Cautare:

Doneaza

Calendar

Martie 2017
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Aprilie 2017
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Oslea
Muntii Valcan

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Apele Dobrogei de Nord


   Dintr-o grabă nascută totdeauna în fața lucrurilor mărunte, despre apele din Dobrogea știm că sunt firave, puține la număr, adică doar Telița și Taița, și că toate se varsă în Dunăre sau în Marea Neagră.

   ...Dar dacă ne îngăduim răgazul unei priviri mai atente, vom decoperi că aici sunt multe cursuri de apă cu debite destul de consistente și că, de fapt, niciunul din aceste râuri nu se varsă în Dunare sau în Mare.

 

   Caracteristicile hidrografiei dobrogene sunt influențate de geologie, de relief, de climă și de vegetație, dar și de acțiunile omului asupra mediului.

 

   Geologia.

   Printr-o generalizare adusă până la nivelul unei simple scheme, horstul nord-dobrogean se compune din trei mari zone structurale, despărțite de restul Podișului Dobrogean prin tot atâtea falii de ruptură.

   Astfel, de la sud la nord: Podișul Casimcei aparține șisturilor verzi caledonice, Podișul Babadagului , porfirelor devoniene, iar Munții Macinului, granitelor hercinice, mai ,,tinere” decât precedentele, în pofida notorietății acestora de ,,munți vechi”.

   Peste toate aceste formațiuni geologice foarte vechi, se mai identifică și sedimentele triasice din Dealurile Tulcei și cele mezozoice din Depresiunea Babadag.

   Dar cele mai vizibile în relieful nord-dobrogean rămân depozitele masive de leoss așternut peste straturile mai vechi abia în cuaternar.

   Rocile dure menționate mai la început împiedică înfiltrarea apelor din precipitații, aceasta având ca rezultat o scurgere de suprafată mai rapidă, uneori chiar torențială.

 

   Relieful.

   În zona de nord a Dobrogei sunt dominante formele de teren pozitive, dar cu o energie de relief  relativ mică.

   Acestea determina o scurgere de suprafață cu viteză mai mică, aspect care poate produce inundații în cazul apelor mari ce urmează precipitațiilor abundente.

 

   Clima.

   Influența climei specifice Dobrogei devine mai pregnantă în verile secetoase, când multe dintre cursurile de apă ajung să sece pentru o bună bucată de vreme.

   Este perioada când accesul la sursele de apa devine o problemă importantă pentru vietăți, în general, dar și pentru călătorul prins de amiază pe drum.

 

   IZVOARELE

 

   De regulă așezările omenești sunt situate pe țărmurile unei mări, ale unui lac mai mare, ori pe malurile unui râu.

   O particularitate a Dobrogei de Nord este că multe asezări omenești au fost înjghebate în imediata apropiere a unor izvoare naturale cu debit permanent, numite aici ,,fântâni”.

   Astfel de ,,fântâni” vom afla în vatra unor sate care își vor lua numele chiar de la ele: Fântâna Mare (fost Baș Punar), Fântâna Oilor (fost Coiun Punar), General Praporgescu (fost Ac Punar), Mircea Vodă etc.

   În zonele împădurite izvoarele apar la lumina zilei în partea mai de jos a unor văi seci.

   Astfel s-au putut amenaja izvoare permanente pe firul unor văi ca Valea Seacă, Valea Căutici, ori Valea Kozluc din Munții Măcin.

 

   Călătorul va fi surprins să întâlnească izvoare permanente și în zona înaltă a acestor munți cu aspect arid.

   În schimb aceste izvoare au un debit mic, iar amenajarea lor a necestitat munca pricepută a unor meșteri pietrari.

   Astfel în apropierea Vârfului Țuțuiatu, la altitudini de aproape 400m, respectiv 350m, vom întâlni ,,fântânile” amenajate numite Izvorul Italienilor I și Izvorul Italienilor II.

   Numele vin de la meșterii pietrari italieni din localitatea Greci de sub munte, care au amenajat cele două izvoare cu aproape 100 de ani în urmă.

   Cum la izvorul de sus apa ieșea la lumina zilei doar ca o preligere pe o piatră orizontală, a fost nevoie să se ridice peste acest loc un bazin de retenție de formă semicilindrică, apa adunată fiind condusă la un șipoțel cu ajutorul unei țevi.

