Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Secarea Mare
Muntii Leaota

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

4. Toponimia legată de configurația terenului

Ceahlăul, un munte de toponimii


Depănând firul poveștilor unui munte încărcat de spiritualitate și iz păstoresc, pătrundem într-o cu totul altă dimensiune a Ceahlăului, mai puțin explorată de contemporani, dar purtătoare de tradiții și în mare parte, responsabilă cu răspândirea acestora și transmiterea lor până în zilele noastre.

Toponimele sunt purtătoare de informații, ele servesc ca mijloc de exprimare al conținutului și a particularităților unei zone, se întrepătrund, se completează reciproc, se îmbogățesc una pe alta în plan cantitativ și calitativ, istoric și geografic. Suprimarea unor denumiri tradiționale în urma substituirii cu altele sau ca rezultat al comasării domeniilor, a satelor, revenirea din 17 februarie 1993 la vechea grafie a limbii române, prin adoptarea utilizării lui ”â” în interiorul cuvintelor și a formei sunt (suntem, sunteți), în conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte de 1948, tipărirea neintenționat greșită a unor topice, au condus, cu sau fără voie și la transmiterea denaturată a unor denumiri până la imposibilitatea de a fi mai apoi știute și/sau recunoscute. 


Constatăm însă cu amărăciune că un astfel de proces nu are întotdeauna rezultatul scontat. Poiana Vesuri, situată în partea nord-vestică a Masivului Ceahlău, este singura zonă care deține un număr record de 6 (șase) toponime, transmise deformat, cartografiate și tipărite greșit în hărți și în cărți: Poiana Vezure, Poiana Vezuri, Poiana Viezuri, Poiana în Vezuri, Poiana în Vesuri și chiar Poiana în Versuri. În secolul trecut, traseul numit Poteca Duruitoarei era lipsit pe alocuri de pădure și stâncile din coasta muntelui erau tot mai vizibile. Cărarea traversa Poiana Cailor, Poiana lui Steofan și câteva luminișuri pline de izvorașe, cărora localnicii le-au dat numele de Poienițele vesele (Te umpleai de veselie când poposeai în ele!). Cu timpul însă, vegetația a crescut, le-a redus din dimensiuni, iar cei ce se odihneau acum aici au transformat și denumirea (din vesele/vezile), aceasta fiind transmisă mai departe generațiilor cu numele Poiana Vesuri (1195 m). 

Aceeași nedumerire legată de originea toponimului “Poiana Vesuri” a avut desigur, cu mult înaintea mea, dr. Gheorghe Iacomi. În volumul său “Ceahlăul în spiritualitatea românească”, semnat alături de doamna Sanda Nicolau, apărut în 1995 la Cluj Napoca, scria la pagina 97, citez: “O adevărată aventură lingvistică e de bănuit în spatele obsucurului toponim Poiana Vesuri (pronunțat Vezuri). Cândva locul larg unde ciobanii își vedeau ușor oile se numea Poiana Vesele. Când simțeau apropierea fiarelor, ciobanii strigau: Ves-le că dau la oi, măi! De la ves-le la vezi-le și în cele din urmă la viezure drumul e lung și pitoresc. Cine nu-l cunoaște va căuta zadarnic urma… viezurilor care-și au vizuinile departe de pîrîul Neagra” – am încheiat citatul.


În zona Ceahlăului, categoria toponimelor topografice, grupate după tipul și caracterul locurilor desemnate, este foarte variată și din aceasta, sub nicio formă nu lipsesc:

- oiconime - definesc așezările omenești, sate, cătune;

- hidronime -descriu apele curgătoare - pâraiele, dar și stătătoare - lacurile, bălțile;

- oronime, stabilesc formele de relief pozitive și negative - munți, dealuri, movile, văi;

- floronime, referitoare la vegetația terenului - păduri, plantații, rediuri;

- faunonime, care cuprind numele ce reflectă particularitățile faunei, desemnând adesea și habitatele.

și sunt însoțite adesea sau atribuite unei caracteristici particulare a zonei.


/Toponimie/carpati2.jpg


Relieful Ceahlăului este prezent forme foarte variate, ca rezultat al orogenezei dar și a intensei eroziuni exercitate de ape. 

Terasele de diferite înălțimi ale Bistriței au fost denumite de localnici podișuri sau poduri. Interfluviile cu aspect rotunjit au primit denumirea de obcini (Obcina Boiștei, Obcina Horștii, Obcina Baicului - după numele unui proprietar de moșie, pârcălabul Baicu), iar ramificațiilor culmilor către albii le-au dat numele de picioare (Piciorul Humăriei, Piciorul Zmeuriș, Piciorul Ponor, Piciorul Scurt, Piciorul Șchiop, Piciorul dintre Bistre, Piciorul Păltinișului, Piciorul Calului, Piciorul Poienii). 


Straturile de roci ce au opus o rezistență mai mare la eroziune au dat naștere polițelor. Crestele muntoase delimitate de abrupturi au primit numele de țancuri, uneori acestea depășind 300 m înălțime. Pe alocuri abrupturile sunt fragmentate de jgheaburi în zonele unde apele provenite din precipitații au creat torente sau șanțuri de scurgere (Jgheabul cu Hotar, Jgheabul Urșilor, Jgheabul Armenilor). 

