ajuns chiar pe Colti, urcasem doar app 150-200 m diferenta de nivel fata de intrarea in Valea Gardului), de unde am coborat apoi in traseul punct galben. Am balaurit toamna trecuta si pe sub Marele Amfiteatru (peretele Gardului) cautand intrarea in Fruntea Oii pe fostul triunghi rosu dar am renuntat in zona arsa unde se pierdea poteca (si bine am facut pt. ca Fruntea Oii nu ar fi recomandata la coborare).
Daca ajungi sa cunosti Cozia variante de ocolire/retragere exista, dar nu poti sa excluzi total riscul de a te bloca undeva (ar fi recomandata si o cordelina in explorari).
Mie mi-a placut mult Fruntea Oii, consider ca e unul dintre cele mai frumoase trasee ale Coziei, cu belvederi impresionante ce se deschid destul de repede si te insotesc pe tot parcursul; eram chiar dispus sa mai merg inca odata cu cineva doar la o saptamana dupa tura pe aceeasi muchie ca sa aprofundez, dar nu am mai ajuns.
Iar cu Gradina Zanelor, Puntea Iadului chiar sunt curios...
P.S. Scuze pentru lungimea comentariilor.... acum vad cat am scris


Vineri, 10 mai 2013 - 11:50  

ratza
ratza
Busola
 
4
Descrierile domnului Boghez nu sînt detaliate exact pentru a nu fi la îndemîna oricui. Cine se descurcă cu atît - bine; cine nu - cu atît mai bine.


Vineri, 10 mai 2013 - 13:05  

lauramatei
lauramatei
Coarda
 
5
Ideea ca traseele trebuie sa fie tinute doar pentru cei cu talpi alese si ca trebuie sa existe niste "guru" care ne duc pe colo si pe colo, e discutabila. Mi se pare egoism, pana la urma, si o forma incipienta de aroganta a celor ce stiu. Ar trebui nici trasee marcate sa nu mai infiintam.

Oricum, daca descrii obiectiv, specifici ca nu e un traseu de drumetie foarte simplu si ca e nevoie sa stii ce faci pe acolo, nu cred ca dau buzna chiar toti papucarii. Nu-i intereseaza. Cu refugiile, e altceva; ei sunt in cautare de locuri de cuibareala si eventual betiveala (multi au ca obiectiv doar sa ajunga la cabana, refugiul, stana x, ca sa petreaca timp acolo si apoi sa se intoarca, atat, mai putin ii intereseaza sa mearga mult, sa vada ceva, sa se miste, sa cunoasca locurile si natura. In plus, acelor oameni li se pare mai interesant sa invadeze un loc creat de om, decat sa patrunda in inima naturii. Esti mai smecher daca ai descoperit un refugiu, decat daca ai descoperit un punct de belvedere sau o brana.

Descrierile unor asemenea trasee sunt cautate doar de oamenii interesati, iar de la a gasi ceva pe net si pana la a lua cu tine descrierea si a pleca in teren e cale lunga. Daca te intereseaza locuri ca acestea, pesemne ca nu esti nici comod, nici habarnist. Cine are rabdare sa citeasca cu mintea si sa inteleaga, de exemplu, aceasta descriere, eu zic ca e "demn" sa se duca pe acolo. E doar o parere...


Vineri, 10 mai 2013 - 13:37  

ratza
ratza
Busola
 
6
Nu e nici aroganță, nici egoism, nu trebuie nici guru. E vorba de plăcerea de a descoperi singur, mai ales că vorbim de trasee nemarcate dintr-un parc național.


Vineri, 10 mai 2013 - 14:01  

lauramatei
lauramatei
Coarda
 
7
Carpati.org "Placerea de a descoperi singur" nu ne-o fura nimeni. Cine vrea sa descopere singur poate sa nu foloseasca nici o descriere. Si-apoi lucruri si locuri de descoperit, mereu altele, mai sunt si or mai fi cat lumea...Nu cred ca e absolut necesar sa descopere fiecare in parte apa calda.


Vineri, 10 mai 2013 - 14:07  

dodo79
dodo79

 
8
@ratza:
Nu te contrazic, e o senzatie placuta in a descoperi si parcurge prima data orice traseu, dar o descriere ca cea a Laurei nu face decat sa incite la o astfel de descoperire, prezentand totusi si dificultatile de care trebuie sa tii cont cand pornesti la drum (ceea ce ar trebui sa filtreze accesul pentru cei ce stiu sa-si faca o evaluare), optiunile disponibile (poate ai o problema, mergi cu rucsac mai greu si vrei sa eviti brana, preferi varianta mai simpla) si ajutandu-te cu repere ce te asigura ca vei nimeri pe unde trebuie daca nu esti chiar incepator. Cea a d-nului Boghez e mai lacunara si nu putem decat sa banuim motivele. Iar fara nici e descriere ... optiunile sunt mult prea vaste.