   Apa curge într-un uluc de piatră, pentru că totdeauna omul a împărțit și cu animalele însetate puținul de apă cu greu dobândit.

   O amenajare și mai ingenioasă o vom întâlni la Izvorul lui Pralea de sub Vârful Tăpșanul.

   Aici apa se prelingea pe o stâncă verticală, și pentru colectarea ei s-a ridicat un bazin cu un perete de zidărie paralel cu stânca.

   Accesul la apa strânsă între piatră și zid se face printr-o ușiță metalică.

 

   În sezonul secetos, apele izvoarelor din Dobrogea sunt atât de apreciate, încât le-au fost atribuite și calități de vindecare.

   Astfel oamenii au numit ,,Fântâna de Leac” izvorul puternic ieșit de sub stâncile din Culmea Pricopanu, dinspre orașul Măcin.

   În anul 2014 Asociația Montană ,,Mecanturist”-Galați a efectuat analize de laborator pentru probele de ape recoltate din 5-6 izvoare din zona Pricopanu-Țuțuiatu (M. Macin).

   Rezultatele au arătat că mineralizarea izvoarelor este una echilibrată, făcându-le foarte bune pentru băut, dar testele organoleptice (cele pentru impurități biologice) au arătat că apele nu sunt sută la sută curate, dar nici atât de infestate înât să devină improprii consumului.

   În marginea localității Trestenic apar la lumina zilei două izvoare clorosodice

., dar cu debite scăzute.

   În schimb izvorul cu cel mai mare debit se află în Dealul Bogza din apropierea orașului Tulcea. Izvorul este captat și, cu debitul său constant dealungul întregului an, alimentează cu apă potabila aproape jumătate din oraș.

  

 

 

 

    APELE CURGĂTOARE

 

   Râurile din Dobrogea de Nord sunt lipsite de forțele cu care să-și modeleze în mod evident albia.

   Relieful scund al zonei determină pentru acestea o pantă de curgere destul de lină. Atfel Pârâul Nămolești, pe o lungime de peste 20km, curge pe o diferență de nivel de sub 100m.

   Aici albiile râurilor nu s-au adâncit și în straturile de roci dure, meandrele cursurilor lor insinuându-se doar în depozitele groase de leoss.

   Debitele sunt mici, media anuală a niciunuia nedepășind 0,5 metri cubi pe secundă.

   În schimb, tocmai aceste caracteristici de râuri molcome pot favoriza producerea de viituri în urma unor ploi torențiale.

   În Dobrogea de Nord viiturile se formează rapid și au o scurgere torențială de 2-6 ore. În aceste situații râurile iau aspectul de seluri, acei torenți noroioși, care distrug totul în cale.

   De menționat este viitura care s-a format în octombrie 1981 pe Râul Topolog. Dacă debitul mediu al acestui râu aste de numai 0,320 metri pe secundă, la respectiva umflare a apelor debitul a ajuns la 192 metri cubi pe secundă.

   În Dobrogea trei sferturi din apa râurilor are ca proveniență precipitațiile și numai un sfert apele subterane, prin izvoare.

   În cea mai mare parte a anului râurile dobrogene dau un aer de calm peisajului pe care îl străbat. O imagine de natură așezată, cu albii tivite de verdele vegetației acvatice, pe fundalul de stepă pârjolita de secetă.

 

   Topologul.

   Râul dobrogean cu un nume de mare rezonanță, și cu un frate geamăn pe versantul sudic al Făgărașului, își adună apele prin doi afluenți de formare. Aceștia izvorăsc din zona cea mai înaltă a Podișului Casimcei, de la 270m altitudine și își unesc apele firave în vatra satului cu nume omonim.

   Ieșit în pustietatea dobrogeană, cursul său devine meandrat, iar în dreptul localității Rahmanu primește afluent pe Hagiomer, pârâu care vine din stânga, dinspre satul Sâmbăta Nouă.

   Tot de pe stânga Topologul primește și apele Pârâului Osâmbei, iar în localitatea Haidar, ale Pârâului Mahomencea. Valea Mahomencea e declarată Rezervație naturală pentru peisajul cu aflorimente de șisturi verzi.

   În sectorul inferior topologul mai primește, tot de pe partea stângă, apele afluenților Dulgherul și Cișmelele.

