Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful La Om (Piscul Baciului
Muntii Piatra Craiului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Amintiri




Motto
:

Exista in toate o masura. Cand nu mai

suntem copii suntem deja morti...


      Uneori cand stau si ascult unele piese muzicale sau privesc cate un documentarel de turism, ma apuca un dor nebun de drumetie. Anul acesta, mai mult ca oricand, fenomenul s-a intetit si s-a manifestat cu o frecventa din ce in ce mai mare. Rascolind printre niste niste lucrusoare, am gasit un mic si vechi carnetel, cu copertile si paginile ingalbenite de vreme, privindu-l au inceput sa se deruleze in minte si suflet amintiri si imagini ce le lasasem de mult in strafundurile fiintei mele. Era vechiul jurnal de calatorie din prima drumetie – expeditie montana de acum 30 de ani. Emotiile m-au napadit si o lacima s-a furisat pe nesimtite. Rasfoind cateva pagini descopar probabilul motiv al dorurilor mele atat de dese din ultima vreme : pe 22 iunie 1978 am coborat din tren la poalele Ceahlaului incepandu-mi ucenicia in ale muntelui; implineam 30 de ani de drumeteala.                                                                                            


      In vara lui ’78 treceam in clasa a VIII-a, eram in vacanta dar numai cu numele. O grupa de copii inca se mai aduna la scoala impreuna cu un invatator si o profesoara de germana, impreuna dezbatand, organizand, alergand de colo colo dupa una si alta, punand la punct marea aventura : “Asalul Carpatilor” ; la propriu si la figurat. In acele timpuri un program remarcabil se derula in scoli pentru popularizarea turismului, cu preponderenta al celui montan prin care se urmarea familiarizarea copiilor cu natura, cu mediul : Expeditiile Cutezatorii.                                                                     


      Prin lungile ore petrecute impreuna la “scoala de munte” invatam despre comportamentul pe munte, organizarea campingului de corturi, disciplina in camping, cabana si pe trasee, despre politetea in grup si cu ceilati drumeti, ecologie ( desi termenul nu era inca incetatenit ), multe lucruri de bun simt care astazi parca dispar cu fiecare zi ce trece.                                                                                     


      Expeditia avea sa se deruleze pe parcusul a 10 zile si costase 300 de lei ( cazare in corturi, cabane, masa, drum ). In scoli exista la vremea aceea ( cel putin la noi exista ) un minim de dotare cu echipament expeditionar compus din corturi, cateva ranite, un aragaz de voiaj si butelie de campanie. Restul ne ramanea in sarcina sa le procuram dupa posibilitati.                                                                                 


      De la sfarsitul scolii si pana dupa expeditie, cu totii am intrat intr-un fel de cantonament in care aveam sa ne pregatim temeinic asupra marii aventuri ce avea sa vina. Ni s-au impartit sarcini, posturi ocupationale in cadrul expeditiei, am stabilit traseele ce le vom urma, am primit primele lectii elementare de orientare. Totul ca la carte, de parca am fi plecat in Himalaia. S-au stabilit ierarhii, ne-am ales un nume si o emblema ( ne numeam Soimii Carpatilor ), am trecut la procurarea celor necesare si… s-au nascut primele legaturi de prietenie sau de… dragoste. Privit ca un tot, intreaga activitate si atmosfera semanau cu un zumzet dint-un stup de albine.

      Dupa procurarea echipamentului si a hranei, cu doua – trei zile inainte de marea aventura, intr-o mare sedinta, am impartit echipamentul comun si am invatat sa incarcam ranitele. Emotiile cresteau cu fiecare clipa ce ne apropia de marea intalnire cu Zeul Munte.                                                                                                   


      Apoi a venit ziua ce mare care a debutat cu o ploaie rece, mocaneasca. Dar entuziasmul era pe masura aventurii, facand din noi niste uriasi desi eram o mana de mogaldete inhamate la niste ranite tot atat de mari ca si noi.                             