Eu as prefera ca acest serial al Coziei sa continue cu descrieri similare.

Nemarcatele raman o categorie aparte, fie in parc national sau in alta parte, iar in cazul Parcului National Cozia exista un drum carosabil pana la cabana, deci acces liber pentru papucari .


Vineri, 10 mai 2013 - 14:29  

lauramatei
lauramatei
Coarda
 
9
N-as vrea sa deschidem vreo polemica. Am muncit foarte foarte mult la articolul asta, am mers de cateva ori acolo ca sa pot scrie ceva corect, o sa mai merg, cred in ceea ce fac si o sa fac mai departe; si nu-s lipsita de discernamant. Nu vreau asemenea discutii sub acest articol.

Domnului Boghez ii multumesc pentru descrieri si nu vreau sa judec munca si lucrarea dumnealui, nici ideile care l-au insufletit in initiativa de a scrie intr-un fel sau in altul. Personal, eu nu-l percep ca pe un montaniard care nu vrea sa imparta cu altii ceea ce stie despre munte. Sunt zeci de articole ale dumnealui, multe descriu locuri despre care eu nici cu gandul nu gandeam, nici vorba de ajuns la ele fara acele articole. Obiectul acestui articol este unul dintre acele locuri.

Cat despre a pastra ceea ce e asa cum e si a nu deranja natura, mie imi place sa cred ca in jur exista oameni ca mine, ca Mugur si ca voi doi, care stiu sa treaca pur si simplu pe acolo, sa cunoasca, sa admire si sa mearga mai departe. Cred ca natura e mult mai puternica decat forta cu care strivesc eu iarba sub piciorul meu. Iar capritele....judecand eu dupa cat de mult s-au inmultit chiar prin zonele invadate de noi, oamenii, din Bucegi si Crai si multe alte locuri, nu cred ca chiar sunt deranjate de trecerea ocazionala, a mea sau a voastra. Imi place sa cred ca ne-am mai civilizat. Nici florile de colt nu le mai rupe lumea si cresc chiar in poteca, deasupra crucii Caraiman.

Ture minunate va doresc! Ma duc sa-mi pregatesc rucsaculCarpati.org.


Vineri, 10 mai 2013 - 14:53  

emndi
emndi

 
10
off topic (cred): daca cineva are dubii in parcurgerea acestui traseu, nu mai cititi ce a scris Laura! Dragos, da-le track-ul GPS, si se rezolva orice problema. Carpati.org


Duminică, 12 mai 2013 - 11:16  

dodo79
dodo79

 
11
@Emndi:
Track-ul GPS ajuta la orientarea generala, dar nu-ti descrie detaliile din teren, nu-ti spune care sunt dificultatile, nu-ti da repere. Nu va putea niciodata sa inlocuiasca o descriere ca a Laurei.
Are si GPS-ul de altfel o eroare de cativa metri iar in zonele accidentate asta conteaza destul de mult.
Ai vazut ca singurul loc unde am folosit coarda pentru asigurare (se putea si fara, dar la risc, dupa cum spune si Laura) e zona cu copacul uscat., pe unde se urca pe hornul pamantos si apoi pe zona aceea friabila si inclinata; riscul l-ai asumat tu ca sa ajungi la copacul uscat, pentru noi a fost simplu. Poate daca vedeam descrierea Laurei inainte o luam si noi pe varianta descrisa Carpati.org.
Un astfel de jurnal este foarte util si efortul celui ce-l scrie este de apreciat.


Duminică, 12 mai 2013 - 12:00  

lauramatei
lauramatei
Coarda
 
12
Potoliti-va cu GPS-ul, baieti! E o unealta care risca sa impinga pe trasee oameni incapabili de fapt sa le parcurga cu adevarat. Ei n-au ce cauta pe Fruntea Oii si nici pe alte trasee. E exact ce nu trebuie sa se intample. Avand track-ul, riscam sa plece intr-acolo orice posesor de GPS. Eu am scris descrierea si dau informatii si recomandari doar celor ce stiu sa mearga numai pe baza priceperii si experientei lor, care mie mi se pare ca se acumuleaza inevitabil o data cu un plus de bun simt, dragoste si respect fata de munte si natura. Cu GPS-ul, orice neavenit devine montaniard sau alpinist asa, peste noapte. M-am gandit mult, cata informatie trebuie sa ai ca sa parcurgi fara probleme traseul. Mai putina n-as da, pentru ca ma obliga constiinta sa-i protejez de pericole pe cei pe care ii trimit acolo. Mai multa in nici un caz!