   Această asimetrie pronunțată a bazinului său hidrografic e dată de înclinarea reliefului spre lunca Brațului Măcin.

   După ce trece de DJ 222F, Topologul își lărgește lunca, aceasta fiind invadată de stuf și papură. Acesta vegetație deasă, dar și albia devenită destul de lată, pot constitui o capcană pentru călătorul pornit din DJ să descopere ruinele Cetății Cius. De aceea accesul se va face de la început, de la drum, doar pe malul drept al râului.

   Topologul se varsă în Lacul Hasarlâc, după ce a udat malul înalt pe care se află amintita cetate, punct de apărare care făcea parte din ,,limesul dobrogean”, frontiera de nord a Imperiului roman.

 

   Nămoleștiul

   Izvorăște din dreptul localității Rahmanu, dar pe partea dreaptă a DN 22A, în partea mai de jos a unui parc eolian.

   El primește din dreapta afluentu Țârcă, după care apele sale abia se târăsc printre culturile agricole din zonă.

   Se varsă tot în Lacul Hazarlâc, dar prin partea de nord a acestuia, ceva mai departe de Cetatea Cius.

 

   Roștiile

   Izvorăște din partea de sud a localității Făgărașul Nou. După ce mărginește satul prin sud și prin vest, Pârâul Roștiile își caută făgașul pe direcția nord.

   În dreptul localității Măgurele primește din partea dreaptă (nord) afluentul Fântâna Oilor.

   De partea cealaltă a satului Măgurele se află o Rezervație naturală ce cuprinde o serie de ravene puternic adâncite în stratele masive de loess.

   Pe fundul acestora apar la lumina zilei numeroase izvoare. Acest lucru se datorează faptului că sub stratele de loess sunt cantonate depozite impermeabile de șisturi verzi.

   Pârâul își continuă drumul spre lunca Brațului Măcin și se varsă în apele acestuia mai la nord de fosta localitate Piatra.

   În zonă, la Piatra-Frecăței se trece cu bacul în Balta Mare a Brăilei.

   Pe un promontoriu de formă circulară din imediata apropiere a trecerii peste fluviu se afla ruinele Cetății Beroe.

 

   Aiormanul (Peceneaga)

   Izvorăște din zona cea mai înaltă a Podișului Casimcei, dintre vârfurile Țuguiata și Secaru de pe culmea principală.

   După ce iese din zona de pădure, mult mai jos, Aiormanul primește pe partea stângă afluentul Valea Caprelor, care vine dinspre sud, din localitatea Meșteru.

   În aval de aceasta confluență, Aiormanul trece prin localitatea Dorobanțu.

   Ieșit din nou în câmp, râul primește din partea dreaptă afluentul Omurlar. Acesta vine și et tot din zona împădurită a Podișului Casimcei și, înaine de a se vărsa în Aiorman, trece pe lânga ruinele și cimitirul fostului sat Dragalina.

   Mai departe Aiormanul urmează culoarul depresionar dintre Dealurile Cernei la nord și Dealul Ghiunghiurmez la sud. Acest traseu corespunde în adâncurile geologice cu falia tectonică Peceneaga-Camena.

   După ce străbate aproape 20km, Aiormanul se varsă în Lacul Peceneaga, situat în estul localității omonime.

 

   Iaila

   Izvorăște din zona Pasului Iaila, cel care face legătura geografică între Munții Măcinului și Podișul Atmagei, partea nordică a Podișului Casimcei.

   Izvoarele se află pe vâlcelul din dreapta cimitirului turcesc părăsit, dar și la ,,fântâna” din marginea satului General Praporgescu.

   Pe cea mai mare parte a sa, râul străbate depresiunea alungită ce desparte cumile sudice ale Munților Măcin de Muchiile Cernei, dealuri prelungi care se încadrează în Podișul Atmagei.

   După un parcurs doar la lumina soarelui de 9km, Iaila se varsă în Lacul Traian (Cerna).

 

   Cerna

   Izvorăște din versantul estic al Culmii Pricopanului (M. Măcin) și pe cursul superior poarta numele de Pârâul Recea.

   Primește numerosi afluenți veniți din stânga, din zona cea mai înaltă a Munților Măcin, dinspre vârfurile Țuțuiatu 467m alt. Și Ghinaltu 442m alt. Aceștia sunt: Morsu, Carabalu, Racova, Dâtcova.

