Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Hodrancusa
Muntii Padurea Craiului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

3. Toponimia daco-românească

Ceahlăul, un munte de toponimii


Sistemul toponimic generat de nivelul de dezvoltare al societății, de modul de viață al locuitorilor, de raporturile dintre oameni în societate, de legăturilor directe dintre om și societate, dintre om și natură, a determinat în acest proces de formare două principiile de abordare: cel sincronic (static, pe orizontală în timp) și cel diacronic (istoric, pe verticală în timp). Toponimia sincronică descrie situația la un moment dat, într-o anumită perioadă de timp sau în etapa actuală de existență și funcționare a numelor topice. Toponimia diacronică însă, examinează faptele și fenomenele în evoluție, în dezvoltarea continuă, în proces de modificare, de trecere de la o etapă la alta.


Ritualul urcării pe munte spre a aduce jertfe zeilor vine din adâncul timpurilor, lumea păgână antică asociind sacralitatea cu munții cei înalți și cu sărbătorile solare. Din vechime se socotea că zeii locuiau pe vârfurile aproape de cer, acolo unde izoloarea și liniștea îndemna la meditație. Herodot (485-425 î.Hr.) spunea că "Geții cred în Zalmoxis" și că "Zeul e adorat în mulți înalți, templul și locuința sa e acolo într-o peșteră". De la Pliniu cel Bătrân (23-78 d.Hr.) a rămas prima atestare despre Dacia, dar și cea mai frumoasă afirmație potrivit căreia "Dacii trăiesc nedeslipiți de munți". Strabo (65 î.Hr.-19 d.Hr.) de asemenea, amintește ca "munte sacru al geto-dacilor Kogaionon, aflat lângă o apă mare, unde-și avea sihăstria marele preot Zalmoxis." Apollo se născuse prin aceste spații ale strămoșilor noștri geto-daci, ca Sfântul Soare, iar prin corolar țăranii numesc Luna: Sfânta Lună. Pe Valea Bistriței se spune că "Luna este sora Soarelui și el a vrut să o ia de soție, dar ea nu a acceptat, căci este păcat să ia frate pe soră". Întocmai ca în antichitate, unde Apollo, zeul solar, era frate geamăn cu Artemisa, zeița lunară.


Văzut pe hartă, Masivul Ceahlău ia forma unui Dracones. 


/Toponimie/dracones-002.jpg


Surprinzător, văzută de la mare altitudine, Piatra Curmăturii numită și Zăvoarele Stănilelor seamană/are forma unui profil schelet cranian orientat spre stânga și acoperit cu o căciulă similară cu cea a dacilor sau pare să semene cu un șaman sau un solomonar


/Toponimie/dsc_1-001.jpg


deși de la bază și din mai multe unghiuri, stânca Piatra Curmăturii este ca o poartă (poate 'păzită') de intrare spre cea mai sălbatică, inaccesibilă și necunoscută zonă a Masivului Ceahlău. Eugen Agrigoroaiei, definind casta lor ca fiind moștenire dacică, spune că solomonarii din tradiția folclorică sunt rezultatul unui "proces de zeificare a sacerdotului", el considerându-i pe aceștia niște "preoți initiați". La fel, Traian Herseni confirmă că tagma solomonarilor ar proveni din ordinul monastic al dacilor, ktistai, deoarece locuiau "în locuri solitare, în păduri sau aproape de lacurile montane". Trăirile și experiențele fiecăruia dintre noi, pe munte, pot infirma sau accepta acestea...


/Toponimie/zavoarele.stanilelor-001.jpg


Vechii locuitori ne-au transmis pe cale orală numeroase legende și au dat apelor, stâncilor și pietrelor numele personajelor acestora: Bistra, Stănilele Mari, Vulturul lui Traian, Stânca lui Cobal - după numele oșteanului dac, Masa Dacică (regăsită și sub denumirea de Treapta intermediară a Ocolașului), Dacul (stâncă recunoscută astăzi ca fiind 'Piatra Miresei'), Pavilionul Dacilor (Pavilionul - cum îl știm numit astăzi) sau "Colțul (înfipt în fața) Ocolașului Mare" (cum îi spuneau localnicii la începutul secolului XX), Coiful Roman (țanc drept, rupt din peretele Ocolașului Mare, în fața hornului din Jgheabul Lupilor), Piatra lui Novac sau cu a sa denumirea corectă și uitată de Piatra Novacului (amintind de "uriașii din vechime" și considerați o specie umană diferită).