Si oricum, erorile inevitabile ale GPS-ului il fac absolut inutil din punct de vedere tehnic, nu doar principial, atunci cand e vorba de trasee alpine.

@emndi: noi am mai vorbit despre munte, experienta, timp, rostul parcurgerii traseelor intr-un anumit mod...undeva sub jurnalul meu din Meridionali si apoi pe privat. Sunt dezamagita sa vad ca n-ai inteles ce-am vrut sa-ti transmit. In rest, ai grija cu riscul! Ture faine! Si daca iti pot fi de folos cu informatii despre orice traseu pe care il cunosc, ti le ofer cu mare placere si sunt multi altii care pot sa ti le ofere, dar lasa naibii GPS-ul!


Duminică, 12 mai 2013 - 12:38  

cchivu
cchivu

 
13
Felicitari pentru articol si pentru munca depusa in documentare (stiu ca a fost cu placere, dar e tot munca - si multumim ca o imparti si altora). La cat mai multe ture faine! Carpati.org


Duminică, 12 mai 2013 - 14:38  

alexcristian
alexcristian..

 
14
Felicitari ! E un articol care denota multa meticulozitate si efort in documentare si elaborare. Calitati pe care le ai din plin, ca sa nu mai zic de entuziasm. Articol util pentru exploratori ai zonei. Sper insa sa ma chemi daca mai organizezi vreo tura pe-acolo, e mai bine sa vezi si sa cunosti cu oamenii care mai stiu.


Marți, 14 mai 2013 - 16:30  

leovit
leovit
Busola
 
15
Hm,...Track ,,,GPS ....amintiri dintr-o tura de 21 h unde Laura a fost mai mult decat un conducator ,asa ca are perfecta dreptate...chiar te poate deruta ..Carpati.org


Miercuri, 15 mai 2013 - 16:17  

dancoman
dancoman

 
16
Un articol excelent. La mai multe.


Miercuri, 15 mai 2013 - 20:25  

dan
dan

 
17
Intradevar sunt multe trasee care au fost uitate si acum nu mai sunt marcate .Si asta vorbesc numai in zona Rm Vilcea
Pe Cozia
Buila ,traseul la Oale .Unde urci din pisc in pisc un peisaj mirific de vis pot spune .Care din pacate nu a mai fost marcat de mult si este lasat in uitare .
Cei care au fost la cabana Chieia sper ca au fost placut impresionati de Cheile Chei si de asa zisa Brina Caprelor unde multi o ocolesc din cauza gradului de dificultate ,dar zic eu pacat de cei ce au fost in zona si nu au strabatuto .
In Munti Capatini am facut citeva trasee din cartea lui Nae Popescu tot la fel ramasee nemarcate .
Cei care au fost in Piatra Tirnovului .Din punct de vedere al asezari geografice este zic eu un munte rasarit intre munti ,daca sper sa nu gresesc si multe minuni ale naturi pe care sper sa la descoperim .
Muntele este o pasiune zic eu grea si nu este pentru ori si cine .Sper sa va placa .?


Duminică, 19 mai 2013 - 14:41  

razvanvm
razvanvm

 
18
Felicitari Laura pentru tura si descrierea ei foarte bine documentata ! Pica si bine acum, inainte de vara, dupa ce anul trecut am descalcit traseul peste si prin stanga coltilor Foarfecii, anul asta chiar ne gandeam la varianta peste Fruntea Oii Carpati.org
Mult spor in continuare !


Luni, 27 mai 2013 - 01:02  

virgiliordache
virgiliordac..

 
19
Mi-a plăcut traseul, mi-a plăcut descrierea, mi-a plăcut atitudinea relevată de comentarii. Am fost primăvara asta prin zona colților foarfecii și era să calc pe o viperă. O spun pentru că trebuie atenție și la așa ceva. Am ieșit prin capătul văii gardului printr-o vâlcea unde e ars pământul până sus, probabil de la un fulger. Ieșirea a fost cam neplăcută, ca să mă exprim eufemistic.