   După ce străbate localitatea Greci și iese din nou în câmp, râul se mai numește și Calistra.

   Traversează DN 22D, Măcin-Horia, în dreptul unor culturi de hamei, după care urmează îndeaproape rambleul mai înalt al unei foste căi ferate de carieră.

   Se varsă în Brațul Măcin în aval de amplasamentul celor două Cetăți Troesmis, după un parcurs de doar 13km lungime.

 

   Jijila

   Izvorăște din zona de legătură a Culmii Pricopanului cu culmea principala a Munților Măcin, dintre vârfurile Îmbulzita și Dogaru.

   Bazinul său hidrografic este puternic asimetric, cu numeroase fire de apă colectate din versantul de nord-est al Pricopanului.

   Pe cursul inferior străbate localitatea Jijila și se varsă în lacul care poartă același nume, după numai 11km străbătuți.

   În anul 2005 lacul a fost în mare parte desecat, terenul fiind cedat agriculturii.

  

   Luncavița

   Are ca afluenți de formare pâraiele Valea Fagilor și Valea Seacă, culese din zona împădurită a versantului estic al Munților Măcin.

   La ieșirea din pădure, în zona Cetățuia, pe cursul său au fost amenajate două lacuri.

   Mai jos de lacuri primește de pe partea dreaptă afluenții Valea Glonțului și Valea lui Amza.

   Înainte de a intra în localitatea omonimă apele râului sunt din nou zăgazuite într-un lac antropic.

   Spre vărsare Luncavița trece prin sudul popinei pe care se află ruinele Cetății La Milan.

   Se varsă în Gârla Ciulinețu, curs din lunca Dunării tributar Lacului Crapina, lac care se întinde spre est până spre localitațile Rachelu și Revărsarea.

 

   Cadiul

   Izvorăște din marginea pădurii din partea de nord-est a Dealurilor Niculițelului.

   Ocolește prin vest și nord localitatea Rachelu, după care se varsă în Gârla Ciulinețu.

   Având în vedere că versantul nordic al Dealurilor Niculițelului este destul de abrupt și înaintează mult spre lunca Dunării, apele curgatoare din aceasta zonă au un curs scurt și debit redus.

 

   Ceairele

   Denimirea de ,,ceair” vine din limba tură și denumește o vale mai largă, cu pășune dealungul ei.

   Pârâul izvorăște din pădurile de deasupra localității Rachelu și după numai 4km se varsă în Lacul Crapina.

 

   Isaccea

   Izvorăște din marginea pădurii, de la altitudinea de doar 60m, de pe versantul nordic al unui promontoriu stâncos, dintre două cariere de granit.

   Ocolește orașul Isaccea prin marginea sa nordică și se varsă într-o baltă alungită din apropiere de malul Dunării.

   Are o lungime de 7km.

 

 

   Capaclia (Bădila)

   Are doi afluenți de formare care adună apele din depresiunea în care se află Mânăstirea Cocoș.

   Se varsă în Lacul Gorgonel.

   Pe malul pârâului s-au descoperit ruinele unor locuințe vechi, așa numitele ,,villa rustica” din perioada romană.

 

   Valea lui Ivan

   Își are afluenții de formare în vastul amfiteatru muntos în care se află localitatea Niculițel.

   Izvorul Văii lui Ivan se află la altitudinea de 250m.

   După un parcurs de numai 6km printre viile dinspre Dealul Sarica, pârâul se varsă în Lacul Gorgonel.

 

   Valea Adâncă

   Izvorăște din versantul estic al culmii stâncoase Piatra Roșie.

   Se îndreaptă spre nord, și după ce trece pe lângă Mânăstirea Saon, se varsă în Lacul Telincea.

 

   Tulcea

   Apele curgătoare de pe rama estică a masivului nord-dobrogean sunt tributare complexului lagunar Razelm-Sinoe. Acest lucru se face direct, sau prin intermediul altor lacuri, bălți sau gârle.

   Pârâul Tulcea este un fir de apa ce își are obârșia în Dealurile Tulcei.

   Pe cursul său superior apele străbat o zonă cu culturi agricole, albia având forma unui canal de irigații.

   Înainte de vârsare în Lacul Agighiol, Pârâul Tulcea trece prin localitatea Agighiol.