/Toponimie/vulturul_lui_traian-002.jpg

"Vulturul lui Traian"


Din însemnările dr. Iacomi spicuim: "Prin vara anului 1927, moș Grigore Răruță, neștiutor de carte, dar cu harul povestitorului, spunea învățătorului Ghe. Baltă: Vezi mata, cică pe muntele nostru ar fi trăit odată un neam de uriași, popor de oameni grozav de înalți. Aceau cu dânșii niște vite, un soi de bouri, cu coarne scurte și-i pășunau toată vara pe plaiurile muntelui, pâna da omătul."


/Toponimie/uriasul-001.jpg

"Uriașul" 


/Toponimie/stanca_lui_cobal-002.jpg

"Stânca lui Cobal"


/Toponimie/faraonul-001.jpg

"Faraonul"


Apoi, după o iarnă, "Oamenii din vale, nemaivăzând pe uriași și nici o mișcare în munte, s-au urcat pe munte și i-au căutat și i-au găsit turtiți sub greutatea gheții. În anul următor au venit iar oamenii, de Probajîni și au adus o toacă pe care-au înțepenit-o pe vârful cel mai înalt. Și iaca, așa, de atunci, printre turnuri în jos, unde lumina-i fără spor, îi jgheabul ăsta fioros de-i spunem noi Jgheabul Urieșilor..."


/Toponimie/altarul_din_jgheabul_mare-003.jpg


Strecurându-se după țancuri de conglomerate, pășind sau sărind peste stânci răsturnate, vrăjiți, fascinați de diversitatea formelor acestora și beneficiind de posibilitatea de a le admira din cele mai riscante unghiuri, acești anonimi ai locurilor au dat nume ’pietrelor’ și după stihiile și vrăjitoarele intrate în contact cu ființele pământești sau poate și după imaginația lor: Scaunul Liniștii, Pietrele Detunate, Piatra Lăcrimată, Piatra cu Bani, Piatra cu Apă, Gura Plânsă, Mătura Vrăjitoarei, Bâtca Strigoaiei, Turnul lui Budu, Șaua La Morminte.


Despre existența două lacuri pe terasa superioară a Ceahlăului astăzi nu se mai știe nimic. O referire la prezența lor a fost făcută de preotul arheolog C-tin Matasă în volumul "Palatul Cnejilor", Ed. Cartea Românească, București 1935, pag. 9, unde cita dintr-un hrisov de la 1641 a lui Vasile Lupu "Am miluit pe călugării de la Sfânta mănăstire Pionul care s’a chemat mai înainte schitul lui Silvestru a lor drept hotar și s’a hotărât cu semne începând din malul Bistriței […] până la obârșia Răpciuniței tot în sus, pe deasupra Fântânelelor prin Panghia în sus în vârful Ceahlăului într’un lac, din lac prin ocolașele Ceahlăului drept în turnul Budului […] ” Mult mai târziu, după 13 ani de studii aprofundate și în teren, un alt cercetător își nota în însemnările sale: "Prin tasare nivală, la nord de Bâtca lui Ghedeon, s-au format în depozitele eluviale două microdepresiuni care au funcționat ca lacuri până acum 400-500 de ani. (Perimetrul celui de al doilea lac a fost descoperit și delimitat prin sondaje)." Departe de zona descrisă aici, spre limita vestică de astăzi a P.N. Ceahlău, întâlnim Poiana Lacuri, Obcina Lacurilor și numit acum de unii "Lacu" sau cum începe să fie trecut (Greșit!) pe hărți: "pârâul Lacului". Numele acestuia este pârâul Cintelnic, afluent al Bistrei Mari, de la obârșie până la confluență el fiind limita vestică a parcului. De la Teodor Porucic, pag. 25 citire, "obcinǎ și obscinǎ" defineau "cumpena apelor în munți și în regiunea dealurilor" - am citat. Este posibil ca Obcina Lacurilor (nu așa încărcată de vegetație precum e azi) să fi fost cândva singurul punct, printre singurele zone cu deschidere, vedere sau belvedere spre cele două lacuri existente pe platorul Ocolașului Mare sau cu alte cuvinte spus, locul de unde se zăresc / văd / vedeau / luceau lacurile.