Stâncile, martori de eroziune cu forme bizare au primit denumiri de pietre: Piatra Ciobanului, Piatra Lată, Piatra Lăcrimată, Piatra Sură. Locului în care a fost o stână și care a devenit gras i s-a spus târlitură, iar locului bun de fânaț: hașcă (Hașca din fundul Hangului, Hașca Audiei, Hașca Largului).


Muntele are și față și dos, Fața Verdelui și Dosul Verdelui, Fața Ciocanului, iar ele au fost considerate mijloc de orientare: fața este partea dinspre miazăzi, cea expusă soarelui, iar dosul este partea dinspre miazănoapte. 


Locul unde o ramura de munte se desface într-o "furcă rășchirată" a fost numit furcătură și furcitură. Iar locul bun de trecere peste munte, unde este o îndoitură sau un mic sinclinal printre două înălțimi apropiate între ele, loc bun de trecere peste obcină sau munte a fost numit curmătură (Curmătura Stănile, Curmătura La Scaune, Curmătura Lutu Roșu, Curmătura Arșiței). 


Muntele sau dealul de formă aproape conică a fost numit bâtcă. Localnicii au numit bâtcă numai partea superioară a unei înălțimi, pe care au asemănat-o unei căciuli țuguiate sau cu un cap de om; un fel de mamelon care depășește ca înălțime și formă relieful înconjurător (Bâtca Fântânele, Bâtca Plopilor, Bâtca Cerebuc, Bâtca Strigoaiei). 

Vârfurile mult împădurite, de la bază integral până în vârf au primit un atribut aparte și mai închis: Bâtca Neagră, Vf. Negrii. Partea dinspre miazăzi a unui munte, obcină, muncel sau deal, partea cea mai bătută de soare a fost numită arșiță: Arșița Verdelui, Arșița Cocanului, Arșița Boiștii, Arșița lui Mândrilă.


Deși expuse soarelui mai mult decât alte părți, arșițele nu au fost pârjolite de căldură și nu au devenit sterpe, ele au dat naștere unei vegetații ierboase bogate și unui fân de calitate superioară. Pentru localnicii zonei, arșița este sinonim cu văratec (Poiana Văratec) și cu fața muntelui, în timp ce părțile dinspre miazănoapte sunt numite oarbe sau iernatice. 


/Toponimie/carpati3.jpg


Rețeaua hidrografică a Ceahlăului, bine reprezentată și alimentată din precipitații este, în mare parte colectată de lacul de acumulare Izvorul Muntelui, prin afluenții direcți ai Bistriței: Schit, Răpciunița, Țiflic, Izvorul Alb, Secu. Bistrița își are izvoarele în Munții Rodnei, ea își poartă apele repezi pe la poalele munților Călimani, Rărău, Giumalău, Stânișoarei și după aproximativ 150 de km, le varsă în lacul Izvorul Muntelui, acumulare creată de mâna omului, tot în albia sa.


Bistricioara, de la izvorul ei din Călimani, pe un curs de 47 km și până la confluența cu afluentul ei cel mai important, Pinticul, traversează sate, colectează apele Grințieșului Mare și Grințieșului Mic și ale pâraiele de pe versantul nord-vestic al Ceahlăului. 


O caracteristică aparte și o cercetare atentă, cartografică și în teren am atribuit-o Pârâului Schit. El izvorăște de sub Obcina Lacurilor, la circa 1150 maltitudine. Pe o lungime apreciabilă el se numește Slatina, datorită izvoarelor sărate de pe Obcina Târșoasei, care îl alimentează. Pe dreapta, Slatina primește un afluent important, Pârâul lui Martin, care își are obârșia pe sub platoul central și Gardul Stănilelor, în Jgheabul lui Vodă. La rândul său, Pârâul lui Martin primește apele Pârâului Rupturi, care își are izvorul la Fântâna Rece, la aproximativ 1750 m pe teresa superioară și care ”găzduiește” Cascada Duruitoarea. După ce pârăul Slatina se unește cu Durăul (întregit de apele pâraielor Fântânii și Nican), cursul nou de apă format capătă numele de Schit, străbate centrul administrativ al comunei Ceahlău, până la vărsarea în lacul de acumulare Izvorul Muntelui.


Multe alte multe cursuri de apă izvorăsc de pe sub stâncile golașe din zona înaltă a masivului:


- Izvorul Muntelui - care-și are obârșiile în Fundul Ghedeonului, primește doi afluenți importanți: Pârâul Maicilor și Pârâul Furciturii, se strecoară printre Obcina Horștei și Muntele Sima, până la vărsarea în lac;

- Izvorul Alb, de sub Piciorul Sihastrului, la întâlnirea Jgheabului Hotare cu Jgheabul Mare al Panaghiei, chiar de sub Stânca Dochiei este al patrulea curs de apă ca mărime - lungime, suprafață și debit;

- Bistra, ale cărei izvoare se găsesc la baza abruptului sud-vestic, formată prin unirea pâraielor Bistra Mare - cu trei afluenți: Largu, Biruința și Măngălaria și Bistra Mică - ce a luat naștere după unirea pâraielor Stănile și Chiliei.