   Are o lungime totală de 14km.

 

   Telița

   Numele râului vine din limba slavonă și înseamnă ,,vițel”. Posibil după obiceiul localnicilor de a crește vite pe pășunile de pe malurile râului.

   Telița izvorăște din nordul Dealurilor Niculițelului, de la altitudinea de 240m.

   După ce trece prin sudul localității omonime, primește afluent pe partea dreaptă Pârâul Celic-Dere. Denumirea acestuia vine din limba turcă și se traduce ,,Râul de Fier”.

   La ieșirea din zona împădurită, Telița pătrunde în Depresiunea Nalbant, unde trece pe lângă localitățile Poșta, Frecăței, Cataloi și Mihail Kogălniceanu.

   În dreptul Dealului Deniz-Tepe primește tot din dreapta afluentul Hagilar, venit dinspre satul Lăstuni.

   Pe cursul inferior apele Teliței curg printr-o albie îngustă, paralelă cu drumul european Tulcea-Constanța, dar și cu rambleul căii ferate.

   Dincolo de cariera de piatră de la Zebil, Telița ocolește cu grijă Balta Zebil și ajunge să se verse în apele lacului Babadag, după un curs de 48km.

 

   Taița

   În limba slavonă denumirea râului se traduce ,,râul ascuns”. Și asta pentru că bazinul său superior se întinde în zonele împădurite din Munții Măcinului și Dealurile Niculițelului. Dar la fel de bine denimirea de ,,râu ascuns” poate veni și din faptul că pe cursul său mijlociu și inferior, Taița are o albie îngustă și adâncă, uneori ascunsă de vegetație de pe maluri.

   Taița izvorăște din Dealul Cornetu (294m alt.), vârf care ține de Dealurile Niculițelului.

   Mai jos de Pasul Teilor, pe fața sudică a acestuia, Taița primește ca afluent pe partea dreaptă Pârâul Curături. Denumirea acestuia vine de la loturile agricole din zona forestieră, pe care localnicii le-au dobândit prin defrișarea acestora de vegetație.

   Pârâul Curături culegea zestrea de ape a numeroase văi împădurite dintre vârfurile Ioaneșu și Moroianu din culmea principală a Munților Macin: Valea Piarta Roșie, Valea Mitrofan etc.

   După ieșirea din zona forestieră, bazinul hidrografic al Taiței are o dezvoltare mai mare pe partea sa stângă, de unde primește afluenții: Pârlita, Islam, Lodzova, Alba și Tăița.

   Afluenții de pe partea dreaptă sunt mai mici: Valea Vinului, Valea Carierei, Purcăreți, Crapcea.

   După ce străbat localitățile Nifon, Hamcearca și Balabancea, apele Taiței sun zăgăzuite în lacul de acumulare Horia. Acesta are o adâncime maximă de 6m în zona barajului și este populat cu crap de crescătorie.

   În zona în care Taița ocolește Muntele Consul aceasta are o albie îngustă și adâncă de peste 1,5m, traversarea râului putându-se face numai pe cele două podețe de la nord și sud de Consul.

   Panta de curgere a râului este foarte mică, astfel că, la o viitură de peste 65 metri cubi pe secundă, Taița a inundat satul Iulia, după retragerea apelor fiind nevoie să se mute vatra satului pe malul stâng, într-o zonă ceva mai înaltă.

   Râul se varsă în Balta Topraichioi, după un curs de 57km lungime. La rândul său Balta Topraichioi este tributară Lacului Babadag, acesta având legătură cu Lacul Razelm prin Gârla Enisala.

 

   Slava (Caugagia)

   Izvorăște din partea cea mai înaltă a Podișului Casimcei, de pe versantul său estic, de la altitudinea de 300m.

   Unul din afluenții de formare trece pe lângă Schitul Arătarea la Față situat la circa 5km nord de localitatea Topolog.

   Mare parte a cursului superior se desfășoară printr-o zonă împădurită.

   Astfel Slava străbate în lung depresiunea Bașpunar.

   După ce trece dealungul localității Fântâna Mare, râul iese la poienile largi de dinainte de Mânăstirea Uspenia.

   În această zonă cursul său se desfășoară prin stânga poienilor, pe sub versantul împădurit în care este localizată o Rezervație naturală cu liliac sălbatic.