În partea NNE, pe Drumul lui Baciu, poposim lângă Cușma Dorobanțului și admirăm asemănarea izbitoarea a formațiunii stâncoase cu silueta soldatului infanterist. Privită de jos, din satele de la poale, dintr-un cu totul alt unghi, localnicii i-au spus "Furculița - datorită izbitoarei ei asemănări cu o furcă cu două brațe. Aici sus, la 1700 m, ea poartă însă un alt nume și ne-ntrebăm de ce. Urcat-au dorobanții Ceahlău'-n '77? Cu siguranță, nu. Lupte au fost mai jos, în Șaua La Morminte, dar în veacul următor. Pe "Douăzeci și două iunie / S-a pornit plânsul în lume […] Stau cimitirile-n cale / Și răniții pe-o cărare / și strigă în gura mare / […] Foaie verde de boboc / Eu mândruță așa te rog / Dacă n-oi avea noroc / Înapoi să mă întorc / Să vii mândră să mă cați / Printre sute de soldați / […] Și să vii pe ploi pe vânt / Până-i da de-al meu mormânt / Și să vii la vreme rea / Până-i da de crucea mea / Că deasupra sus pe cruce / Sunt trei picături de sânge / Jos în iarba înverzită / Șăde arma ruginită". (Versuri culese de Ecaterina Cădere din satul Chirițeni; Referiri făcute asupra anului 1877 și a datei de 22 iunie 1941.)


/Toponimie/cusma_dorobantului-002.jpg


Este interesantă și foarte posibilă ipoteza că toponimul "Furculița" a existat înainte de întoarcera eroilor Războiului de Independență acasă. Conform datelor locale, pentru cucerirea Independenței, au fost mobilizați și localnici ai Văii Muntelui. Ei au fost înrolați în Regimentul 15 Dorobanți și au luptat la Plevna și Grivița. În atacul sângeros din 6 septembrie au căzut alături de comandantul batalionului, sergentul Loghin Petru și soldatul Ferăstrăoanu Ioan din Hangu și Andonescu Neculai și Rogin Toader din Buhalnița. În aceleași lupte le-au fost alături și alți hangani, soldații Ciubotaru Toader și Ghecherița Ion. Pe Loghin Petre ni-l descrie și Coșbuc în cartea "Războilul nostru pentru neatârnare" - 1889, pag. 129: "Era isteț la vorbă și pâna n-a fost străpuns de baionetă, își tot îndemna oamenii la glumă. Când a văzut pe Gheorghe a lui Găină din Bogdănești azvârlindu-se spre șanț, a strigat "haida, zboară Găină, zboară!" și întorcându-se spre dreapta "cântă-le Scripcă, de pretecanie!" Bietul Scripcă, om mai în vârstă, din Ruginoasa, n-a apucat să cânte multe, căci a căzut lovit de glonț." Personal, cred că, în lipsa altui monument, această formațiune stâncoasă care tronează deasupra Văii Hangului, Cușma Dorobanțului, a fost închinată cinstirii memoriei eroilor localnici și a primit numele pe care-l cunoaștem noi astăzi.


Elegantă la prima înfățișare, solitară și neasemuit de frumoasă, situată într-o porțiune mai rar accesibilă și nu oricui, Coloana Dorică impune respect.

O regăsim descrisă în însemnările dr.-ului Iacomi însă cu totul altfel: "…mergând pe poteca deschisă, cu jgheabul în stânga străjuit în partea dreaptă de o coloană de piatră de o formă caracteristică, având în capul ei un fel de căciulă, numită de localnici Coloana cu Căciulă…"


/Toponimie/coloana_dorica-001.jpg


Desigur, cea mai cunoscută și singura care-a adunat în jurul ei legendele, miturile dacilor și riturile primăverii este Stânca Dochiei. Doinele culese de Dimitrie Cantemir - "Dochie, băbuță rea / Cojoacele nu-ți lăsa / Mai stai, maică, la bordei / Lâna toarce-o dacă vrei." - Legendele culese de Gheorghe Asachi - "Între Piatra Detunată / Și-a Sihastrului Picior / Este-o stâncă ce-a fost fată / De un mare domnitor." -


/Toponimie/branda_inaintea_dochiei._calendarul_pentru_poporul_romanesc_1852-002.jpg

"Branda înaintea Dochiei. Calendarul pentru poporul Romanesc 1852"


au făcut din fiica regelui Decebal "piatra unghiulară a miturilor românești", triada care rupe iarna: Dragobete, Dochia, Mărțișor, "bătrâna din a cărei parte firească curge un izvor", stânca ce sfidează veșnicia, forța naturii și imaginația poporului, ce va să rămână învăluită în mister, dar contemplată și venerată din trecut prin prezent spre viitor asemeni unor semne cerești lăsate spre aducere-aminte tuturor oamenilor.