Nu cred că e o problemă că ai descris detaliat ce și cum. Zonele de acest fel se protejează singure. Iar responsabilitatea intrării într-o zonă unde nu ai voie conform regulamentului PN este mereu a celui care o face, nu a celui care o descrie. Oricum, regulamentele au în vedere zonele adiacente celor cu flux mare de turiști, nu sălbăticiile unde dintotdeauna intră doar iubitorii de natură și vânătorii.

Mie personal mi-ai trezit dorința de a face acest traseu.

Felicitări și numai bine.


Duminică, 2 iunie 2013 - 05:54  

claudiu_plescan
claudiu_ples..
Busola
 
20
Laura, jurnal frumos, bine scris si cu poze frumoase, util pentru cativa iubitori ai Coziei sau aventurieri ai parcurilor nationale dar, din pacate, cu posibile consecinte nedorite de catre cei mai multi dintre noi. Ma refer atat la partea de mediu cat si la cea de turism montan/alpinism in astfel de arii naturale protejate.

Referitor la un comentariu de mai sus, mi-e greu sa cred ca acele capre negre s-au inmultit datorita turistilor care au “invadat” zona. Intr-un peisaj tot mai antropomogologenizat sau cum ii zice, si-au pierdut din caracterul salbatic(!), s-au adaptat la prezenta omului. Cert e ca tapii negrii, albi, baltati sau draci-laci nu mananca batoanele energizante, redbull, telina si ce-o mai fi de la turisti si nici caprita nu cred ca e prea impresionata de feromonii iubitorului de natura Carpati.org S-au inmultit datorita faptului ca nu au mai fost vanate, turistul nu are niciun aport in treaba asta, exceptand poate faptul de a fi actionat ca un “ranger voluntar” impotriva braconajului. Dimpotriva, prezenta lui masiva acolo poate fragmenta habitatul natural al altor animale (ex. carnivorele), afectand echilibrul ecosistemic. Drept urmare eu nu-mi doresc astfel de invazii iar prezentarea acestor zone ca "Obiective" inseamna promovare turistica, deci o greseala.

Pentru cei interesati de ruta descrisa mai sus trebuie spus ca:
- materialele la care se face referire au fost facute pe cand Cozia nu era Parcul National Cozia, cel guvernat acum de legi si regulamente.
- acolo nu exista si n-au existat niciodata marcaje turistice, nici poteci umane si nici incadrare ca traseul de alpinism; despre traseu omologat turistic nici nu poate fi vorba.
- acei “iubitori de natura” interesati de zona pot avea acces la informatie fie de la parc, fie chiar de la aceleasi surse la care a apelat si simpatica si talentata autoare a acestui material si pe care o asigur de intregul meu respect, cu toate ca, dupa cum se vede, la acest capitol avem opinii total diferite. Dar nu trebuie sa ne batem capul cu asta si sa ne facem sange rau, pentru ce? Parerile noastre oricum conteaza prea putin, mult prea putin... Carpati.org

Va pupai.


Vineri, 19 iulie 2013 - 14:05  

lauramatei
lauramatei
Coarda
 
21
Multumim de vizita, domnu' Plescan!

Ai si tu dreptatea ta, dar:
-a spus cineva in vreun comentariu mai sus ca acele capre s-ar fi inmultit "datorita turistilor"? Ideea era ca pur si simplu caprele din Bucegi sau Crai par a nu fi deranjate atat de mult de cei care trec pe acolo. Poate doar "par"..., ne mai gandim;

-a spus cineva ceva despre marcaje turistice, trecute, prezente sau viitoare, care sa urmeze Fruntea Oii? Triunghiul rosu despre care vorbesc si care doar traverseaza muchia a existat, iar cateva semne vechi exista si azi si nu-s date de mineCarpati.org;

-lasa, ma, ca e bine sa avem opinii diferite, altfel ne-am plictisi...;

-nu cred ca am distrus habitatul caprelor negre cu 10 oameni care au avut rabdare sa citeasca textul asta si mai ales sa faca ceva cu el. Oricum, se duc anul asta, ca e articolul cald, la anul nu se mai duce nimeni, numarul de persoane interesate de asemenea boschetareli este finit si nu foarte mare si e bine asa. Pe asta m-am bazat cand am hotarat sa povestesc despre locul asta. Sunt mai realista de felul meu si mai analitica; cred ca practic stam bine, situatia e de la sine sub control, fara sa avem vreun merit; ne agitam fara rost, dupa parerea mea, pentru niste teorii;

