Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Piscul Negru
Muntii Fagarasului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Atitudini


     Ma uitam zilele trecute pe saitul Silviei Murgescu, citind cu placere ultima lor isprava din Alpii francezi. Cata pasiune, cata daruire de sine si cata modestie stranse laolalta poti descoperi la unii oameni!



     Cu aceasta impresie placuta in minte, rasfoiam, pe carpati.org, usor absent, un jurnal despre o tura pe branele superioare ale Morarului. Comentarii laudative, schimburi de impresii si deodata, citesc ceva care ma zmulge brutal din reverie: „Poza nr.28 (cu Costila in dreapta) arata o zona chiar periculoasa, mai ales pe ploaie” Stai, cum vine asta, periculoasa? Si asa brusc am fost translatat la stirile de la ora cinci, parca-i si vedeam pe dragii mei amici alunecand pe iarba uda spre fundul vaii Cerbului... Apoi, mi-am amitit din nou filmul cu Silvia si Cata (sa-mi scuze familiarismul), privind in urma la avalansa care matura ghetarul pe care tocma il traversasera.


    De aici izvoraste  discutia despre o anumita atitudine a montaniardului de a-si asuma un risc controlat in vederea parcurgerii in conditii de siguranta a traseului propus. Cand iti asumi un anumit nivel de risc, ti-l asumi in functie de pregatirea ta . Pericolele oricum exista independent de vointa noastra, deoarece muntele e un teren de joaca periculos. Noi insa trebuie sa ne asumam doar nivelurile de risc pe care suntem pregatiti sa le infruntam. Nu stim sa ne oprim la piolet? Nu avem ce cauta pe vai de abrupt cu zapada. Avem vertij?  Nu avem ce cauta pe trasee neamenajate si prapastioase. Traseul traverseaza portiuni expuse? Nu avem ce cauta daca nu avem pasul delicat si sigur, capatat in urma parcurgerii de nemarcate, gradual de la simplu la dificil. Ti-e teama ca te vei intalni cu ursul? Nu ai ce cauta in padure! Exemplele pot continua. Ce este clar, este faptul ca muntele are stanci, grohotis, zapada, gheata, avalanse samd si padurea ursi lupi, uscaturi , radacini unde-ti poti rupe piciorul, etc. Oamenii care frcventeaza acest site stiu foarte bine aceste lucruri, si isi asuma riscuri, fiecare la nivelul sau de pregatire. A spune ca un loc e periculos, e o aberatie. Poate fi periculos pentru cineva, iar altii sa treaca fluierand pe acolo. Mi s-a parut de bun simt afirmatia cuiva:”îmi tremură țurloaiele numai cînd mă uit la unele poze”...   Colegul s-a autoevaluat obiectiv si in consecinta, mai are drum lung pana ajunge pe acolo. Dar va ajunge in conditii de siguranta.


     Nu vreau sa cred ca cineva doreste sa descurajeze unele activitati in anumite zone, dar, cui folosesc afirmatii de genul: e periculos, sau, acolo e plin de ursi...   Nu mai incapem pe munte unii de altii si incercam sa ne inspaimantam? Sau vrem sa-l tinem doar pentru noi? Chestia asta-mi aminteste de o scena, acum cateva zile in autobuzul de Moeciu, doua batrane schimbau pareri: „Ai auzit ca a spus la televizor ca astia vor sa ne puna cartele, ca nu mai sunt bani de pensii”? „Eeee, maica eu am trait cu cartela, si era bine, ca aveai ce manca”... Manipularea patrunde pe toate canalele in viata noastra. Sa ne ferim de ea si sa o devoalam de cate ori avem posibilitatea.



     Undeva, printre comentarii, un domn ale carui opinii deseori  le pretuiesc, se intreba de ce nu se apuca cineva sa scrie un eseu despre frica, altfel decit cele gasite pe net. Cred ca s-a cam epuizat subiectul, sunt eseuri foarte bune,dar particularizari se mai pot face... . In cazul nostru, al iubitorilor de munte, frica , adica constientizarea pericolului, e mecanismul care ne tine departe de accidente, nu de munte... . Ignorarea fricii prin bravada sau vedetism, aproape intotdeauna duce la o intamplare cel putin neplacuta. Dar sa lasam frica, sunt altii care au vorbit despre ea mai bine. Cee ce ne intereseaza pe noi, este angajamentul cu care abordam un anumit traseu, asumandu-ne constient riscurile parcurgerii acestuia. Deci e vorba de curaj. Curajul ca putere de a supune si controla frica. Energiile astfel eliberate pot folosi la iesirea din situatia care a „deranjat” instinctul de conservare. Pe carpati.org avem de-a face cu oameni curajosi, fiecare cu curajul ajustat la nivelul sau de pregatire tehnica. Pana la certitudine, propun ca afirmatia anterioara sa ramana la stadiul de deziderat.