Mai multe fotografii aici: http://eusuntdaniela.ro/3-toponimia-daco-romaneasca/


(Va urma)

Reproducere parțială după articol ”Ceahlăul, un munte de toponimii” Revista Invitație în Carpați, Mai 2008



Joi, 21 martie 2013 - 22:04 
Afisari: 13,342 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
1
Draga Daniela uite ca aici cu solomonarii astia nu m-ai prins si iti spun si de ce:

- stii foarte bine ca discutia cu solomonarii am inceput-o eu cam acum vreo 2 ani si ti-am atras intr-un mod distractiv atentia asupra acestui profil din fotografia aeriana ce apartine lui Mihai Husleag, dar eu cred ca acest profil este datorat in primul rand vegatatiei. Nu mai zic de povestea cu intalnirea cu un solomnar ce apartine unui boem al muntelui cunoscut la Dochia, in care eu sincer nu cred.

Are o forma curioasa si intr-adevar e bun de inceput o asemenea discutie despre solomonari.
Asa si Piatra Sura are forma unui dinozaur (poate o fi unul adormit, cine stie).

- forma cu Dracones sustinuta nu o gasesc foarte asemanatoare asa poti gasi multe comparatii.

- Piatra Curmaturii nu cred ca are denumirea de Zavoarele Stanilelor, am mai specificat acest lucru intr-o discutie anterioara, Zavoarele Stanilelor sunt mai sus de Piatra Curmaturii asa cum specifica dr Iacomi in cartea sa aparuta la Ed Trinitas in doua editii.

Nu ne-ai amintit foarte mult de uriasi, de legenda Toacai si de cea a Panaghiei, de uriasii acestia pomeniti si de pr Matasa in cartea sa Palatul Cnejilor cu acel deal al Balaurului, de formele stancilor. Cred ca se poate face un articol separat pornind de la pozele acelea ale doctorului Iacomi, cu Masca, cu Faraonul amintit aici, cu Vrancioaia si cei sapte ficiori.
Mai sunt forme de fete umane in Ceahlau si in afara de Piatra lui Novac sau Santinela sau Dacul sau Gura plansa si intr-adevar de la formele astea curioase au aparut toponimele:

-Coloana Dorica seamana cu o... coloana dorica
-vrajitoarea Helgea si Coarnele lui scaraotchi aduc ceva din rautatea lumii.
- Claile lui Miron sunt capitele de fan.
- Faraonul si din fata are ceva profil egiptean nu numai din laterala.
- pe platoul intermediar de sub Coloana Dorica sunt ceva profile intersante in acele klippe de calcar;
- pe jgheabul din stanga turnului lui Budu, aproape de Trecatoarea Ursului sau a Ursilor este o stanca cu un profil de dac cu cusma. La fel si pe partea dreapta a Turnului gradina de stanci si ceva cusme.
- Sub Ocolasul Mare spre brana estica sunt ca o gradina astfel de stanci (Pumnul) la fel pe sub Piatra Lata a lui Ghedeon
La fel prin zona dintre Ocolasul Mic si Politele cu Crini o gramada de ace, creste cu fete omenesti, nu mai zic de Coarnele Caprei care iarasi oau o forma interesanta
-Calugarii la fel vazuti din laterala , adica dinspre Ocolasul Mic arata tare fain!
si multe si inspre versantul dinspre Durau la fel.

Le-am scris astea pentru o alta parere sau ca pe observatii constructive. Sigur le vei lua cu inima deschisa, doar stii ca le spun pentru a ajuta, la fel cum o fost cu Vesele. Oricum ai deschis prin texte si fotografii postate de fiecare data discutii frumoase si constructive si iti multumesc pentru asemenea ocazii.


Vineri, 22 martie 2013 - 12:13  

zentai
zentai
Coarda
 
2
Felicitari Daniela pentru articol!Pozele acelea vechi, ma duc cu amintirile foarte departe in trecut, intr-o atmosfera in care tot muntele mi se parea absolut fascinant si despre care credeam ca sufletul meu i-a uitat dulceata!Carpati.org.

