Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Aprilie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Nedeia
Muntii Capatinii

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

"Daca nu vine muntele la Mahomed, merge Mahomed la munte"

Pentru cei pasionati de munte, Negoiu e un substantiv propriu cu dubla semnificatie: pe de o parte defineste al doilea varf din tara, in ceea ce priveste altitudinea (primul este varful Moldoveanu), iar pe de alta parte ne duce cu gandul la o cabana veche de 41 de ani. Nu sunt un "fiu al muntilor", dintotdeauna am preferat planul orizontal, terasele sau rotunjimile care se perinda pe al nostru litoral. Imi amintesc ca in liceu si in facultate, prietenii incercau sa ma momeasca: "Hai sa mergem la munte cu cortul, urcam, facem trasee"... "Umblati sanatosi, dragii mei", ii indemnam, constient fiind de "talentul" meu pentru escaladarea muntelui. Tocmai de aceea, vizitele mele la munte s-au rezumat la statiuni. Ba nu, mint: o singura data am urcat pe Ceahlau, pana la Dochia, in tenisi (ca sa vedeti cat de pregatit eram) si atunci mi-am promis ca nu voi mai comite astfel de "fapte de arme". Asta sa fi fost motivul pentru care unii prieteni imi spuneau zambind "ma pensionarule"? Si slava Domnului, ca mai am ceva de transpirat pana la a deveni "de-al casei" la... Casa de Pensii, sau cum se va chema respectiva institutie. Am considerat necesara introducerea pentru a da o motivatie acestui articol, realizat de un ageamiu in ale turismului montan. S-a intamplat ca traseul ales de mine si ai mei colegi (aflati in relatii mult mai bune cu muntele) sa fie in Muntii Fagaras, iar destinatia - cabana Negoiu.

* Lasi in urma Porumbacu de Jos, de Sus,

mergi pe un drum forestier pe malul paraului Serbotei, treci de cariera de piatra si dai de un indicator care te anunta ca urmatoarele doua ore ti le vei petrece pe drum (urcand Piciorul Serbotei), in cazul in care vrei sa ajungi la cabana Negoiu. Pana la un moment dat drumul ti se pare o joaca de copii (ce bucurie pe capul meu, va dati seama), insa cand te desparti de cursul paraului incepe urcusul care nu e "rupere", dar nici plimbare pe bulevard n-as putea spune ca se cheama. Urcam, urcam, incerc sa ma tin dupa colegi si chiar reusesc (surprinzator). Singurul eveniment (imbucurator pentru fotoreporterul nostru) e intalnirea cu o salamandra inofensiva, numai buna de imortalizat. Dupa aproximativ o ora si jumatate de urcat si contemplat peisajul (ca sa nu mai vorbim de sunetul de fond "asigurat" de paraul pe care l-am pierdut undeva in dreapta), un indicator ne indeamna sa facem un mic ocol pentru a putea admira (loviti de mutenie) cascada Serbota: o imbinare de imagine si sunet, cadere nervoasa a apei care in lupta cu bucatile de stanca incearca sa-si croiasca drum catre linistea data de revarsarea in Olt. Cu mana pusa streasina la ochi, privim imaginea pe care parca am mai vazut-o, insa nu pe viu, ci in nu stiu ce film documentar realizat pe taramuri ceva mai exotice. Or fi ele exotice - imi spun - dar nici cu peisajele de pe la noi nu mi-e rusine. Mai stam noi ce stam privind splendoarea - vorba aia - ca viteii la poarta noua (sa-mi scuze colegii comparatia) si ne indreptam spre destinatia finala: cabana Negoiu. Dupa 20 de minute de mers prin padure, ajungem intr-un luminis si - spre marea mea bucurie - din pamant rasare cabana. Vreo trei caini ne anunta sosirea, astfel ca gazda ne iese in intampinare.