-reguli, legi, Parc, grija si constiinta fiecaruia dintre noi pentru protejarea mediului? Fii sincer: ai fost pe-acolo? Ce-ai cautat? De ce te-ai dus? Nu te-ai gandit ca deranjezi ceva? Ba chiar te rog sa te gandesti serios la asta si sa nu mai calci in veci pe vreo poteca nemarcata, nicaieriCarpati.org. Fara suparare, respectul si simpatia despre care vorbesti mai sus sunt reciproce, dar nu mi se pare corect sa mergi acolo, sa incalci tu insuti legea scrisa si ideile pe care tu insuti le sustii, si apoi sa explici altora ca nu e legal, moral sau frumos sa o faca. Nu e nimic personal in fraza de mai sus, persoana a doua pe care o folosesc este folosita cu sens general. Sunt tare multi cei care cred ca nu e bine sa mearga lumea pe acolo si pe acolo, ca strica ceva, ca deranjeaza natura, dar talpile personale beneficiaza de regim special, desigur. Caci orice regula are si exceptii. Sa-mi spui sincer: cand ai aflat de locul acesta, nu ti-ai dorit sa mergi sa-l vezi? Ti-a placut? Cine esti si cine sunt, sa decidem noi ca altii in afara de noi n-ar merita sa stie sau sa vada, cu ce drept incuiem noi usa si ne rezervam numai noua insine bucuria? Abia atunci cand tu insuti nu vei mai calca prin astfel de locuri, vei fi indreptatit sa te opui in vreun fel celor ce povestesc si altora despre ele.

PS: apreciez stiul elegant, civilizat si cu duhul blandetii cu care mi-ai combatut actiunea Carpati.org Recunosc, eu uneori sunt mai "cu paru' "Carpati.org.

Puparam si noi.


Luni, 22 iulie 2013 - 04:36  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
22
Am fost si noi duminica pe Fruntea Oii, dar in afara de principalele varfuri denumite de tine in schita din detaliu, nu am reusit sa identificam alte puncte importante. Am mers mai tot timpul matematic pe muchie sau ocolirea prin dreapta, ocolirile prin stanga sa mor daca stiu pe unde erau ?! Ah, si la Varful Uscat noi am urcat pe minunea aia de fata cazuta friabila ca naiba, asigurand evident la copacul uscat ! Carpati.org Acolo stiam sigur ca ocolirea este prin stanga sipe urma cu un horn, macar atat aimi aminteam si eu, dar odata urcata pe fata, eram ca pisica pe tabla, nu mai puteam sa ma dau jos ! Carpati.org


Marți, 17 septembrie 2013 - 18:46  

mihaela
mihaela

 
23
In acest wd am mers impreuna cu cativa prieteni pe aceasta muchie si incep prin a spune ca este un loc minunat si de azi inainte nu ma mai vad urcand in Cozia decat pe nemarcate pana cand voi epuiza toate secretele ei de poveste Carpati.org Articolul tau este excelent documentat si punctele de reper date au facut drumul aproape o plimbare. Spun "aproape" pentru ca au existat 2 locuri unde am balaurit un pic si anume: 1) la ocolirea varfului cu Lespezi, initial am luat spre dreapta o potecuta mai joasa (sunt zeci de potecute pe muchie) si am coborat mult...ne-am intors dupa ceva dead-end-uri in sa si am luat ,prin dreapta coltanului, potecuta care merge exact pe langa perete Carpati.org 2) ocolirea ultimului varf: initial am mers pe potecuta de pe dreapta lui , cea care ne-a scos la acea mare prispa de unde admiri abruptul Bulzului - ne-am intors in sa, nintelegand pe unde prin stanga sa mergem...am incercat mai multe hatase laterale deoarece initial vaianta matematica ne-a dus intr-un perete de neocolit. in final am reusit sa gasim trecerea prin stanga ,printre stanci si copaci.

foarte utila descrierea in zona varfului uscat Carpati.org as dori doar dc se poate sa mai faci o editare la articol pentru aceasta bucata si sa adaugi faptul ca pe acel valcel, undeva inainte de treimea lui superioara exista acum un cuib de viespi in pamant - asezat oarecum exact pe unde urmele te tenteaza sa mergi; unul din coechipierii nostrii s-a ales in cateva secunde cu 6 intepaturi, pana am fugit toti in amonte.

La cat mai multe astfel de articole!


Duminică, 29 septembrie 2013 - 18:46  

ioanadark
ioanadark

 
24
Heeeei Laura, na ca am inceput sa dau de jurnalele tale! Carpati.org


Miercuri, 22 iulie 2015 - 22:04  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0981 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org