     Am propus „deziderat”, deoarece, mai gasesc ture propuse prin zone pe unde organizatorul nu a calcat, ture cu innoptat pe la refugii, desi acestea trebuie folosite doar in situatii limita, ture in care nu se specifica echipamentul minim necesar pentru a termina tura in deplina siguranta, ture lungi in care se pleaca cu echipe foarte mari, cu riscul de a innopta pe traseu, ture cu timpii socotiti dupa ureche sau folosind timpii minimi din ghid si enumerarea poate continua.


     Tot ce se posteaza ar trebui sa treaca prin filtrul mintii autorului, care trebuie sa aibe in vedere celebra vorba a lui Grigore Moisil: „Tinere, dumneata spui lucruri noi si interesante. Doar ca, cele interesante nu sunt noi, iar cele noi nu sunt interesante”. Si postul de fata este supus acestui test. In general, nu am spus lucruri noi, dar cred, ca pentru sanatatea si vigoarea carpati.org unele sunt utile, chiar benefice. Climatul de respect intre membri, care, inerent sunt de pregatiri diferite, cred ca se poate tine la un nivel ridicat prin grija fiecaruia focalizata asupra a ceea ce scrie. Daca fiecare se intreaba :”oare ce scriu eu aici foloseste cuiva, sau doar vreau sa ma vad si eu pe net”?, calitatea informatiei de pe site poate creste spectaculos.


       Am scris acest articol, pentru ca intotdeauna ai nevoie de un prieten, iar prietenul iti mai da si sfaturi care pe moment nu-ti plac... Dar spre binele tau.



      Ture frumoase!


                                                        Sau nu, ca e periculos si sunt ursi?



Miercuri, 27 iulie 2011 - 13:50 
Afisari: 3,102 


Postari similare:





Comentariile membrilor (12)

timmy
timmy

 
1
Departe de dorința de a isca polemică, sincer, nu văd problema în faptul că cineva a descris un pasaj ca fiind "periculos". Când citesc așa ceva înțeleg că există, în acea zonă, spre deosebire de restul traseului un pasaj mai delicat, ce prezintă un potențial pericol.

Mi se pare că e bine să fim onești și să nu bravăm prea mult în relatările noastre...

Nu știu dacă nu cumva interprez greșit, dar comparația dintre zona delicată de pe brânele Morarului cu avalnșa relatată de Silvia Murgescu mi se pare ușor deplasată. Pericolul e același. Într-adevăr, experiența și unde îl întâlnești variază, dar eu sincer nu prea cred oamenii care în toate rt-urile zic că a fost ușor, banal, nu mi-a fost frică nicăieri, am trecut totul fără probleme.

Am învățat că frica pe munte de multe ori te ține în viață.

Tot respectul,

Răzvan Badea


Miercuri, 27 iulie 2011 - 17:50  

ratza
ratza
Busola
 
2
Articolul încerca să explice că ceea ce pare periculos pentru unul poate fi floare la ureche pentru altul. Pentru mine tot traseul respectiv e inabordabil în clipa de față, nu am tăria psihică să merg pe așa ceva, chiar dacă fizic nu-mi pune probleme. Despre asta e vorba.


Miercuri, 27 iulie 2011 - 18:13  

dan_marza
dan_marza

 
3
@timmy: Nu e comparatie, e antiteza dintre niste bravi cataratori care si-au asumat un risc si cineva care a „decretat” o zona ca fiind periculoasa... Nu e o comparatie, iar cei doi ar fi cel putin nedumeriti vazand ca se compara ce au facut ei, cu o brana, chiar abrupta din Morar... Am fost inteles gresit!
De la a declara un loc periculos la a relata problemele pe care le-ai intampinat pe un anumit traseu intr-un anumit punct, e cale lunga. E calea de la absolut la relativ.

Nu vad cine a bravat in vreo relatare... De altfel si eu pledez pentru franchetea descrierilor.

Cred ca nu ati inteles mesajul: Articolul sustine ca intotdeauna frica te tine in viata, iti tine atentia treaza. Fara frica esti vulnerabil.
Suntem de acord unul cu altul, dar nu ne-am prins...

@ratza: Este doar o chestiune de antrenament. Odata cu mersul pe trasee din ce in ce mai dificile, pasul devine mai sigur, piciorul simte locul unde va calca inainte de a deplasa greutatea pe el, se ascute simtul echilibrului. Increderea in sine sporeste si odata cu acesta si confortul interior. Si astfel sunt indeplinite premisele parcurgerii unui astfel de traseu. Atunci ramane doar sa va tenteze...