Serban Pitaru e aici din 1989, in acele vremuri cabana apartinand Oficiului Judetean de Turism. In 1992 a luat-o inlocatie de gestiune, iar in 1999 a cumparat-o in leasing. Aflata la o altitudine de 1546 metri, cabana a inceput sa se inalte in 1957. In actuala groapa de gunoi s-a gasit piatra necesara ridicarii acestui loc de popas, celelalte materiale de constructii fiind transportate cu magari sau cu spatele; aflu ca pentru o zi de "carat" se plateau 200 de lei, ceea ce la vremea respectiva insemna ceva. In 1963, constructia e finalizata, cabana Negoiu fiind un punct intermediar intre cabana Suru, Barcaciu si Balea-Lac. De-a lungul timpului au trecut pe aici o multime de turisti printre care ambasadori, fostul presedinte Emil Constantinescu (in timpul studentiei) sau analistul economic (si in timpul liber ministru) Ilie Serbanescu. Inainte de Revolutie, gradul de ocupare al cabanei Negoiu trecea de 100%, turistii fiind cazati pana si in sala de mese. Azi, din pacate, situatia s-a "degajat", procentul de ocupare scazand considerabil, in ciuda imprejurimilor pe care le poti confunda cu o panza pictata de o mana dumnezeiasca. La doi pasi (totusi, la patru ore de mers) te priveste provocator varful Negoiu (situat la 2535 metri altitudine), popas obligatoriu pentru orice "om al muntelui" care se respecta. Cazarea se face in camere cu doua, patru, sase sau zece paturi, iar preturile incep de la 130.000 lei/zi/persoana si ajung la 200.000 lei - in functie de numarul de paturi din camera (pretul este cu atat mai mic, cu cat camera are mai multe paturi). Cei care trag la Negoiu beneficiaza de dus, sauna si... curent electric fara factura. Spun asta pentru ca becurile din cabana lumineaza incaperile gratie unei surse proprii de alimentare cu energie electrica, amplasata pe paraul Sarata. Mecanismul nu e foarte complicat: include un baraj, un bazin de linistire, o turbina si un electromotor. Daca la capitolul cazare preturile sunt modice, nici alimentatia nu te lasa lefter: pentru o zi (cazare+doua mese) turistul va scoate din buzunar aproximativ 13 euro (nu exista obligativitate pentru servirea mesei). Totusi, nu trebuie neglijat faptul ca mancarea e gatita la foc intretinut de lemne, iar cine nu stie ce inseamna asta, musai trebuie sa incerce. Stand la povesti in fata cabanei, am facut cunostinta si cu singurele mijloace de transport - patru magari, plus mezinul Johnny care isi insoteste deocamdata "colegii" pentru a fi initiat in tainele carausiei. Iarna, magarii sunt coborati, asa ca in aceasta perioada "se baga mare". In familia necuvantatoarelor de la Negoiu mai sunt cateva gaini si trei caini foarte prietenosi care te latra doar pentru a da de veste celor patru angajati ca le vin oaspeti. Momentan, "familia" e completata de sase catelusi, niste bijuterii care insa vor parasi inaltimile in favoarea traiului la campie. In general, pragul cabanei e calcat de turisti straini care poposesc aici cateva zile si "dau gata" traseele din imprejurimi (de exemplu, pana la Balea-Lac se merge aproximativ noua ore). Serban Pitaru, interlocutorul nostru, e un om care cunoaste muntele, e capabil sa iti povesteasca trei zile in sir despre munte. Mai in gluma, mai in serios, imi spune ca tine aici si un cocos: "imi place sa-mi cante cocosul dimineata". Nu sta in permanenta la cabana, dar mare parte a timpului si-l petrece "sus". Imi spune ca investitiile nu se opresc niciodata. "Aici mereu trebuie sa faci ceva, pentru ca trebuie sa tii pasul cu vremurile, turistul trebuie sa fie satisfacut". In prezent exista 100 locuri de cazare in cabana si 12 intr-o anexa (plus 24 locuriin prici). Respectiva anexa e o cabanuta care a fost construita de renumitul comerciant sibian Floasu. Ca orice punct turistic, si la cabana Negoiu se organizeaza revelioane; anul trecut, pentru trei zile, masa festiva si cina, cei care au dorit sa treaca in noul an la altitudinea de 1546 metri au platit aproximativ 1,5 milioane lei; ceea ce "pe pamant" nu prea era posibil. Va intrebati probabil de unde puteti afla mai multe amanunte despre Negoiu: din acest articol, desigur, dar si de pe Internet. Urmati-ne exemplul: cautati pe www.google.com "Negoiu" si puteti afla ceea ce va intereseaza.

Ma mai invart pe langa cabana, schimb cateva vorbe cu Linda (cateaua mama) care se dovedeste o buna ascultatoare, dar raspunsurile ei se rezuma doar la priviri prietenoase. Incerc sa ma intorc in timp si sa imi imaginez ce era aici la facerea lumii. Cred ca mi-am fortat putin imaginatia, a cedat. Sa fi ramas si ea muta cum am ramas eu cand am dat de acest loc demn de inceputul "Mioritei"? Ma uit la ceas; e timpul sa luam in piept drumul (sper sa-l iau astfel doar la figurat). Ne luam ramas bun de la gazda noastra; am bifat inca o cunostinta identificata in persoana unui om dominat de pasiune. Incepem sa coboram: ma asteptam sa fie mai greu, dar merge. Dupa o ora si jumatate ajungem iar in tovarasia paraului Serbotei, pe drumul forestier. Trag linie si adun: a fost bine, mai bine decat ma asteptam. Nu voi deveni eu un impatimit al muntelui, dar poate nu voi mai fi atat de refractar la propuneri montane. Simt ca ochii imi multumesc pentru ce le-am oferit azi; astept rasplata care consta in deschideri neconditionate de eforturi de vointa in diminetile incepute cu sunetul nesuferit al ceasului desteptator. Daca nu ati urcat inca la Negoiu, va indemn sa o faceti - in cazul in care sunteti amator de salbaticie splendida. Probleme la urcare si coborare nu cred ca veti avea (daca am reusit eu...). Asta a fost. A mai ramas ceva de spus? Am putea scrie, de fapt, descrie in pagini intregi cele vazute. Va lasam insa pe dvs. sa descoperiti singuri aceste locuri, sa le apreciati dupa cum va dicteaza retina. Noi, pana una alta, am ramas datori cuiva cu o pereche de pantofi. Prietenii stiu de ce.

Dragos BAKO
preluat din Tribuna 24.09.2004



Vineri, 24 septembrie 2004 - 09:39 
Afisari: 3,978 


Postari similare:





Comentariile membrilor (0)

Nu exista niciun comentariu
 

 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0545 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org