   Colmatarea confluenței cu un torent ce vine din dreapta a dus la inundarea drumului de pâmânt ce duce de la Slava Rusă la Fântâna Mare.

   În vatra localității Slava Rusă râul primește din stânga (nord) afluentul Slava Cercheză (Ciucurova), venit dinspre satul Atmagea și Mânăstirea Cerbu.

   În aval de satul Caugagia, Slava primește pe dreapta afluentul Camena.

   După ce trece de drumul european Tulcea-Constanța, Slava se varsă în Lacul Ceamurlia. La rândul său, acesta e tributar Lacului Golovița prin Gârla Ceamurlia.

   Râul Slava a re o lungime de 38km.

  

   Hamangia

   Izvorăște de pe versantul estic al Podișului Casimcei, de la altitudinea de 300m.

   Afluenții săi de formare își strâng apele din pădurile din jurul localității Vasile Alecsandri.

   Mai jos primește afluenții de pe stânga Stejaru și Altân-Tepe.

   Cursul este foarte meandrat, cu maluri râpoase adâncite în depozite de leoss.

   În dreptul localității Beidaud primește pe stânga afluentul Ceamurlia, iar pe dreapta Pârâul Sarighiol.

   Cursul inferior al Hamangiei trece prin localitatea Baia, comună dobrogeană care a purtat în trecut numele Hamangia.

   Notorietatea numelui vine de la cultura neolitică ale cărei urme au fost descoperite în acestă parte a Dobrogei.

   După 33km, Hamangia se varsă într-o gârlă ce ocolește prin sud Lacul Ceamurlia și face legătura, ceva mai departe, cu Lacul Golovița.

 

 

   LACURILE

 

   Exceptând Delta Dunării, în Dobrogea mai sunt încă vreo 80 de lacuri, dintre care cele mai multe sunt situate în zona Dobrogei de Nord.

   Aceste lacuri sunt în mare parte limanuri fluviatile ori lacuri de luncă, dispuse în lungul Brațului Măcin și al Dunării.

 

   Lacul Hazarlâc

   Are o suprafață de 164 ha. Lacul este alimentat de râurile Topolog, Nămolești, Roștiile și Bentu.

   Nu are legătură cu Brațul Măcin, drept pentru care volumul său de apă este strâns legat doar de debitele râurilor colectoare, dar și de intensitatea evaporației.

   În prezent lacul este în mare parte colmatat și cu suprafața acoperită de vegetație acvatică. Deasemeni speciile de pasări de apă întâlnite aici sunt diverse și cu numar mare de exemplare.

 

   Lacurile Peceneaga și Cerna.

   Au suprafețe de 54 ha și respectiv 102 ha și sunt reprezentative pentru tipul limanurilor  fluviatile.

   La debitele mari de primăvară, Brațul Măcin inunda lunca extinsă a Dunării, iar aluviunile depuse au blocat scurgerea în fluviu a râurilor Aiorman, Iaila și Cerna, acumulările repetate formând lacurile din prezent.

 

   Lacul Jijila avea în trecut o suprafață de 1 384 ha. Este un lac de luncă și înainte de îndiguirea malului drept al fluviului, Lacul Jijila avea legătură cu Dunarea prin Gârla Mare.

  Odată cu desecarea sa, din lunca cuprinsă între dealurile Orliga și Bugeac au mai dispărut și lacurile mai mici: Mocanu, Plosca, Tăbăcel și Lepădaru.

   Lacul Jijila nu a fost desecat în totalitate, în prezent mărimea suprafeței sale depinzând de scurgerile râului omonim care îl alimentează.

 

   Lacul Sălcuța (Lățime)

   Este cantonat în prajma extremității nord-vestice a dealurilor Bugeacului, în prezent fiind o amenajare piscicolă.

 

   Lacul Crapina.

   A fost lacul cel mai mare din partea de nord a Dobrogei, cu o suprafață de 2960 ha.

   Până la desecărle din anul 1986, Dunărea pătrundea la ape mari peste toată lunca dintre Munții Măcin , Dealurile Niculițelului și malul fluviului.

   După retragerea apelor în albie, în lunca nordică mai rămâneau numeroase lacuri și bălți permanente: Rotunda, Lata, Lunga, Galbena, Baroana etc.

   Legătura dintre aceste bălți mai mici și Lacul Crapina se făcea prin gârlele Lățime și Ciulinețu.