      Totul a fost sublim, fara termen de comparatie cu nimic din viata obisnuita. Rememorand acele zile parca simt si acum emotiile si tot bagajul de sentimente ce l-am purtat cu mine la intalnirea cu Maria Sa Muntele.    G.P.   www.veniticunoi.blogspot.com



Sâmbătă, 5 iulie 2008 - 19:23 
Afisari: 1,610 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

anita
anita

 
1
Carpati.org Dragut, parca ati fi fost in "Ciresarii".
Imi dau seama ce sunt acele emotii, chemarea muntelui Carpati.org
Ce bine este sa ai amintiri, ai mai apoi din ce traii...


Sâmbătă, 5 iulie 2008 - 20:16  

baltarel
baltarel
Busola
 
2
Ai dreptate...Exista in toate o masura.
Rascolitoare amintiri, impartasesc cu tine aceleasi sentimente de bucurie si fericire. Totul e sa evadezi in natura si calauze gasesti in orice imprejurare, intur-un firicel de iarba, intr-o picatura de roua, sau o ploaie lina (macaneasca), furtuna, iarba proaspat cosita, padure tanara si batrana, animale mirate de prezeta si multe, multe altele.
Cand te gandesti ca aseara gigicepoiu a propus pentru azi o tura in Penteleu, de mult nu am ajuns pe acolo...
Felicitari !


Duminică, 6 iulie 2008 - 09:37  

gigi
gigi

 
3
Multumesc mult pt. comentarii, nu ma asteptam sa vina asa de repede si atat de frumoase. Multumesc inca odata.


Duminică, 6 iulie 2008 - 10:05  

cristi_dav
cristi_dav
Busola
 
4
" Cand nu mai

suntem copii suntem deja morti..."

daca fiecare om de pe lumea asta ar gandi macar 1 odata pe luna asa si ar actiona in acest sens, calitatea vietii pe pamant ar creste cu mult !

insa cum in ziua de azi tindem sa fim (nu vb nicidecum in numele meu, ci al celor moderni de azi...) tot mai lenesi si mai "adulti"...

the rest is silence Carpati.org


Duminică, 6 iulie 2008 - 15:51  

gigi
gigi

 
5
salut cristi, ma bucur sa vad ca cineva mai tanar ca mine trece de carcotasenii si egoisme, interese personale si economice, gandind ca ne-ar fii mai bine gandind macar odata pe luna la lucruri existentialiste la modul propriu. e bine sa fim copii, macar atunci cand ingenunchem in fata Mamei Natura, daca ingenunchem... in rest tacere...


Duminică, 6 iulie 2008 - 20:02  

eupaul
eupaul
Caraba
 
6
astept...
De fapt va veni de la sine, ziua in care si eu ma voi uita pe harta mea cu drumetii, galbejita.

Eu voi fi sigur bucuros.
Sper sa fie bucurie si bine si in jurul meu


Luni, 7 iulie 2008 - 12:03  

mike
mike
Rucsac
 
7
Si la mine a fost cam la fel in primele excursii cu cercetasii Carpati.org ...cand am invatat cum se mananca muntele.....cu lingurita asa cum spune E. Cristea.
Era o febrilitate, o magie si o emotie pe care acum nu le mai regasesc caci plec si prepar si desfac bagaje weekend de weeekend...dar atunci fiecare tura era o noua incercare, o noua cutezanta Carpati.org


Luni, 7 iulie 2008 - 14:32  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
8
Frumos debut pe munte.Cred ca mai la fel sau mai diferit toti utilizatorii acestui site au ca punct de plecare o astfel de evadare in,, Mama Natura''pe vremea copilariei.Si totusi din cei multi putin aleg sa-si care rucsacul pe carari salbatice.Putin aleg caldura sacului de dormit ,al focului din fata cortului al......As fi onorat sa mai putem comunica avind in vedere ca sunt din BZ.si ca am avea ce ne povesti. Ad. mess-ehirjoi. E-mail : ehirjoi@yahoo.com


Luni, 14 iulie 2008 - 20:53  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0655 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org