Miercuri, 27 iulie 2011 - 18:42  

ratza
ratza
Busola
 
4
Știu asta, dar evoluția nu se face în salturi mari.


Miercuri, 27 iulie 2011 - 18:51  

dan_marza
dan_marza

 
5
@ ratza: In primul rand, trebuie sa stiti daca va doriti asa ceva. Apoi, nu mai tratati persiflativ picioarele, care de altfel, va dau emotii doar uneori. Iar cu evolutia, nu se face inegal si in salturi, ca in capitalism (Marx, batul-ar vina!), ci cu pasi marunti (un pas inainte, doi inapoi[sau viceversa]-Lenin). Lasand gluma la o parte, problema e serioasa daca vertijul se manifesta doar cand vrea el, pentru ca e greu de depistat cauza. Pana la urma, timpul rezolva tot.


Miercuri, 27 iulie 2011 - 19:09  

timmy
timmy

 
6
Într-adevăr, suntem cam pe aceeași lungime undă. Totuși, în istoria alpină sunt locuri care sunt
decretate periculoase și pentru un motiv întemeiat.

Ai fi surpins, dar sunt mulți alpiniști de perete care consideră văile de abrupt pe timpul verii "periculoase", deși fac trasee extraordinare d.p.d.v al muritorilor de rând.

Acest fapt apare din cauza unor zone, cum probabil era și cea descrisă de tine, în care trebuie să ai și noroc...

Din punctul meu de vedere periculoase sunt zonele în care controlul și experiența ta s-ar putea să nu te ajute... zone extrem de friabile, zone predispuse la avalanșe de pietre, zăpadă etc.

Spre exemplu cei doi cățărători americani Micah Dash și Johny Copp care erau maeștrii stilului alpin ultralight, în ultima expediție au declarat o zonă de approach pentru o premieră la care visau într-un masiv din China ca fiind extrem de periculoasă. La câteva zile după acest lucru au murit în acea zonă din cauza unei avalanșe.

Zone periculoase care se încadrează în definiția mea, sunt destule în Carpații românești, chiar dacă unora nu li se par.

O seară bună,

Răzvan Badea


Miercuri, 27 iulie 2011 - 22:44  

annabell_gnr
annabell_gnr..

 
7
Nu poti face un standard de peceptie a pericolului pentru toti iubitorii de munte , cum nici nu poti definii un standard de evolutie a miscarilor "fine" ale piciorului ori increderii in fortele proprii pe munte .
Ne deosebesc atatea mii de componente ale personalitatilor , incat este imposibil sa gasesti doi oameni ce vor evolua in acelas timp de la un traseu usor spre unul mai greu .In plus , chiar daca ai mentionat aceleasi vesnice temeri :teama de inaltime, urs, alunecare, moarte , pentru fiecare om , aceste temeri se manifesta din motive diferite, in moduri diferite si nu poti impune un anumit mod de trecere , de infrangere a temerilor .
Cel mult poti expune modul in care tu , autorul ,ai trecut peste anumite pasaje mai dificile din dragoste de munte .
Privesc mereu cum mai toti suntem judecati la foc iute , fara ca nici unul dintre judecatori sa stea sa se intrebe de ce oare acel om a reactionat asa , ce impuls l-a facut sa reactioneze asa , si mai important, ce a declansat acel impuls , caci astfel , ajungand la baza fricii , o poti intelege ;si doar intelegand ceva , poti cu adevarat sa il invingi si sa mergi mai departe


Joi, 28 iulie 2011 - 01:06  

dan_marza
dan_marza

 
8
@Timmy: desigur, sunt pericole obiective de care nu te poti feri. Dar, relatia omului cu muntele e un amestec de relativ si absolut. Pericolele relative, adica cele care le poti ocoli prin pregatire tehnica si fizica si prin contributia neprecupetita a fricii tinute sub control, si cele absolute, pe care nu le poti ocoli, care nu depind decat de ceea ce ti-e scris... Alfel spus, relatia om- munte poate fi relativa, dar relatia munte-om este intotdeauna absoluta.

Nu sunt surprins, multi alpinisti de perete, considera peretele locul lor de joaca si restul, neinteresandu-i, pot cadea victima lipsei de pregatire specifica. Mi-amintesc de o relatare a domnului Mititeanu, care era contrariat ca niste coechipieri, altfel cataratori de talent, aveau probleme la descatararea unei padini din Piatra Craiului... . Si aici iesim usor offtopic: mersul pe nemarcate in general fara asigurare, dezvolta niste aptitudini specifice pe care nu prea le cultiva alpinistii de perete, care se simt pe teren strain cand ajung, de exemplu, sa coboare o vale de abrupt.
Si viceversa.
Si ca sa inchei cu o nota vesela, spun ca „vizirul cu palarie” : Si tu ai dreptate! [Citat partial MO].