Clau, stateam odata in Hasmas, la soare si ma uitam absent spre zari.Auzeam pe fundal cum povesteai despre Ceahlau si am inceput sa fiu atent.M-a coplesit gandul ca ai putea vorbi ore in sir, fara sa te repeti, despre Ceahlau!De atunci si pana acum, acel gand a capatat consistenta, frate!Nu cred sa ma insel prea mult!Carpati.org


Vineri, 22 martie 2013 - 14:35  

rasnoveanul
rasnoveanul

 
3
Toate aberatiile au o limita, iar pozele alea aeriene au depasit-o :-D


Joi, 22 august 2013 - 09:21  

daniela
daniela
Coarda
 
4
Domnule Bogdan, sunt obișnuită cu ”aberațiile” de tot felul. Aerofotografiile nu au fost realizate cu un aparat foarte bun/scump. Iar distanța/înălțimea a fost apreciabilă. Drept pentru care multumesc încă o data autorului, cât și lui Claudiu.


Joi, 22 august 2013 - 10:59  

rasnoveanul
rasnoveanul

 
5
Calitatea pozelor n-are legatura cu afirmatia mea :-) Ma refeream la ideea ca Ceahlaul seamana cu un Dracones, ca Piatra Curmăturii seamana cu un solomonar si, mai general, la toata nebunia asta cu dacii/tracii. Congrese, povesti inventate sau rastalmacite, capete de daci pretutindeni, cuvinte "neaose" etc.

Credeam ca dupa caderea comunismului o sa renuntam la inventiile nationaliste, ca o sa fim mai obiectivi, dar vad ca din contra :-)

PS: Daca va uitati 15 min la nori, sigur o sa vedeti cativa daci, vreun dracones si, cu putin noroc, pe Zamolxe insusi! Cand ai un ciocan in mana, toate obiectele din jur ti se par cuie.


Joi, 22 august 2013 - 11:22  

daniela
daniela
Coarda
 
6
Ei, stați liniștit Carpati.org și eu cunosc persoane care văd în față numai piramide, nu daci...
”Ceahlăul este regele munților din întregul șir al Carpaților orientali (Dacici) și aceasta nu doar pentru că ar fi covârșitor de înalt - are 1911 m”. Astfel își începea în anul 1929 preotul Constantin Matasă ”Călăuza județului Neamț”, primul ghid turistic românesc. Vrem-nu vrem, ne tragem dintr-un popor de daci. Bineînțeles, când vegetația va crește/scade, Zăvoarele nu voi mai ”semăna” cu un șaman. Carpati.org


Joi, 22 august 2013 - 15:18  

rasnoveanul
rasnoveanul

 
7
Tocmai :-) Referintele dacice sunt fortate. Ceahlaul e frumos si misterios si fara sa inventam noi asemanari sau povesti.

Legat de "vrem-nu vrem, ne tragem din daci" ... intreaga noastra istorie timpurie e foarte neclara si controversata. Exista si alte teorii. Intamplator cred ca e posibil, poate chiar probabil sa ne tragem macar partial din daci. Dar nu e o chestiune dovedita suficient in nici un caz. Nu m-as hazarda sa afirm atat de hotarat :-)

Obsesia cu dacii e modelata de un nationalism gaunos, care a prezentat dacii exclusiv ca "cei mai viteji dintre traci", o civilizatie destul de avansata, macar egala grecilor si romanilor. Dar istoria asta nationalista a spicuit din surse doar ce i-a convenit si a ascuns restul. De ex. stiati ca Herodot, cateva paragrafe mai jos de citatul cu "cei mai viteji" a spus asta:

"[Traco-getii] își vând copiii în afara țării. Pe fete nu le supraveghează, ci le lăsă să aibă afaceri cu ce barbati vor ele; în schimb, sunt foarte atenți la comportarea soțiilor lor. Miresele sunt cumpărate de la părinți pe sume mari de bani. Să fii acoperit de tatuaje e considerat semn nobil, iar lipsa lor, semnul oamenilor de rând. A nu munci este cel mai onorant lucru cu putință, în timp ce a fi agricultor reprezintă rușinea supremă. A trăi din război și jaf este cel mai glorios lucru. Acestea sunt cele mai importante obiceiuri ale lor."

Daca stiati, bravo d-voastra. Daca nu, intrebati-va de ce nu stiati :-)


Miercuri, 28 august 2013 - 15:53  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0625 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org