Cursurile celor două Bistre, Mari și Mici sunt separate de Obcina dintre Bistre și de Piatra Sură printr-un șir de chei și un lanț de cascade;

- Bicaz-ul venit cu primele ape din Munții Hășmaș, colectează acum pârâul Jidanului (cu apele Bistrei adunate), pâraiele Chișirig, Tașca, Hamzoaia și Neagra. Pârâul Neagra se formează prin unirea celor două, Neagra Mare - care izvorăște de pe sub Turnul lui Budu și Poiana Bâtca Neagră și pârâul Neagra Mică - cu izvoarele de sub Vârful Văratec și Obcina Piatra Arsă. 


/Toponimie/carpati1.jpg


În această vastă și variată categorie, cele mai importante toponime topografice, grupate după direcția geografică de răspândire și cu scurte referiri, sunt:

NORD:

Piciorul Humăriei, Piciorul Zmeuriș (Smeurișu), Piciorul Ponorului, Piciorul Ciocanu (NNE), Furculița sau Cușma Dorobanțului (NE), Curmătura Arșiței (NNE), Dosul Ghenăzii, Obcina Boiștei (NNE), Obcina Țiflicului, Pârâul Răpciunița, Pârâul Mare, Pârâul Țiflicului.

EST:

Piciorul Scurt, Curmătura Lutu Roșu, La Strungă(SE), Bâtca Baicului, Obcina Baicului, Obcina Horștii, Obcina Verdelui, Jgheabul cu Hotar, Jgheabul Lupilor, Jgheabul Urșilor, Jgheabul cu BoambeJ, gheabul Armenilor, Polița Căprioarei, Polițele cu Crini, Polițele Hotarului, Pârâul Alb (azi Izvorul Alb), Pârâul Piatra Lupilor, Pârâu Izvorul Muntelui.

SUD:

Piciorul Păltinișului (SSV), Piciorul dintre Bistre, Bâtca Neagră (1389 m), Vf. Arșița (1296 m), Vf. Neagra (1138 m), Vf. Verde (1338 m), Piatra Arsă (SSE), Poiana Văratec, Obcina Tablei, Pârâul Furciturii (SSE), Pârâul Neagra, Pârâul Bistra.

VEST:

Piciorul Șchiop, Piciorul Calului, Piciorul Poienii, Poiana Vesuri, Polița Arinișului, Jgheabul Arinișului, Jgheabul Umed, Curmătura La Scaune, Obcina Lacurilor, Bâtca Plopilor, Pârâul Rupturi, Pârâul Durău (NNV).

Față de unitățile de relief din jur, Ceahlăul prezintă un aspect morfologic individual, bine conturat și clar delimitat, iar văile adânci și evoluate care îl înconjoară aproape pe toate laturile contribuie la evidențierea sa ca masiv izolat.

(Va urma)

Reproducere parțială după articol ”Ceahlăul, un munte de toponimii”, revista Invitație în Carpați, Mai 2008



Duminică, 17 martie 2013 - 10:25 
Afisari: 12,473 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Felicitari Daniela!
Articolul parca aduce primavara dinspre Ceahlau!Carpati.org


Luni, 18 martie 2013 - 17:29  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
2
Despre Ceahlau si denumirile lui sunt atat de spus incat se pot scrie volume intregi despre toponime, despre saga si despre chica, despre batca , despre picioare si despre toponime sihastresti sau monahale si cate si mai cate.

Felicitari Daniela si atunci cand ai nevoie de ajutor, cu cea mai mare bucurie vei primi de la toti iubitorii acestui munte fantastic!
Randurile tale sintetizeaza si adauga la ce s-o scris, asa ca asteptam si alte episoade din seria toponime, cu mult spor in cautare.

Iar cu Poiana Vesele (ves; le ca le ataca lighioana di urs, mai) inclin sa cred ca e la fel cu Aniezatoarea Oilor ( om manca la aniaza langa oi acolo pe tapsan), ciobanii astia o avut intotdeauna dreptate! O fost muntele lor dar nu numai!


Luni, 18 martie 2013 - 19:23  

daniela
daniela
Coarda
 
3
Multumesc, prieteni!
Din când în când fiecare generație cerne din amintirile Ceahlăului...
Eu am structurat acest material in 4 (patru) părți și am optat pentru postarea lor în ordine descendentă, pentru ca la o viitoare vizualizare, afișarea lor să fie de la ... cap la coadă Carpati.org, așadar vă invit să vă delectați și cu partea a III-a a materialului.


Joi, 21 martie 2013 - 22:24  

b.ionut
b.ionut

 
4
care este traseul care trece prin Jgheabul Lupilor?


Luni, 6 ianuarie 2014 - 13:17  

zentai
zentai
Coarda
 
5
E un traseu nemarcat iar pe ultima treime intri si-n aria protejata, in care accesul e interzis!Dar daca insisti, Claudiu te poate dumuiri!Carpati.org


Luni, 6 ianuarie 2014 - 13:58  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0555 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org