@annabell_g: De acord ca suntem deosbiti si nu putem genera standarde. Dar sunt grade de periculozitate pe munte si aiurea, a caror evitare depine de gradul nostru de pregatire de a le infrunta. La acestea m-am referit Faptul ca sunt si pericole, si pe munte si aiurea, de care nu ne putem feri, nu trebuie sa ne determine sa luam o atitudine mioritica fata de toate pericolele, neglijand astfel pregatirea de a le infrunta macar pe unele.

„Privesc mereu cum mai toti suntem judecati la foc iute , fara ca nici unul dintre judecatori sa stea sa se intrebe”... Sunt nedumerit: Cine sunt acei toti, care foc iute si cine sunt acei judecatori... ?

„de ce oare acel om a reactionat asa , ce impuls l-a facut sa reactioneze asa , si mai important, ce a declansat acel impuls , caci astfel , ajungand la baza fricii , o poti intelege ;si doar intelegand ceva , poti cu adevarat sa il invingi si sa mergi mai departe”....
Acel om, de la care a pornit discutia, statea comod in fata monitorului si nu avea de ce sa-si invinga frica. Iar oamenii care merg pe astfel de trasee isi asuma pericolele relative la nivelul lor de pregatire fara a facea caz de acest fapt, bucurandu-se de frumusetea muntelui, nu de periculozitatea lui. Iar pericolele absolute si le asuma oricine calca pe teritoriul muntelui, fara discutie, implicit. Si asta face parte din spiritul articolului, daca-mi permiteti.


Joi, 28 iulie 2011 - 09:38  

dan_marza
dan_marza

 
9
@mmordean: tu cu abordarea erotica, eu cu gheara leului, fiecare pasere pe limba ei...


Joi, 28 iulie 2011 - 18:16  

dan_marza
dan_marza

 
10
Mircea, privitor la prezenta damelor pe munte si alte chestiuni conexe, propun sa mutam discutia in alta parte, desi, si acest gen de fapte se pot incadra cu brio la "atitudini".

Iar despre vorba lui Moisil, o stiu de pe vremea aceea. Nu cred ca pe atunci, dascalilor le trecea prin cap ca un astfel de comportament ar putea taia niste aripi de student. Erau vremuri grele. Prin facultati se produceau tot felul de grozavii. Si apoi, cu "domnule" se vorbea oficial doar la puscarie, cu detinutii. Cum s-ar fi putut ca un gardian sa-i spuna unui detinut "tovarase"? Iar ceilalti oameni erau "tovarasi". Spuneai cuiva in facultate"domnule", zburai. In acest context, "tinere" mi se pare un alint... Studentii apareau atunci in fata dascalilor cu aripile gata taiate de altii... Altfel, la modul general, scos din context, ai dreptate. Dar si discutia asta s-o mutam in alta parte...


Joi, 28 iulie 2011 - 22:55  

dan_marza
dan_marza

 
11
@mmordean: OK, mutam?


Vineri, 29 iulie 2011 - 08:37  

oldrocker1950
oldrocker195..

 
12
Salutare!din martie ,nu am mai catarat pe munte,amicul ordean ma asteapta si acum sa reluam turele noastre din locul unde am intrerupt anul trecut.rabdare si tutun(nu am fumat si nu fumez)anul asta,mai bine zis,vara si toamna asta sunt dedicate muntelui pe bicicleta,adica...particip la cursele mtb,in aug.merg la fiecare sf.de saptamina,la curse,garina-rinca-geiger-babadag.sa revin la articol,mentorul meu int-ale alpinismului,nea milica cristea avea o vorba"pe munte sa-ti fie frica,uite ,mie imi este frica si traiesc si acum".se intimpla la scoala de alpinism,padina dec.1974.ca nea milica a murit pe bicicleta lovit de o basculanta pe sosea...sper sa nu am acelasi sfirsit...revenind,ii cunosc personal pe silvia si pe catalin,la o intilnire le-am zis o vorba care mi-a fost zisa si mie cind aveam virsta lor "traiti-va viata asa cum va place,cit sunteti tineri si fara obligatii".chestia cu frica e ceva relativ,de la individ la individ,te poti uda pe tine pe o brina sau in perete legat in corzi,sau de ce nu,de un soricel ...un autor american,truman capote,nah,sa ma dau si eu cult,a scris o carte cu titlul,parca,alte locuri,alte intimplari.traim aceleasi clipe dar vremurile sunt altele,altfel ptr.cata si silvia si ptr.cei de virsta lor si altele ptr.un tinar pensionar ca mine.


Vineri, 29 iulie 2011 - 12:27  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0637 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org