   În anul 1980 eu am pătruns cu barca cu vâsle pe lunca inundată, prin privalul din dreptul Palatului Navigației din Galați și am înaitat până la Cetatea Dinogeția și cherhanaua de la Garvăn. În baltă curentul apei era asemănător cu cel de pe fluviu, lucru ce a dus la o întoarcere dificilă până la privalul de la Dunăre.

 

   Lacurile Parcheșului

  Între Niculițel și Tulcea sunt alte 15 lacuri, bălți și ghioluri, zona mai numindu-se și Delta Mică (de la Parcheș).

   Aici cele mai importante lacuri sunt: Rotund 219 ha, Parcheș 164 ha, Saon I și II 169 ha, Telincea 162ha, Memelgiu 125 ha și Babele 69 ha.

 

   Lacurile Mahmudiei

   Între Tulcea și Peninsula Dunavăț întâlnim lacurile: Ghiolul Piatra lui Boboc 400 ha, Zagheu 180 ha, Rotundu Mic și Rotundu Mare 229 ha, Murghiol I și II 240 ha.

  

   Lacul Ghiolul Pietrei din apropierea localității Murghiol are izvoare proprii cu debite considerabile, dar și legătură cu Brațul Sfântu Gheorghe, lucruri care fac ca apa lacului sa fie neașteptat de limede, în comparație cu apa stătătoare a celorlalte lacuri din zonă.

 

 

   Lacurile Sărături

   La sud de Peninsula Dunavăț se află doua lacuri sărate: Sărături și Beibugeac. Acestea sunt declarate Rezervație naturală pentru flora și fauna specifice.

   Alte două lacuri sărate, Lacul Slatina și Lacul Sărat, erau cantonate sub Culmea Pricopanu, pe albia secată a unui braț abandonat al Dunării.

   În prezent cele două lacuri au dispărut.

 

   În partea continentală a Dobrogei de Nord mai întâlnim și câteva lacuri mai speciale.

 

   Lacurile de carieră.

   Acestea au apărut în golurile rămase în urma exacavațiilor din cariere, după ce lucrările au intersectat cursuri subterane de ape. Ulterior lacurile de carieră au fost alimentate și din apa precipitațiilor.

   Reprezentative pentru acest tip de lacuri antropice sunt cele de la Iacobdeal, Isaccea și Zebil.

 

   Lacurile de baraj antropic.

   Le aflăm pe Râul Taița, în amonte de localitatea Horia, dar și pe Râul Luncavița, la Cetățuia și la intrarea în localitatea Luncavița.

 

  Lacuri de tasare nivală.

  Apar în zona înalta a Podișului Casimcei, în preajma localității Vasile Alecsandri. Au dimensiuni reduse și folosesc mai ales la adăpatul animalelor.

  

   Deasemenea, alte două lacuri de tasare pot fi întâlnite în Munții Măcin, unul în apropiere de Șaua Oancea, iar celălalt în zona de racordare a Vârfului Pietrele Lacului de culmea principală.

  

 

  

 

  




Luni, 4 aprilie 2016 - 17:01 
Afisari: 2,186 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

markbv
markbv

 
1
Interesant!
Si bine documentat.
Mie mi-a placut!


Vineri, 15 aprilie 2016 - 18:26  

kirugoro
kirugoro

 
2
Excelent articol! Multumesc!


Duminică, 14 august 2016 - 12:07  

andy79
andy79
Busola
 
3
Desi lucrez in domeniu recunosc ca nu stiam de cateva raulete mai mici (afluenti ai celor "consacrati"). O adevarata monografie a retelei hidrografice din Dobrogea de Nord care a mai facut ceva lumina (cel putin pentru mine) asupra regimului hidrologic si a raurilor nemonitorizate de noi. Mutumiri, si poate datorita acestui articol prognozele noastre ar putea fi mai exacte, iar avertizarile sa ajunga in timp util la cetatenii posibil a fi afectati, in ciuda un regim torential pronuntat al acestor rauri....Vedem chiar saptamana urmatoare nu Carpati.org ?


Duminică, 6 noiembrie 2016 - 13:07  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0991 secunde

The lyrics that count | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante | Getamovie.org | Searchromania.net
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com | Patentsmania.com | Getacd.es | Design
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2017) www.carpati.org